Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona Maya-Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Oana-Lucia Vulpe în Dosarul nr. 1.839/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 790D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul în dosarele nr. 791D/2015-794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015 şi nr. 868D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Lavinia Ştefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda şi Dianeta Cristina Chiuia în dosarele nr. 1.841/63/2015, nr. 1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015, nr. 1.844/63/2015, nr. 1.847/63/2015, nr. 1.851/63/2015, nr. 1.837/63/2015, nr. 1.850/63/2015, nr. 1.838/63/2015, nr. 1.845/63/2015, nr. 1.849/63/2015, nr. 1.852/63/2015 şi nr. 1.846/63/2015 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.272D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, excepţie ridicată de Dumitra Bărăgan în Dosarul nr. 2.077/88/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal. 6. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 790D/2015-794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015, nr. 868D/2015 şi nr. 1.272D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 8. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. 9. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 791D/2015-794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015, nr. 868D/2015 şi nr. 1.272D/2015 la Dosarul nr. 790D/2015, care este primul înregistrat. 10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin care s-a statut că legiuitorul poate interveni oricând din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul a indemnizaţiilor obţinute în urma avansării. Măsura legală criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu apare a fi disproporţionată, în opinia Ministerului Public, aceasta fiind determinată atât de prorogarea unor termene din acte normative, precum şi de faptul că unele măsuri fiscal-bugetare de reducere a cheltuielilor publice îşi încetau aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2013, iar neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2014 ar fi generat un impact suplimentar asupra deficitului bugetului anual, afectând semnificativ şi sustenabilitatea finanţelor publice. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 11. Prin încheierile din 8 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.839/63/2015, nr. 1.841/63/2015, nr. 1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015 şi nr. 1844/63/2015, Încheierea din 16 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.837/63/2015, Încheierea din 20 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.850/63/2015, încheierile din 21 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.847/63/2015 şi nr. 1.851/63/2015, încheierile din 23 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1845/63/2015 şi nr. 1.849/63/2015, Încheierea din 24 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.838/63/2015, Încheierea din 27 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.852/63/2015, precum şi prin Încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.846/63/2015, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Oana-Lucia Vulpe, Lavinia Ştefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda şi Dianeta Cristina Chiuia în cauze având ca obiect obligaţia de a face. 12. Prin Decizia civilă nr. 684/CA din 27 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.077/88/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dumitra Bărăgan într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că reglementarea criticată este neconstituţională prin modalitatea de stabilire a salariului de bază (şi anume prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare din instituţia/autoritatea publică în care este încadrat corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010), împrejurare ce aduce atingere dreptului salarial în chiar substanţa sa. Consideră că prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care dispun că, în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, sunt neconstituţionale raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "creează o discriminare între salariaţii care se află deja încadraţi în funcţia similară, al căror salariu de bază a fost stabilit raportat la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare corespunzător treptei I de salarizare utilizate în anul 2010, fiind în imposibilitatea de a schimba cuantumul acestui salariu, prin Legea nr. 284/2010 nemaiexistând treptele de salarizare". 14. Apreciază că "prin această modalitatea de stabilire a salariului de bază sunt nesocotite şi prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 referitoare la "dreptul la muncă, (...) la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, (...) la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare;" astfel încât restrângerea exerciţiului dreptului la un salariu decent, corespunzător pentru munca prestată de fiecare, încalcă dreptul la muncă, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare, precum şi dreptul la o plată egală pentru o muncă egală. De asemenea, arată că prin prevederile criticate se aduce atingere principiilor care stau la baza organizării şi dezvoltării carierei funcţionarului public, şi anume principiului egalităţii de şanse şi principiului motivării. 15. Consideră, totodată, că sunt încălcate dispoziţii cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 referitor la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent); Carta socială europeană (art. 1 pct. 2 şi 4 privind dreptul la muncă, art. 4 privind dreptul la o salarizare echitabilă şi art. 20 privind egalitatea de şanse a lucrătorilor); art. 1 din protocol nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (noţiunea de "bun", care îmbracă natura unui drept patrimonial); precum şi din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind protecţia salariului nr. 95/1949. Referitor la art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că, în situaţiile de faţă, noţiunea de "bun" îmbracă natura unui drept patrimonial, respectiv "orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică" (a se vedea Cauza Buchen contra Cehiei), iar dreptul salarial este un bun care, în accepţiunea CEDO, poate acoperi atât bunuri actuale, cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe în baza cărora reclamanţii pot pretinde să aibă cel puţin o speranţă legitimă pentru a obţine utilizarea efectivă a unui drept de proprietate. 16. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Instanţa de judecată are în vedere, în exprimarea acestei opinii, şi prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevăd că sistemul de salarizare are la bază principiul echităţii şi coerenţei, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar. În acest context, invocă Cauza Marcks împotriva Belgiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că diferenţa de tratament devine discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenţie, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, precum şi Cauza Driha împotriva României, prin care instanţa europeană a constatat existenţa discriminării între reclamant şi alte persoane care aparţineau aceleiaşi categorii profesionale. Or, în cauzele de faţă, instanţa observă că este invocată "tocmai discriminarea faţă de alţi colegi, funcţionari publici, aflaţi în situaţii comparabile", împrejurare în care nu poate fi reţinut "niciun motiv care să justifice o asemenea discriminare, fiind vorba de situaţii identice, funcţionari în cadrul aceleiaşi instituţii, îndeplinind aceleaşi sarcini, având aceeaşi activitate", consecinţa fiind încălcarea art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 17. Arată, de asemenea, că art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că "toţi oamenii, fără discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală", iar Carta socială europeană instituie necesitatea adoptării măsurilor necesare în vederea garantării unei salarizări echitabile, care să ţină cont inclusiv de dreptul la o salarizare egală pentru o muncă de valoare egală. 18. Având în vedere că aceste prevederi internaţionale, în temeiul art. 20 din Constituţie, se aplică cu prioritate faţă de legislaţia naţională, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că, în condiţiile în care activitatea desfăşurată de reclamanţi este identică cu cea a celorlalţi colegi, diferenţa de remunerare nu se justifică. 19. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, "analizând cauza sub aspectul motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale în vigoare la momentul sesizării instanţei, constată ca fiind întemeiată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013". 20. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/199, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, ordonanţă de urgenţă ce a fost aprobată, cu completări, prin Legea nr. 28/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014. Prevederile criticate stipulează că, "În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010." 24. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a fost abrogată prin dispoziţiile art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa în această materie, această intervenţie legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009 le-ar fi putut provoca. 26. Până la apariţia Legii-cadru nr. 284/2010, salarizarea funcţionarului public se realiza ţinându-se cont de funcţia în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul şi treapta de salarizare şi vechimea în muncă. Ulterior, prin art. 41 pct. 2 din Legea nr. 284/2010, s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiaşi grad profesional. Ca atare, începând cu anul 2011, au fost eliminate treptele de salarizare, iar în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcţionar public se are în vedere funcţia, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional, ce urmăreşte să asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi experienţa acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conţine 5 gradaţii. 27. Curtea reţine că soluţia legislativă criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 a fost prevăzută, iniţial, cu un conţinut normativ identic, în art. II art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2013, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Prin art. 2, capitolul I, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, legiuitorul a stipulat că "Prevederile (...) art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013." De asemenea, Curtea constată că aceeaşi reglementare a fost preluată şi în cuprinsul art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. Toate aceste acte normative au aplicabilitate temporară, după cum rezultă din chiar titlul acestora. 28. Curtea reţine că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, "În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată." Din interpretarea acestui text de lege reiese că salarizarea personalului nou încadrat/promovat se va face la un singur nivel de salarizare şi nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista în plată în noul context legislativ. 29. De altfel, Curtea constată că prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 stabilesc, de principiu, salarizarea funcţionarilor publici pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, constituind dispoziţii cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziţii, alineatul (3) al art. 5 din acelaşi act normativ constituie prevederi speciale prin care se stabileşte salarizarea celor două categorii de funcţionari publici, respectiv cei nou încadraţi şi cei promovaţi. Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit art. 5 alin. (5) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului, în anul 2014, numai cu condiţia încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal. 30. În contextul criticilor formulate, prin Decizia nr. 389 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 30 iulie 2015, Curtea a reţinut că art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificări şi completări, articol introdus prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, reglementează interpretarea noţiunii de "nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare" prin care se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, printre altele, şi sumele aferente sporului de doctorat, în cazul în care salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplineşte aceleaşi condiţii ca şi salariaţii aflaţi în funcţii la data de 31 decembrie 2009. 31. Prin Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, reiterând cele statuate prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, Curtea a reţinut că "atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, având în vedere şi resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici." 32. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De altfel, art. 16 din Constituţie "vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui" (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). 33. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). Astfel, legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă. 34. În fine, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea a amintit şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. 35. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Oana-Lucia Vulpe, Lavinia Ştefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda şi Dianeta Cristina Chiuia în dosarele nr. 1.839/63/2015, nr. 1.841/63/2015, nr. 1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015, nr. 1.844/63/2015, nr. 1.847/63/2015, nr. 1.851/63/2015, nr. 1.837/63/2015, nr. 1.850/63/2015, nr. 1.838/63/2015, nr. 1.845/63/2015, nr. 1.849/63/2015, nr. 1.852/63/2015 şi nr. 1.846/63/2015 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi de către Dumitra Bărăgan în Dosarul nr. 2.077/88/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
