Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5, art. 9 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în dosarele nr. 4.455/292/2014 şi nr. 4.424/292/2014 ale Judecătoriei Roşiorii de Vede şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 488D/2015 şi nr. 489D/2015. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2015, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 3 noiembrie 2015, dată la care este pronunţată prezenta decizie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin încheierile din 6 martie 2015, pronunţate în dosarele nr. 4.455/292/2014 şi nr. 4.424/292/2014, Judecătoria Roşiori de Vede a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5, art. 9 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de instanţă din oficiu în cauze având ca obiect soluţionarea acţiunilor privind pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Judecătoria Roşiori de Vede arată, în esenţă, că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014 s-a stabilit că dispoziţiile Legii nr. 17/2014 se aplică şi antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, indiferent dacă au fost încheiate în formă autentică sau înscris sub semnătură privată. Or, aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 17/2014 şi antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acesteia duce în definitiv la desfiinţarea dreptului de creanţă al promitentului - cumpărător dobândit în mod valabil şi la desfiinţarea totală a antecontractului de vânzare-cumpărare, cu toate consecinţele păgubitoare pentru părţi şi pentru stabilitatea circuitului civil, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru aprobarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În analiza şi argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, raportată la prevederile art. 44 din Constituţie şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, prin prisma art. 20 şi art. 53 din Legea fundamentală, menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale referitoare la "bunuri", "speranţă legitimă", "drept de creanţă", "ingerinţa în dreptul de proprietate". În acest context, arată că, în speţa de faţă, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu era în vigoare nicio dispoziţie legală care să creeze posibilitatea pierderii dreptului promitentului-cumpărător prin exercitarea unui drept de preemţiune. În considerarea acestui fapt şi având în vedere toate dispoziţiile legale din dreptul intern, precum şi jurisprudenţa relativ stabilă în materie, reclamantul a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare neavând posibilitatea să prevadă intervenţia ulterioară a unei legi care să recunoască un drept de preemţiune asupra aceluiaşi bun, respectiv să îşi regleze conduita în acord cu aceste dispoziţii legale. În virtutea dreptului de creanţă pe care o deţine acesta, poate pretinde că are cel puţin o speranţă legitimă de a obţine exerciţiul efectiv al unui drept de proprietate. Apreciază că, atât timp cât dreptul de proprietate este garantat, statul are atât o obligaţie pozitivă, în sensul creării unui cadru propice manifestării dreptului de proprietate, cât şi o obligaţie negativă de a se abţine de la anumite măsuri ce pot aduce atingere acestui drept. Or, în cauza de faţă, legiuitorul nu şi-a respectat obligaţia negativă de a nu interveni printr-o dispoziţie legislativă de a stabili condiţii excesive care conduc la privarea dreptului de proprietate, ingerinţa neputând fi considerată justificată, atât timp cât legea nu prevede o "dreaptă şi prealabilă despăgubire" a promitentului-cumpărător pentru privarea de proprietate ce trebuie să o sufere în numele atingerii unui scop de utilitate publică, astfel că această privare de proprietate nu este nici proporţională cu scopul urmărit, întrucât aduce atingere substanţei dreptului de proprietate al promitentului-cumpărător, golindu-l de conţinut, impunându-se, totodată, şi o sarcină excesivă şi exorbitantă. 5. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 17/2014 sunt constituţionale, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, aceasta a devenit inadmisibilă. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 5, art. 9 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 5, art. 9 şi art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014, care au următorul cuprins: - Art. 3: "(1) Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 m faţă de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, prin structurile interne specializate menţionate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică preemptorilor. (3) Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Apărării Naţionale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil. (4) Terenurile agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător, pot fi înstrăinate prin vânzare doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz, emis în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Culturii se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, avizul se consideră ca fiind favorabil."; - Art. 4: "(1) Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale. (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate se face potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare. (3) Solicitarea şi utilizarea certificatului de carte funciară în contractele translative de proprietate privind bunurile imobile şi alte drepturi reale fac pe deplin dovada bunei-credinţe atât a părţilor din contract, cât şi pentru profesionistul instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului supus vânzării conform descrierii din cartea funciară."; - Art. 5: "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară. (2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege."; - Art. 9: "Avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare se emite de către structurile teritoriale pentru terenurile cu suprafaţa de până la 30 de hectare inclusiv, iar pentru terenurile cu suprafaţa de peste 30 de hectare, de către structura centrală."; - Art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014: "Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor (...) care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia." 10. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, menţionează prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Judecătoria Roşiori de Vede susţine, în esenţă, că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, s-a stabilit că dispoziţiile Legii nr. 17/2014 se aplică şi antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, indiferent dacă au fost încheiate în formă autentică sau înscris sub semnătură privată. Or, în opinia instanţei, aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 17/2014 şi antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acesteia duce la desfiinţarea dreptului de creanţă al promitentului-cumpărător dobândit în mod valabil şi la desfiinţarea totală a antecontractului de vânzare-cumpărare, cu toate consecinţele păgubitoare pentru părţi şi pentru stabilitatea circuitului civil, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie. 13. Curtea observă că, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia sunt neconstituţionale. 14. De altfel, Curtea, în considerentele deciziei mai sus menţionate, a arătat că, în ceea ce priveşte antecontractul de vânzare, promisiunea de vânzare constituie o obligaţie de a face care dă naştere la un drept de creanţă, una dintre părţi fiind obligată faţă de cealaltă parte să vândă în viitor un anumit bun. Aşadar, indiferent de forma antecontractului, acesta reprezintă un drept de creanţă. În acest context, s-a pus problema incidenţei dispoziţiilor art. 16 alin. (1) teza referitoare la interzicerea privilegiilor, coroborate cu cele ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, sub aspectul garantării şi ocrotirii egale a proprietăţii, întrucât dreptul de creanţă este un bun, fiind astfel aplicabile în privinţa acestuia pe deplin dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată. Or, faţă de acestea, Curtea a reţinut că această din urmă dispoziţie constituţională este incidentă în cauză sub aspectul sferei sale de reglementare, ea referindu-se eo ipso la ocrotirea în mod egal, printre altele, a proprietăţii aparţinând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat. Curtea a constatat că acordarea unei poziţii privilegiate dreptului de creanţă al persoanelor care au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentic contravine art. 16 alin. (1) în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor raportat la art. 44 alin. (2) din Constituţie, teza referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată. Aşadar, Curtea nu a negat protecţia constituţională de care se bucură un bun, respectiv un drept de creanţă, în temeiul art. 44 din Constituţie, ci, din contră, a recunoscut această protecţie în mod egal atât în privinţa antecontractelor autentificate, cât şi a celor sub semnătură privată, astfel încât toate aceste antecontracte vor continua să-şi producă efectele juridice potrivit Codului civil, cu condiţia ca valorificarea lor în sensul transferului dreptului de proprietate să fie supusă reglementării existente la momentul încheierii actului translativ de proprietate, aşadar, după exercitarea dreptului de preempţiune prevăzut de Legea nr. 17/2014. 15. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, Curtea constată că întreaga construcţie a pretinsei neconstituţionalităţi a prevederilor criticate are în vedere, practic, o răsturnare a soluţiei pronunţate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014, precum şi a considerentelor avute în vedere la pronunţarea acesteia. Or, critica de neconstituţionalitate bazată pe considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014 nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, perioadă în care dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept, iar, potrivit art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie, deciziile sunt general obligatorii. În acest context, având în vedere că atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată de Curtea Constituţională sunt general obligatorii, înfrângerea deciziei de admitere a Curţii pe calea ridicării unei noi excepţii de neconstituţionalitate este inadmisibilă, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În acelaşi sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995, şi Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5, art. 9 şi art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de instanţă din oficiu în dosarele nr. 4.455/292/2014 şi nr. 4.424/292/2014 ale Judecătoriei Roşiori de Vede. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Roşiori de Vede şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
