Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 741 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 1, 2 si 3, art. 183 si art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, precum si a dispozitiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 379 din 4 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3, art. 183 şi art. 244 din Codul de procedurã civilã, <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a prevederii referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 23D/2009, ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, a <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, ale art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 24.678/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 2.556D/2008 şi nr. 23D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
În temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 23D/2009 la Dosarul nr. 2.556D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, a <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, a prevederilor art. 183 şi ale art. 244 din Codul de procedurã civilã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat ca inadmisibile, iar în ceea ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, solicitã respingerea acestora ca neîntemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 3 decembrie 2008 şi din 27 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.962/99/2005 şi nr. 24.678/3/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3, art. 183 din Codul de procedurã civilã şi art. 244 alin. 1 pct. 1 din acelaşi cod, <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a prevederii referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor şi <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţii ridicate de Emil Balaure în cauze având ca obiect o acţiune în pretenţii, respectiv o obligaţie de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, se aratã cã prevederile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a invocat excepţia, precum şi prevederile art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, care consacrã imposibilitatea recuzãrii membrilor întregii instanţe, îngrãdesc dreptul pãrţilor la un proces echitabil. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, prin redactarea defectuoasã, respectiv prin instituirea posibilitãţii, iar nu a obligativitãţii judecãtorului de a suspenda cursul judecãţii, în cazul defãimãrii unui înscris ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi.
De asemenea, autorul excepţiei considerã ca fiind neconstituţionale dispoziţiile <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, referitoare la interdicţia pentru avocaţii - foşti judecãtori de a pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, fiind nemulţumit de exercitarea în concret a profesiei de avocat de o anumitã persoanã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, precum şi ale <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã sunt neconstituţionale, nu se precizeazã în ce constã contradictorialitatea cu Legea fundamentalã.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã aratã cã dispoziţiile art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, legiuitorul fiind îndreptãţit sã stabileascã mãsurile legislative adecvate pentru asigurarea unei bune desfãşurãri a proceselor şi împiedicarea abuzului de drept, fãrã a restrânge accesul liber la justiţie sau dreptul la apãrare. De asemenea, aratã cã sunt constituţionale şi prevederile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a invocat excepţia, şi nu în mod direct, de cãtre pãrţi. Exercitarea oricãrui drept procesual nu se poate face decât într-un cadru juridic, stabilit de cãtre legiuitor, cu respectarea unor exigenţe de naturã a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionãrii cauzelor.
Prevederile art. 183 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, legiuitorul lãsând la aprecierea judecãtorului oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, asigurându-se astfel respectarea dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tentativelor abuzive de tergiversare a judecãţii. Sunt constituţionale şi dispoziţiile art. 244 din Codul de procedurã civilã, consacrând dreptul, dar şi datoria judecãtorului de a suspenda judecata numai dacã soluţia care s-ar da într-o altã pricinã ar fi de naturã a influenţa în mod decisiv soluţionarea acţiunii.
În ceea ce priveşte invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 51 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 , în opinia instanţei de judecatã, acestea nu au legãturã cu obiectul cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Potrivit motivãrii excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 28 alin. 1, 2 şi 3, ale art. 183 şi art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, ale <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, şi ale <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.
Prevederile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã: "Nu se pot recuza judecãtorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecatã ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei instituţii publice sau societãţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.
Nu se pot recuza toţi judecãtorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouã cerere împotriva aceluiaşi judecãtor.";
- art. 183 din Codul de procedurã civilã: "Dacã partea care defaimã înscrisul ca fals aratã pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreunã cu procesul-verbal ce se va încheia.";
- art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã: "Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi;"
- <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 : "(4) Avocaţii - foşti judecãtori nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţã juridicã la unitatea de urmãrire penalã la care şi-au desfãşurat activitatea, timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective.";
- <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 : "(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi. Dacã excepţia a fost ridicatã din oficiu, încheierea trebuie motivatã, cuprinzând şi susţinerile pãrţilor, precum şi dovezile necesare."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã autorul excepţiei este nemulţumit de modalitatea de redactare a acestor texte de lege, susţinând, în esenţã, cã legiuitorul ar fi trebuit sã instituie obligativitatea, iar nu posibilitatea judecãtorului de a suspenda cursul judecãţii, în cazul defãimãrii unui înscris ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi.
Prin urmare, autorul excepţiei solicitã indirect modificarea textului de lege criticat, ceea ce, din perspectiva dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", apare ca inadmisibil.
II. Autorul excepţiei mai susţine neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, referitoare la interdicţia pentru avocaţii - foşti judecãtori de a pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, fiind nemulţumit de exercitarea în concret a profesiei de avocat de o anumitã persoanã.
Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a fost invocatã într-o cauzã având ca obiect o acţiune în pretenţii, astfel încât excepţia invocatã nu are legãturã cu cauza dedusã judecãţii. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora, Curtea Constituţionalã nu poate decide decât asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea "unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei", Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 ca inadmisibilã.
III. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, precum şi ale <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, se constatã cã aceasta nu este motivatã, în sensul cerinţelor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãruia "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". Încãlcarea acestor dispoziţii imperative are drept consecinţã imposibilitatea exercitãrii controlului de constituţionalitate, Curtea neputându-se substitui autorului sesizãrii, invocând unul sau mai multe motive de neconstituţionalitate în locul acestuia, iniţiativã care ar echivala cu un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
IV. Prevederile art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã instituie anumite condiţii în care se poate face recuzarea judecãtorilor unei instanţe ori a unei secţii a acesteia, ori în care se poate formula o nouã cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecãtor. Prin urmare, textele de lege criticate reprezintã norme de procedurã prin intermediul cãrora legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Pe de altã parte, textele de lege criticate realizeazã o veritabilã protecţie a justiţiabilului împotriva încercãrilor nejustificate de tergiversare a soluţionãrii cauzei, restrângând posibilitãţile pãrţilor de a solicita suspendarea judecãrii cauzei doar la acele situaţii care se justificã raţional.
De altfel, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionãri.
În consecinţã, susţinerile autorului excepţiei referitoare la îngrãdirea dreptului constituţional la un proces echitabil, prin imposibilitatea recuzãrii membrilor întregii instanţe, sunt nefondate.
V. Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia sesizarea Curţii Constituţionale de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a invocat excepţia, iar nu direct de cãtre pãrţi, ar contraveni dreptului constituţional la un proces echitabil, aceasta nu poate fi reţinutã.
Astfel, Curtea constatã cã prevederile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedurã pe care instanţa care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Prin urmare, instanţa de judecatã se pronunţã doar asupra oportunitãţii sesizãrilor, cu obligaţia de a respinge ca inadmisibile pe acelea care nu îndeplinesc condiţiile legii, având rolul unui filtru al excepţiei de neconstituţionalitate invocate de pãrţi. Instituind imposibilitatea sesizãrii Curţii Constituţionale direct de cãtre pãrţi, legiuitorul a avut în vedere prevenirea eventualelor abuzuri şi tergiversarea cauzelor deduse judecãţii, în deplin acord cu dispoziţiile art. 57 din Constituţie, potrivit cãrora drepturile şi libertãţile constituţionale trebuie exercitate cu bunã-credinţã, fãrã a încãlca drepturile şi libertãţile celorlalţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, <>art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi a dispoziţiilor <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor şi <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 24.678/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
