Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 743 din 26 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14, art. 346 alin. 1 si art. 348 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 27 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. 1 şi art. 348 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anca Felicia Vlad în Dosarul nr. 37.383/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde pentru autoarea excepţiei avocat Claudiu Purcãrescu, iar pentru partea Bogdan Cristian Tomescu, avocat Nicolae Giurumescu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã, reiterând argumentele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul pãrţii Bogdan Cristian Tomescu solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 37.383/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. 1 şi art. 348 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anca Felicia Vlad în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate "creeazã posibilitatea ca instanţa penalã sã soluţioneze latura civilã indiferent de complexitatea acesteia, neavând la dispoziţie mecanismele procedurii civile specifice unei acţiuni civile, situaţie în care se încalcã dreptul la un proces echitabil faţã de persoanele care nu au fost subiecţi activi ai infracţiunii". Se aratã în acest sens cã "dispoziţiile procedural-penale permit soluţionarea laturii civile conform dispoziţiilor legii civile, dar cu aplicarea procedurii penale", ale cãrei mecanisme sunt "improprii şi insuficiente pentru a soluţiona în mod echitabil latura civilã". Astfel, "instanţa penalã care a condamnat inculpatul în lumina specializãrii penale, va tinde la repararea în naturã a prejudiciului suferit [à'61], prejudiciind involuntar celelalte pãrţi ce nu au fost subiecţi ai infracţiunii, în speţã terţul subdobânditor de bunã-credinţã. Instanţa penalã va avea în mod inconştient o atitudine permisivã şi favorizantã faţã de partea vãtãmatã care s-a constituit parte civilã", astfel încât, "dacã terţul dobânditor nu a fost subiect activ al infracţiunii, acesta fiind introdus în cauzã numai pentru soluţionarea laturii civile, este evident cã posibilitatea lui de a-şi exercita drepturile şi de a-şi apãra interesele este mult diminuatã în procesul penal". Totodatã se aratã cã, în cadrul procesului penal, judecata se face de o instanţã penalã specializatã în mod deosebit pe probleme de drept penal, care nu se poate "apleca în profunzime asupra instituţiei nulitãţii actului civil".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã exercitarea acţiunii civile în procesul penal, cât şi la instanţa civilã este guvernatã de principiul disponibilitãţii, opţiunea aparţinând persoanei care exercitã acţiunea. Indiferent de calea aleasã, nu se poate susţine cã se aduce atingere proprietãţii private sau dreptului la un proces echitabil. Totodatã se aratã cã judecarea celor douã acţiuni împreunã sau judecarea lor separatã constituie aspecte ale procedurii de judecatã pe care legiuitorul este liber sã le reglementeze în conformitate cu dispoziţiile constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã nu poate fi reţinutã critica textelor de lege ce fac obiectul excepţiei în raport cu normele constituţionale şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil, întrucât prin soluţionarea de cãtre aceeaşi instanţã atât a acţiunii penale, cât şi a celei civile se asigurã o mai promptã, temeinicã şi completã aflare a adevãrului, prin aprecierea unitarã a probelor, precum şi evitarea pronunţãrii unei hotãrâri contradictorii. În opinia Avocatului Poporului, este nefondatã şi critica aceloraşi texte de lege în raport cu normele constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, câtã vreme obligaţia de despãgubire, instituitã de lege în sarcina persoanei care a cauzat prejudiciul, este o garanţie legalã a dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 14, art. 346 alin. 1 şi art. 348 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 14: (Obiectul şi exercitarea acţiunii civile):
"Acţiunea civilã are ca obiect tragerea la rãspundere civilã a inculpatului, precum şi a pãrţii responsabile civilmente.
Acţiunea civilã poate fi alãturatã acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vãtãmate ca parte civilã.
Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile:
a) în naturã, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totalã ori parţialã a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despãgubiri bãneşti, în mãsura în care repararea în naturã nu este cu putinţã.
De asemenea, se acordã despãgubiri bãneşti pentru folosul de care a fost lipsitã partea civilã.
Acţiunea civilã poate avea ca obiect şi tragerea la rãspundere civilã pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.";
- Art. 346 (Rezolvarea acţiunii civile) alin. 1: "În caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţã prin aceeaşi sentinţã şi asupra acţiunii civile.";
- Art. 348: (Rezolvarea separatã a acţiunii civile): "Instanţa, chiar dacã nu existã constituire de parte civilã, se pronunţã asupra reparãrii pagubei materiale şi a daunelor morale în cazurile prevãzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi în art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Se invocã, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicatã, Curtea constatã cã, în realitate, autoarea excepţiei îşi întemeiazã susţinerile de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate pe compararea procedurii şi a modului de soluţionare a acţiunii civile în cadrul procesului penal cu soluţionarea acesteia în cadrul procesului civil. În opinia sa, spre deosebire de procesul civil, procesul penal nu asigurã pãrţilor aceleaşi mijloace procesuale şi nici posibilitatea unei examinãri la fel de competente a laturii civile, câtã vreme aceasta se realizeazã de o instanţã specializatã în drept penal. Apreciazã cã, din aceste motive, textele de lege criticate, referitoare la exercitarea acţiunii civile în procesul penal, încalcã dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de proprietate privatã.
Asemenea critici nu pot fi reţinute. Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Cu atât mai mult, examinarea constituţionalitãţii unor texte de lege nu se poate realiza prin compararea normelor ce reglementeazã procedura de judecatã în materie civilã şi procedura de judecatã în materie penalã, astfel cum solicitã autoarea excepţiei, în motivarea acesteia.
De altfel, nu poate fi reţinutã nicio contradicţie între textele de lege criticate şi drepturile fundamentale invocate, întrucât aceste texte dau expresie dreptului pãrţilor la un proces echitabil, prin asigurarea posibilitãţii persoanei vãtãmate prin sãvârşirea unei infracţiuni de a obţine, în cadrul aceluiaşi proces, repararea pagubei suferite. De asemenea, obligaţia de despãgubire, instituitã de lege în sarcina persoanei care a cauzat prejudiciul, este o garanţie legalã a dreptului de proprietate, în lipsa cãreia averea unei persoane, ce constituie obiectul acestui drept, ar fi la discreţia oricui, ceea ce înseamnã însãşi negarea dreptului respectiv.
În plus, partea vãtãmatã are posibilitatea de a opta, în vederea valorificãrii pretenţiilor sale civile, între exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal şi exercitarea acesteia în afara procesului penal, la instanţa civilã, astfel încât nu se poate susţine încãlcarea, prin textele de lege criticate, a dreptului acesteia la un proces echitabil.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. 1 şi art. 348 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anca Felicia Vlad în Dosarul nr. 37.383/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
