Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Şerban Chica, Adina Florina Paraschiv şi Maria Ioana Darie (Cîrdei) în Dosarul nr. 9.100/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 688D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.100/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de intimaţii-reclamanţi Şerban Chica, Adina Florina Paraschiv şi Maria Ioana Darie (Cîrdei) într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de statul român prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (succesoarea în drepturi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinţei civile a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţi şi a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să înainteze dosarul la evaluator şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 60 de zile de la emiterea raportului de evaluare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 privind principiul neretroactivităţii legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate. De asemenea, invocă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la această Convenţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, deoarece se aplică litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Astfel, autorii excepţiei susţin că, în situaţia în care până la apariţia legii criticate existau deja un cadru procesual şi dispoziţii de drept material aplicabile, simpla împrejurare de fapt constând în soluţionarea cu întârziere a cererilor de chemare în judecată nu poate justifica aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legii noi, diferenţiate, ce instaurează un tratament discriminatoriu persoanelor îndreptăţite aflate în situaţii identice. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010. 6. În lumina principiului neretroactivităţii legii, susţin că aplicarea dispoziţiilor criticate din Legea nr. 165/2013 produce o destabilizare a circuitului civil şi o instabilitate a drepturilor de proprietate câştigate ca urmare a întocmirii rapoartelor de evaluare şi a depunerii cererilor de chemare în judecată pentru a obţine obligarea la emiterea unei decizii din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că prevederile Legii nr. 165/2013 nu pot retroactiva şi nu se pot aplica: persoanelor care la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 aveau înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti cauze având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziilor de despăgubire; persoanelor care au obţinut o sentinţă definitivă de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la aprobarea raportului de evaluare şi la emiterea deciziei, hotărâre judecătorească ce nu poate fi supusă controlului de legalitate prin prisma unei legi inexistente la data pronunţării ei. 7. Totodată, susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, deoarece noua reglementare nu poate afecta drepturile persoanelor cărora le-a fost recunoscut dreptul la restituire în echivalent şi nici cuantumul despăgubirilor stabilite anterior, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Înstrăinarea de către foştii proprietari a drepturilor ce li se cuvin reprezintă doar o exercitare a prerogativei "abusus" printr-un act juridic, ce nu ar trebui îngrădit în nicio modalitate, ce nu ar trebui să genereze nicio sancţiune sau alt mod de reprimare a atributului dispoziţiei. Astfel, având în vedere caracterul perpetuu, inviolabil, transmisibil şi fundamental al dreptului de proprietate şi prevederile din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi protejarea dreptului de proprietate, solicită constatarea ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, întrucât urmăresc o sancţionare şi o reprimare nelegală a înstrăinării drepturilor de restituire. 8. De asemenea, autorii excepţiei susţin încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat constituţional prin art. 16. În acest sens, arată că există un tratament distinct aplicat persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, discriminare raportată fie la momentul la care instanţa pronunţă hotărârea definitivă, fie la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, ceea ce atrage un dublu aspect neconstituţional: limitarea valorii despăgubirilor la nivelul grilei notariale existente în 2013, fără nicio posibilitate de indexare a valorii imobilului în conformitate cu fluctuaţia pieţei imobiliare; condiţionarea ca, pentru a-şi realiza dreptul la acordarea măsurilor reparatorii, titularii drepturilor trebuie să participe la licitaţiile în care sunt scoase la vânzare bunurile aflate în domeniul public sau privat al statului. Totodată, se creează discriminări între persoanele care au obţinut o reparaţie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi cele care obţin despăgubiri după acest moment, despăgubiri în cuantum mult mai mic, plafonat sub dublu aspect: la nivelul grilei notariale şi/sau la un procent de 15% din valoarea bunului estimată în grila notarială. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege care reglementau condiţiile de emitere a titlului de despăgubire la data încheierii convenţiilor de cesiune a drepturilor rezultate din procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv, la data formulării acţiunii în justiţie şi a soluţionării cauzei în fond, nu făceau distincţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 538D/2013 şi nr. 644D/2013, cu privire la care Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 206/2014 şi nr. 328/2014. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 4 şi art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Din analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică, în realitate, aplicarea în cauza dedusă judecăţii, aflate pe rolul instanţei, a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins: - Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi."; - Art. 24 alin. (2) şi (4): "(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).[...] (4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6)." 15. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate. De asemenea, invocă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind nediscriminarea din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportat la art. 1 din Primul Protocol adiţional la această Convenţie, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 12, privind interzicerea generală a discriminării. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013, cu referire la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţie ca şi cele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, şi prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014. 17. Prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, paragraful 23, Curtea a reţinut că legiuitorul a reglementat în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport cu persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, şi anume titularul dreptului la măsuri reparatorii în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte. Această opţiune a legiuitorului nu reprezintă o sancţionare a titularilor originari ai acestui drept care au înstrăinat dreptul la obţinerea măsurilor reparatorii, dat fiind faptul că, prin ipoteză, în patrimoniul acestora nu se mai regăseşte acest drept. Ca efect al cesiunii de creanţă specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii, dreptul pretins de cedenţi, constând în acordarea măsurilor reparatorii conferite de legislaţia anterioară în domeniul proprietăţilor preluate în mod abuziv, a fost transferat către cesionari. 18. Referitor la critica privind existenţa unei discriminări, Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie, paragraful 26, că legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. Măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. 19. Cu privire la critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, prin aceeaşi decizie, paragraful 27, Curtea a făcut referire la Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, şi a reţinut că aceste măsuri nu echivalează cu o expropriere, încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. 20. Totodată, prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, paragrafele 30 şi 31, Curtea a constatat că eliminarea măsurii de compensare în bunuri şi servicii creează, într-adevăr, o diferenţă de tratament între cesionarii de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 faţă de cei care nu au obţinut o atare hotărâre. Această diferenţă de tratament derivă, însă, din succesiunea în timp a actelor normative în materie, mai concret din aplicarea principiului general de drept tempus regit actum. Privită din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic este întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil, fiind astfel de neconceput, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, ca legea nouă să se aplice şi cesionarilor de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată au fost soluţionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În legătură cu aspectul menţionat mai sus, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Mai mult, Curtea a reţinut că, în privinţa obiectului de reglementare a legii analizate, intervenţia legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată şi impusă firesc ca urmare a pronunţării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Şerban Chica, Adina Florina Paraschiv şi Maria Ioana Darie (Cîrdei) în Dosarul nr. 9.100/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
