Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Costica Bulai - preşedinte
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, invocatã de apelanta Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995 al Tribunalului Constanta.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 6 iunie 1996, în lipsa autoarei exceptiei cu care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeaşi data. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 11 iunie 1996, când a adoptat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Tribunalul Constanta, prin Încheierea din 24 octombrie 1995, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 328 din Codul penal, invocatã de apãrãtorul apelantei Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995.
În motivarea exceptiei se susţine, în esenta, ca dispoziţiile art. 328 din Codul penal, care incrimineaza prostituţia, sunt contrare art. 26 din Constituţie, deoarece reprezintã o ingradire a dreptului unei persoane de a dispune de ea însãşi şi, totodatã, contravin art. 38 din legea fundamentalã privitor la dreptul persoanei de a-şi alege liber profesia şi locul de munca.
Exprimandu-şi opinia, tribunalul "nu impartaseste punctul de vedere al aparatorului, astfel încât apreciazã ca art. 328 din Codul penal în redactarea actuala se circumscrie prevederilor Constituţiei României".
Pentru soluţionarea exceptiei, s-au solicitat, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, iar, potrivit art. 5 din aceeaşi lege, şi opiniile Ministerului Sãnãtãţii şi ale Institutului Roman pentru Drepturile Omului.
Camera Deputaţilor, în punctul sau de vedere, menţioneazã ca fapta incriminata prin art. 328 din Codul penal face parte din categoria infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socialã, ca ansamblu de norme de comportare a oamenilor unii fata de alţii şi fata de colectivitate. Art. 49 din Constituţie prevede posibilitatea restrângerii, prin lege, a exerciţiului unor drepturi şi libertãţi în scopul "apãrãrii ordinii, sãnãtãţii ori a moralei publice", fãrã a se aduce atingere existenţei drepturilor şi libertãţilor respective. O astfel de restrangere legalã o constituie şi prevederile art. 328 din Codul penal, care sunt constituţionale întrucât, în actualul sistem legislativ, prostituţia nu este o activitate autorizata. Se mai arata ca şi în ţãrile în care prostituţia este institutionalizata, exercitarea acesteia în afarã cadrului legal respectiv constituie infracţiune. În concluzie, se propune respingerea exceptiei.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia nu este intemeiata, deoarece art. 328 din Codul penal nu contravine nici uneia dintre prevederile constituţionale ci, dimpotriva, sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". Se considera ca unele dintre faptele ilicite penale, între care şi prostituţia, constituie fapte antisociale, deoarece aduc atingere bunelor moravuri ale societãţii protejate de alin. (2) al art. 26 din Constituţie.
Se mai arata ca de esenta prostituţiei fiind comerţul de ordin sexual cu propriul sau corp - comerţ care, prin sine însuşi, lezeaza demnitatea omului, ca valoare suprema ocrotitã şi garantatã de art. 1 alin. (3) din Constituţie - nu se poate susţine ca dispoziţiile art. 328 din Codul penal sunt neconstituţionale, iar incriminarea faptei ca infracţiune este chiar necesarã, ţinând seama de pericolul social relativ ridicat şi de tendinta de creştere a numãrului infracţiunilor de prostituţie în actuala perioada de tranzitie.
Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.
Ministerul Sãnãtãţii, în opinia exprimatã, apreciazã, în esenta, ca interzicerea practicãrii prostituţiei, asa cum este reglementatã, nu constituie o ingradire a dreptului unei persoane de a dispune de ea însãşi, ci este o mãsura cu un profund caracter social, care incearca sa limiteze proliferarea necontrolata a bolilor cu transmisie sexualã.
În sens contrar, Institutul Roman pentru Drepturile Omului considera ca art. 328 din Codul penal nu rãspunde exigenţelor impuse de art. 2 şi art. 11 din Constituţia României. Se propune ca numai faptele de favorizare, încurajare, constrângere şi exploatare a prostituţiei altora sa rãmânã în continuare incriminate. În avizul institutului se arata ca documentele internaţionale şi, îndeosebi, Convenţia referitoare la reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatãrii prostituarii altora nu prevãd incriminarea prostituţiei, ci doar a unor fapte contingente, cum ar fi: recrutarea, antrenarea sau deturnarea unei persoane, chiar cu consimţãmântul acesteia, în vederea prostituarii; exploatarea prostituţiei altei persoane, chiar dacã aceasta consimte; ţinerea, conducerea, finanţarea unei case de prostituţie; darea sau luarea voluntara în locatie, în întregime sau în parte, a unui imobil sau a unui alt loc, în scopul prostituarii.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor şi Guvernului, opiniile Ministerului Sãnãtãţii şi ale Institutului Roman pentru Drepturile Omului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 328 din Codul penal raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale documentelor internaţionale în materie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine:
Deşi excepţia se referã la un text de lege adoptat anterior Constituţiei, Curtea este competenta sa o soluţioneze, deoarece instanta a reţinut ca dispoziţiile criticate nu contravin legii fundamentale şi deci sunt în vigoare, sesizand Curtea pentru a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea lor.
Potrivit art. 328 din Codul penal, fapta persoanei care îşi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane constituie elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie.
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, se invoca, în principal, încãlcarea prevederilor art. 26 alin. (2) şi ale art. 38 alin. (1) din Constituţie.
Art. 26 alin. (2) din legea fundamentalã prevede ca persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
Dreptul persoanei de a dispune de ea însãşi fiind un aspect al vieţii sale intime şi private, care include şi dreptul acesteia de a dispune liber de corpul sau, incriminarea şi sancţionarea practicãrii de raporturi sexuale reprezintã o atingere grava adusã acestor drepturi şi libertãţi garantate prin Constituţie.
De asemenea, se invoca în susţinerea exceptiei dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Constituţie, care prevãd ca dreptul la munca nu poate fi îngrãdit şi ca alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere. Or, practicarea prostituţiei fiind, în conceptia autorului exceptiei, o profesiune ca oricare alta, interzicerea ei sub sancţiune penalã reprezintã o încãlcare a acestui drept constituţional.
Argumentele invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate nu pot fi acceptate.
Din examinarea textului art. 328 din Codul penal se constata ca, prin dispoziţiile acestuia, a fost incriminata fapta persoanei, indiferent de sex, care îşi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane. Întrucât se referã la relaţii sexuale normale, textul menţionat nu instituie nici un fel de restrangeri ale libertãţii persoanei în domeniul vieţii sexuale, aceasta putând sa-şi aleagã absolut liber partenerii şi condiţiile relaţiilor cu aceştia, bineînţeles cu restricţiile unanim recunoscute în acest domeniu, cum sunt: raportul sexual cu o minora, incestul sau violul, ori relaţiile homosexuale, de perversiune sexualã, în mãsura în care acestea sunt incriminate. Restrangerea pe care textul art. 328 din Codul penal o instituie, într-adevãr, priveşte practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane, ca mijloc de procurare de mijloace de existenta, deci ca profesie. Acest fapt a fost considerat de legiuitorul roman nu numai ca profund imoral, în raport cu morala dominanta în societate, dar şi ca socialmente periculos prin consecinţele sale imediate şi mai ales prin cele indepartate. Prostituţia este în vãditã contradictie cu moralitatea vieţii de familie şi cu sarcinile de importanta deosebita ce revin familiei în creşterea şi educarea tinerei generaţii. În acelaşi timp, tolerarea prostituţiei reprezintã o grava atingere adusã demnitãţii persoanei, ştiut fiind ca persoana care practica prostituţia se situeaza într-o condiţie de inferioritate caracteristica celui care se vinde pe sine. La aceasta se adauga situaţia umilitoare, consecinta a dispreţului public la care aceste persoane sunt supuse pretutindeni, tocmai pentru ca prostituţia este condamnata de morala publica, laica sau religioasã.
Fata de caracterul nu numai profund imoral, dar şi socialmente periculos al prostituţiei, interzicerea practicãrii ei este justificatã în temeiul art. 49 din Constituţie, care prevede ca exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, între altele, pentru apãrarea sãnãtãţii ori a moralei publice. De altfel, chiar dispoziţia art. 26 alin. (2) din Constituţie, menţionatã în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, prevede ca persoana are dreptul sa dispunã de ea însãşi "dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". În aceste condiţii, nici invocarea, în sprijinul exceptiei, a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinutã, practicarea prostituţiei nefiind recunoscuta ca o profesie.
Dispoziţiile art. 328 din Codul penal nu contravin Constituţiei şi deci nu pot fi considerate ca abrogate. În acelaşi timp, aceste dispoziţii nu contravin nici convenţiilor internaţionale privind prevenirea prostituţiei, la care România este parte. Poate fi invocatã, în acest sens, Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatãrii prostituarii altora, adoptatã de Adunarea generalã a O.N.U. la 2 decembrie 1949, la care România a aderat prin Decretul nr. 482/1955 şi care a fost avutã în vedere la elaborarea Codului penal roman din anul 1968. Aplicarea Convenţiei din 1949 şi-a gãsit expresia în special în redactarea dispoziţiilor art. 329 din Codul penal privitoare la infracţiunea de proxenetism. Indirect însã, Convenţia şi-a gãsit expresie şi în redactarea textului art. 328 din Codul penal, pornindu-se de la premisa ca dacã îndemnul sau înlesnirea practicãrii prostituţiei constituie infracţiune, nu se poate concepe ca însãşi practicarea prostituţiei, de cãtre persoana care n-a fost constransa în nici un fel la aceasta, sa nu fie calificatã ca atare.
Legiuitorul roman a considerat, deci, ca pentru prevenirea şi combaterea prostituţiei, unanim recunoscuta ca fenomen antisocial, nu este suficient sa se incrimineze şi sa se sanctioneze numai proxenetismul sub diferitele forme ale acestuia, ci trebuie incriminata şi sancţionatã însãşi practicarea prostituţiei, ca expresie a folosirii abuzive şi antisociale a dreptului persoanei de a dispune de ea însãşi.
Poziţia legiuitorului roman îşi gãseşte suport în chiar preambulul convenţiei internaţionale la care ne-am referit, în care se arata ca "prostituţia şi raul care o însoţeşte, traficul cu fiinţe umane în vederea prostituarii lor sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoanei umane şi pun în pericol bunãstarea individului, a familiei şi a comunitãţii".
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23, art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, invocatã de Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995 al Tribunalului Constanta.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 11 iunie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
------------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
