Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 74 din 8 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12, art. 13 alin. (1) si (3) si art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 14 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi ale <>art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 353/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Apãrãtorul ales al autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, deoarece dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 iulie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 353/2005, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi ale <>art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Gregorian Bivolaru în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul român, ale art. 3 referitoare la Teritoriul României, ale art. 4 referitoare la Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 9 referitoare la Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, ale art. 25 alin. (2) referitoare la dreptul cetãţeanului român de a-şi stabili domiciliul ori reşedinţa oriunde în ţarã, de a emigra, precum şi de a reveni în ţarã, ale art. 26 alin. (2) referitoare la libertatea persoanei fizice de a dispune în anumite condiţii de ea însãşi, ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurãrile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi.
În opinia sa, dispoziţiile art. 12 şi <>art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 opereazã cu o terminologie ambiguã, care permite o interpretare restrictivã a acestora. Astfel, deşi abuzul de autoritate nu desemneazã o modalitate invazivã de viciere a consimţãmântului unei persoane de a locui unde doreşte, legiuitorul a incriminat, în contradicţie cu Legea fundamentalã, un comportament ce lezeazã drepturile persoanei de a-şi stabili în mod liber reşedinţa pe baza propriei voinţe.
De asemenea, incriminarea acţiunilor de cazare sau primire a unor persoane ori atragerea acestora prin abuz de autoritate în scopul unei posibile "exploatãri" contravine dreptului constituţional prevãzut de art. 26 alin. (2), deoarece în accepţiunea dreptului fundamental se include şi posibilitatea persoanelor de a accepta sau nu o autoritate autenticã sau iluzorie a unei alte persoane, inclusiv prin adoptarea unor comportamente sugerate de aceastã autoritate, şi, totodatã, dreptul corelativ al acestei autoritãţi de a sugera comportamentele conforme convingerilor sale, fãrã a le impune în mod forţat, oricãrei alte persoane care acceptã în mod liber aceastã autoritate.
În plus, prin incriminarea celor douã fapte se aduce atingere şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin aceasta drepturile prevãzute în art. 25 alin. (2) şi art. 26 alin. (2) din Legea fundamentalã sunt restrânse pânã la eliminarea lor.
În sfârşit, prevederile <>art. 19 din Legea nr. 678/2001 contravin dreptului de proprietate privatã, deoarece permit luarea mãsurii de siguranţã a confiscãrii speciale a imobilului în care au fost cazate persoanele traficate. Or, potrivit art. 44 alin. (3), (4) şi (8) din Constituţie, orice fel de expropriere sau naţionalizare a bunurilor proprietate privatã, cu excepţia utilitãţii publice, interzice confiscarea averii dobândite licit, deci inclusiv a imobilelor care au ca destinaţie satisfacerea unor necesitãţi de locuit.
Autorul excepţiei nu a arãtat în ce constã în concret contrarietatea prevederilor legale criticate cu celelalte dispoziţii constituţionale invocate în cauzã.
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dreptul la libera circulaţie nu este un drept absolut, el trebuind exercitat potrivit unor reguli stabilite de lege. Prevederile legale criticate se aplicã doar unei anumite categorii de cetãţeni şi izvorãsc din necesitatea prevenirii şi combaterii fenomenului de trafic de fiinţe umane, care reprezintã un pericol grav la ordinea constituţionalã.
De asemenea, dreptul persoanei de a dispune de ea însãşi comportã limite determinate de protecţia celorlalţi, a grupului social; astfel, prin prevederile criticate se instituie o mãsurã de protecţie socialã în scopul prevenirii atingerilor grave ce pot fi aduse drepturilor omului prin sãvârşirea unor fapte de trafic de fiinţe umane.
Cât priveşte dispoziţiile <>art. 19 din Legea nr. 678/2001 în raport cu dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentalã, Guvernul aratã cã, potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol constituţional, averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã, nefãcându-se nicio referire la cea dobânditã în mod ilicit, aşa cum menţioneazã autorul excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele legale criticate nu conţin norme care sã contravinã dispoziţiilor art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Prevederile art. 1, 3, 4 şi 9 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi <>art. 19 din Legea nr. 678/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, modificate prin <>art. 1 pct. 1 din Legea nr. 287/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, şi prin <>art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 12: "(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Traficul de persoane sãvârşit în una dintre urmãtoarele împrejurãri:
a) de douã sau mai multe persoane împreunã;
b) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii;
c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 13 alin. (1) şi (3): "(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, gãzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatãrii acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. [...]
(3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt sãvârşite în condiţiile prevãzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevãzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevãzut la alin. (2).";
- Art. 19: "(1) Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma sãvârşirii infracţiunilor prevãzute în prezenta lege ori cele care au servit la sãvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevãzute de art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscãrii speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.
(2) Sunt considerate bunuri care au servit la sãvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum şi imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacã aparţin fãptuitorilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora.
Curtea nu poate primi susţinerea autorului excepţiei privind ambiguitatea termenilor în care este redactat art. 12 alin. (1) din lege, textul criticat definind clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, fãrã ca prin dispoziţiile pe care le cuprinde sã contravinã în vreun fel Constituţiei. Astfel, este evident nefondatã susţinerea autorului excepţiei cã "abuzul de autoritate" nu implicã vicierea voinţei unei persoane în executarea unor acte prin care dispune de libertatea sa în folosul persoanei care exercitã abuzul. În condiţiile în care o persoanã este recrutatã, transportatã, transferatã, cazatã sau primitã, prin mijloacele prevãzute de textul criticat, între care "abuzul de autoritate", cu scopul de a fi exploatatã, nu se poate reţine, aşa cum fãrã temei se susţine în motivarea excepţiei, cã incriminarea unei asemenea fapte încalcã dreptul la liberã circulaţie, prevãzut de art. 25 din Constituţie, sau dreptul persoanei de a dispune de ea însãşi, consacrat prin art. 26 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte <>art. 19 din Legea nr. 678/2001 atacat prin raportare la prevederile constituţionale privind dreptul de proprietate privatã, Curtea constatã cã mãsura de siguranţã a confiscãrii speciale îşi gãseşte temei tocmai în art. 44 alin. (9) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia bunurile folosite sau rezultate din infracţiuni pot fi confiscate în condiţiile legii. Or, imobilul în care a fost cazatã persoana traficatã este, în accepţiunea legii, un bun care a servit la sãvârşirea infracţiunii.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi ale <>art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 353/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
