Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 739 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 23 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Nicolae Bobâlcã, Sorin Iacob Butilcã, Georgicã Cristinel Dimian, Cezar Octavian Românu şi Ioana Ţunea în Dosarul nr. 5.118/290/2009 al Judecãtoriei Reşiţa.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2010, Judecãtoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Nicolae Bobâlcã, Sorin Iacob Butilcã, Georgicã Cristinel Dimian, Cezar Octavian Românu şi Ioana Ţunea în Dosarul nr. 5.118/290/2009 al Judecãtoriei Reşiţa, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulatã de Casa de Asigurãri de Sãnãtate Caraş-Severin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã textele criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi ale art. 47 - Nivelul de trai.
Cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, se susţine cã funcţionarilor publici şi angajaţilor din sectorul privat, categorii aflate în condiţii egale, li se aplicã regimuri juridice diferite, în speţã cel reglementat prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 şi, respectiv, dispoziţiile Codului de procedurã civilã, fapt ce constituie o discriminare.
Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, se aratã cã, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009, statul, în calitate de debitor, şi-a creat o situaţie favorabilã prin care împiedicã creditorii sã îşi execute silit titlurile executorii obţinute, fapt ce încalcã principiul liberului acces la justiţie.
Autorii excepţiei susţin, de asemenea, cã neachitarea la timp a drepturilor salariale afecteazã nivelul de trai al titularilor acestor drepturi, fapt ce încalcã prevederile constituţionale ale art. 47. Totodatã, se apreciazã cã stabilirea termenului de 3 ani pentru executarea titlurilor executorii nu reprezintã o garanţie certã a recuperãrii acestor creanţe, motiv pentru care sunt încãlcate dispoziţiile art. 44 din Constituţie referitoare la garantarea creanţelor.
Judecãtoria Reşiţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, arãtând cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât împiedicã executarea în termen rezonabil a unor hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive în anul 2008, care ar fi urmat sã fie executate în condiţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sau ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, în termen de 30 de zile de la data rãmânerii lor irevocabile, respectiv de 6 luni de la data la care debitorul a primit somaţia de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009.
În opinia autorilor excepţiei, textele criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi ale art. 47 - Nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale ale art. 16, Curtea constatã cã nu se poate reţine existenţa niciunei discriminãri între debitori, în sensul cã statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotãrârilor judecãtoreşti.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificatã în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând cã nu urmãreşte un scop legitim sau nu pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotãrârile pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, 1979, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, paragrafele 35, 38, 40, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, 1999, paragraful 29, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24). Totodatã, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiazã de o anumitã marjã de apreciere în a decide dacã şi în ce mãsurã diferenţele între diversele situaţii similare justificã un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variazã în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotãrârile pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24).
Or, în cauza de faţã, mãsura contestatã urmãreşte un scop legitim - asigurarea stabilitãţii economice a ţãrii - şi pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonatã a hotãrârilor judecãtoreşti în cauzã. Astfel, situaţia particularã ivitã şi motivatã prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamã o diferenţã evidentã de tratament juridic.
2. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea reţine cã "procesul civil parcurge douã faze: judecata şi executarea silitã, aceasta din urmã intervenind în cazul hotãrârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în mãsura în care debitorul nu îşi executã de bunãvoie obligaţia" (a se vedea Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009).
Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 este un act normativ ce vizeazã faza executãrii hotãrârilor judecãtoreşti, constituind o mãsurã de naturã sã întãreascã finalitatea procesului judiciar, în sensul cã reprezintã un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul cã acesta îşi executã creanţa într-o perioadã de 3 ani nu reprezintã o duratã excesivã a executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti, datoritã caracterului sistemic al problemelor apãrute în legãturã cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.
De altfel, chiar şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, soluţionând Cererea nr. 60.858/00 şi pronunţând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat cã un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vãditã de fonduri a unitãţii militare debitoare. Totodatã, în Hotãrârea pronunţatã în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, paragraful 35, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a apreciat cã o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de faţã, Guvernul român nu numai cã nu refuzã executarea hotãrârilor judecãtoreşti, ci se obligã la plata eşalonatã a sumelor prevãzute prin acestea. Executarea eşalonatã a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bãneşti nu este interzisã în niciun mod de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altã modalitate de executare, fãrã ca acest lucru sã însemne cã este singura şi unica modalitate posibilã de executare pe care Guvernul o poate aplica.
3. Prin Decizia nr. 206 din 4 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2010, Curtea a reţinut cã despãgubirea recunoscutã printr-o decizie definitivã şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din primul Protocolul adiţional la Convenţie; neexecutarea plãţii într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, care nu poate fi justificatã nici de lipsa de lichiditãţi a statului (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, paragrafele 28-34, Burdov împotriva Rusiei, 2002, paragraful 41). Curtea reţine în jurisprudenţa sa cã Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţã criticate, nu neagã existenţa şi întinderea despãgubirilor constatate prin hotãrâri judecãtoreşti şi nu refuzã punerea în aplicare a acestora. Mãsura criticatã este mai degrabã una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.
4. Având în vedere argumentele expuse anterior, Curtea constatã cã textele criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 47, mãsurile prevãzute în Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 neavând ca finalitate împiedicarea dezvoltãrii economice şi reducerea nivelului protecţiei sociale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Nicolae Bobâlcã, Sorin Iacob Butilcã, Georgicã Cristinel Dimian, Cezar Octavian Românu şi Ioana Ţunea în Dosarul nr. 5.118/290/2009 al Judecãtoriei Reşiţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
