Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 745 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 19 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Constantin Rãcean în Dosarul nr. 2.997/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.997/85/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Constantin Rãcean în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 21, 24, 45, art. 135 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi art. 1 şi 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece în actuala reglementare pãrţile nu au posibilitatea sã se împace, sã-şi retragã plângerea sau sã apeleze la alte modalitãţi de stingere amiabilã a procesului.
De asemenea, este nesocotitã şi libertatea comerţului prin aceea cã se instituie o sancţiune penalã, cu toate cã neîndeplinirea unei obligaţii contractuale nu poate fi sancţionatã decât pe plan civil.
Prevederile art. 215 alin. 5 din Codul penal mai afecteazã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 53 prin aceea cã se înfrânge principiul proporţionalitãţii, deoarece pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 de ani este prea mare pentru o pagubã materialã de peste 200.000 lei.
În sfârşit, autorul mai aratã cã se încalcã egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, întrucât textul stabileşte încadrarea juridicã a faptei şi rãspunderea penalã în funcţie de întinderea prejudiciului cauzat persoanei vãtãmate prin infracţiune, în condiţiile în care repararea acestui prejudiciu se înfãptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi constituie obiectul acţiunii civile care este alãturatã acţiunii penale în cadrul procesului penal, neputând influenţa rãspunderea penalã a autorului prejudiciului.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal - Înşelãciunea, care au urmãtorul conţinut:
"Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacã s-a pricinuit o pagubã, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni.
[...] Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, a rezolvat cu valoare de principiu aspecte similare. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã art. 215 din Codul penal incrimineazã înşelãciunea ca o gravã faptã antisocialã contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înşelãciunea ori escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã.
Cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de cãtre statul român a libertãţii comerţului, Curtea reţine cã, aşa cum rezultã din chiar conţinutul textului criticat, elementul material al infracţiunii de înşelãciune are drept premisã o acţiune şi, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantã la încheierea ori executarea actului. Dacã eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condiţiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea, invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate, precum şi a celor ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, privitoare la interzicerea sancţionãrii penale a neexecutãrii unei obligaţii contractuale, este total nepertinentã.
Curtea mai constatã cã dispoziţiile art. 215 alin. 5 din Codul penal au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 1.128 din 10 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, <>Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, <>Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor se menţin, fiind valabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal. De altfel, şi cu privire la constituţionalitatea acestui din urmã text legal Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate şi în prezenta cauzã. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 403 din 16 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, sau <>Decizia nr. 679 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Constantin Rãcean în Dosarul nr. 2.997/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
