Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 744 din 20 septembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 22 noiembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Dolj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 27.241/215/2011 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 799D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 27.241/215/2011, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat "suferă de un viciu de neconstituţionalitate prin formularea sa echivocă, ce a condus la o interpretare, implementată la nivel naţional, ale cărei consecinţe practice sunt absurde şi nesocotesc principiul egalităţii în faţa legii, precum şi principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil". De asemenea, arată că, deşi intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a conferi o protecţie suplimentară persoanelor neasigurate în astfel de situaţii şi de a-l trimite pe furnizorul de servicii medicale să îi identifice pe vinovaţi şi să le probeze vinovăţia, formularea ambiguă a textului de lege a dus la o interpretare inadecvată, în dezacord cu principiile constituţionale.
Astfel, Tribunalul Dolj apreciază că textul de lege criticat nu reflectă voinţa reală a legiuitorului, care este aceea de a consacra doar o facultate, o posibilitate a furnizorului de servicii medicale de a-şi recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată, în acele situaţii procesuale în care acest fapt este posibil şi în care el va fi ţinut să probeze prestarea serviciului medical şi cuantumul acestuia.
Modalitatea de formulare a textului comportă însă, în opinia instanţei de judecată, un viciu de neconstituţionalitate ce a dus la implementarea în jurisprudenţă a tezei potrivit căreia, ori de câte ori furnizorul de servicii medicale are pretenţii legate de prestarea serviciului medical, el nu are decât calea unei acţiuni directe şi exclusive împotriva persoanei vinovate de săvârşirea unui fapt ilicit, ce a adus vătămări persoanei spitalizate. Aceasta a dus la crearea unor situaţii procesuale ce încalcă în mod flagrant prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 prin care se instituie posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, în ceea ce priveşte pretenţiile legate de spitalizare, nu încalcă principiile constituţionale invocate.
Totodată, arată că instanţa de contencios constituţional, în calitate de garant al Constituţiei, se pronunţă asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, şi nu "în măsura în care" un text de lege este sau nu constituţional, astfel cum a fost interpretat de instanţa de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru abrogarea unor dispoziţii din alte acte normative în domeniul sanitar, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 septembrie 2006.
Textul de lege criticat prevede că "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine că prevederile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale în măsura în care dispoziţia legală criticată se interpretează în sensul că ea reprezintă sediul de reglementare al unei acţiuni civile directe şi exclusive pe care o are furnizorul de servicii medicale împotriva persoanei vinovate de săvârşirea unui fapt ilicit ce a provocat daune sănătăţii altei persoane, ori de câte ori furnizorul are pretenţii legate de cheltuielile de spitalizare.
De asemenea, Curtea reţine că, în motivarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, autorul excepţiei invocă practica neunitară a instanţelor judecătoreşti, cauzată de formularea echivocă a acestui text de lege, ce a condus la o interpretare, implementată la nivel naţional, ale cărei consecinţe practice sunt absurde şi nesocotesc principiul egalităţii în faţa legii, precum şi principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
În jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că problemele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional.
În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară a normelor incidente în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), acordă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale competenţa de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti.
Prin urmare, criticile formulate exced controlului de constituţionalitate efectuat de Curtea Constituţională, iar excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Dolj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 27.241/215/2011 al acestei instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
