Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 743 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, precum si ale art. 171 alin. 2, art. 278^1 alin. 8, art. 183 alin. 1 si 2 si art. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 30 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2, ale art. 278^1 alin. 8, ale art. 183 alin. 1 şi 2 şi ale art. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristian Nicolae Moşuţi în Dosarul nr. 573/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi de Vasile Mureşan în Dosarul nr. 6.495/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 586D/2008 şi nr. 1.030D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.030D/2008 la Dosarul nr. 586D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 martie 2008 şi 10 aprilie 2008, pronunţate în dosarele nr. 573/45/2007 şi nr. 6.495/182/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi Tribunalul Maramureş - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedurã penalã respectiv, art. 281 din Codul penal, precum şi art. 171 alin. 2, art. 278^1 alin. 8, art. 183 alin. 1 şi 2 şi art. 2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Cristian Nicolae Moşuţi şi Vasile Mureşan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale ale art. 281 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (1) şi art. 115 alin. (1), deoarece Parlamentul poate adopta, cu excepţia situaţiei prevãzute la Delegarea legislativã, doar legi constituţionale, organice şi ordinare, conceptul de lege specialã la care face trimitere textul criticat nefiind permis de Constituţie.
Dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, deoarece, pornind de la speţa dedusã judecãţii, se poate întâmpla sã fie desemnat un avocat din oficiu atunci când instanţa apreciazã cã învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, avocat care are ca parte potrivnicã tocmai uniunea cãreia îi aparţine. Aşa fiind, acesta nu va putea face o apãrare eficientã în contra propriilor interese.
Prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedurã penalã contravin art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la liberul acces la justiţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece se încalcã principiul non reformatio in pejus, prin soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa existând posibilitatea agravãrii situaţiei pãrţii care se adreseazã judecãtorului.
Prevederile art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) şi (2) referitoare la inviolabilitatea libertãţii individuale, ale art. 5 alin. (1) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 9 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 9 par. 1 şi art. 14 par. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece aducerea învinuitului sau inculpatului în faţa organului de urmãrire penalã sau a instanţei de judecatã reprezintã o privare de libertate care nu poate fi definitã nici ca reţinere, nici ca arestare preventivã. Pe perioada executãrii mandatului de aducere, acuzatul se aflã, în pofida voinţei sale, în custodia organului de urmãrire penalã. Faptul cã textul criticat nu prevede nicio cale de atac împotriva încheierii de şedinţã prin care s-a dispus emiterea mandatului de aducere este, în opinia autorului, de naturã a contraveni şi dispoziţiilor art. 5 par. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Prevederile art. 2 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei prin instanţele judecãtoreşti, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece oferã posibilitatea de a se suprima dreptul la cercetare judecãtoreascã.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal este neîntemeiatã, deoarece incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fãrã drept a unor profesii sau activitãţi, printre care şi cea de avocat, pentru care se cere o anumitã pregãtire şi care este supusã autorizãrii, exprimã necesitatea de a apãra valori sociale de importanţã deosebitã. Faptul cã sunt impuse anumite condiţii pentru exercitarea profesiei de avocat, condiţii a cãror neîndeplinire atrage consecinţe juridice, reprezintã libertatea legiuitorului consfinţitã de Constituţie şi care se exprimã prin activitatea de legiferare a Parlamentului.
Dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedurã penalã sunt, în opinia instanţei, constituţionale, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Tribunalul Maramureş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu ţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile art. 281 din Codul penal sunt norme de incriminare cu caracter penal general şi instituie o sancţiune unicã pentru exercitarea fãrã drept a oricãrei profesii sau activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea acelor fapte se pedepseşte potrivit legii penale. În felul acesta, s-a creat o singurã incriminare-cadru la care sã se poatã face trimitere prin legi speciale.
Dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu sunt contrare art. 24 din Constituţie, dreptul la apãrare garantat de Legea fundamentalã se referã la asistenţa juridicã facultativã, iar excepţiile de la aceastã regulã pot fi stabilite de legiuitor, potrivit prerogativelor constituţionale consacrate de art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (2).
În sfârşit, în plângerea formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu se judecã cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor de netrimitere pronunţate de procuror. Aşadar, prevederile legale criticate nu îngrãdesc posibilitatea pãrţilor de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Prevederile art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã se circumscriu scopului şi regulilor de bazã ale procesului penal, instituţia mandatului de aducere nefiind echivalentã cu cea a sancţiunilor privative de libertate. De altfel, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi restrâns pentru desfãşurarea instrucţiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a se prezenta în faţa instanţei de judecatã, atunci când aceasta din urmã apreciazã cã se impune acest lucru, nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi nici libertãţii individuale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 din Codul penal cu denumirea marginalã Exercitarea fãrã drept a unei profesii, precum şi ale art. 171 alin. 2 cu denumirea marginalã Asistenţa învinuitului sau a inculpatului, ale art. 278^1 alin. 8 cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, ale art. 183 alin. 1 şi 2 cu denumirea marginalã Mandatul de aducere şi ale art. 2 cu denumirea marginalã Legalitatea şi oficialitatea procesului penal, acestea din urmã din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã.";
- Art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.";
- Art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã;
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor.";
- Art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã: "O persoanã poate fi adusã în faţa organului de urmãrire penalã sau a instanţei de judecatã pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacã fiind anterior citatã nu s-a prezentat, iar ascultarea sau prezenţa ei este necesarã.
Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi chemat prin citaţie, dacã organul de urmãrire penalã sau instanţa constatã motivat cã în interesul rezolvãrii cauzei se impune aceastã mãsurã.";
- Art. 2 din Codul de procedurã penalã: "Procesul penal se desfãşoarã atât în cursul urmãririi penale cât şi în cursul judecãţii, potrivit dispoziţiilor prevãzute de lege.
Actele necesare desfãşurãrii procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afarã de cazul când prin lege se dispune altfel."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 317 din 13 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi ale <>art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, prin Decizia nr. 240 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie 2007, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, prin Decizia nr. 525 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 10 noiembrie 2005, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi prin Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Codul de procedurã penalã, statuând în esenţã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2, art. 278^1 alin. 8, art. 183 alin. 1 şi 2 şi art. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristian Nicolae Moşuţi în Dosarul nr. 573/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi de Vasile Mureşan în Dosarul nr. 6.495/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
