Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 744 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 590 din 22 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Codecs" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.249/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã, în urma republicãrii Legii nr. 53/2003, soluţia legislativã criticatã se regãseşte în prezent la art. 166 alin. (4) din lege. Pe fond, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât autorul excepţiei nu îşi motiveazã critica de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 44.249/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Codecs" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate încalcã art. 16 din Constituţie, întrucât obligã angajatorul la plata daunelor-interese pentru întârzierea plãţii salariului în condiţiile în care, la rândul sãu, angajatorul nu şi-a încasat creanţele de la debitorii sãi având în vedere situaţia economicã dificilã a ţãrii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât legiuitorul a prevãzut numai posibilitatea acordãrii daunelor-interese în cazul întârzierii nejustificate a plãţii salariului, ceea ce înseamnã cã aceastã obligaţie a angajatorului este supusã unor cerinţe de fapt a cãror dovadã poate fi efectuatã în cadrul procedurilor judiciare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a apreciat cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, plata daunelor-interese fiind doar o consecinţã a neîndeplinirii obligaţiei de platã a salariului. Totodatã, se aratã cã aspectele invocate de autorul excepţiei referitoare la dificultãţile economice nu ţin de constituţionalitate, ci de aplicarea prevederii legale la situaţia concretã, care revine în competenţa instanţelor judecãtoreşti.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior sesizãrii Curţii, Legea nr. 53/2003 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluţia legislativã criticatã regãsindu-se la art. 166 alin. (4) din lege, text asupra cãruia Curtea urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. Dispoziţiile art. 166 alin. (4) din lege au urmãtorul cuprins:
"Întârzierea nejustificatã a plãţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, are în vedere dreptul cetãţenilor - deci, al persoanelor fizice - de a fi egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, sau Decizia nr. 891 din 10 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea Constituţionalã a reţinut cã "Principiul egalitãţii cetãţenilor se aplicã şi persoanelor juridice, în mãsura în care prin intermediul acestora cetãţenii îşi exercitã un drept constituţional [...]". Or, în cauza de faţã, autorul excepţiei invocã art. 16 din Constituţie prin prisma faptului cã o persoanã juridicã este dezavantajatã, întrucât ar putea datora daune-interese ca urmare a neexecutãrii la timp, din varii motive, a unei prevederi esenţiale a contractului individual de muncã: plata remuneraţiei. Este evident cã art. 16 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã, neurmãrindu-se exercitarea de cãtre persoana fizicã, prin intermediul persoanei juridice, a unui drept fundamental, ci apãrarea unor interese pur economice ale persoanei juridice. Mai mult, în motivarea excepţiei nici nu se precizeazã în raport cu care dintre subiecţii de drept ar fi dezavantajat/discriminat angajatorul; or, invocarea art. 16 din Constituţie se face întotdeauna prin arãtarea unor situaţii comparabile de unde ar rezulta discriminarea.
De asemenea, Curtea reţine cã aspectele invocate de autorul excepţiei tind sã transforme critica sa de neconstituţionalitate în chestiuni de fapt asupra cãrora instanţa judecãtoreascã este cea competentã sã se pronunţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Codecs" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.249/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
