Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 734 din 24 iulie 2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Hotararea Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012 privind stabilirea obiectului si a datei referendumului national pentru demiterea Presedintelui Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 25 iulie 2012
I.1. Cu Adresa nr. 16/425 din 17 iulie 2012, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Mircea-Nicu Toader, a trimis Curţii Constituţionale sesizarea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor Hotărârii Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012 privind stabilirea obiectului şi a datei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României.
2. La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile autorilor acesteia: Gabriel Andronache, Gheorghe Ialomiţianu, Corneliu Olar, Daniel Buda, Ioan Oltean, Mircea-Nicu Toader, Elena Gabriela Udrea, Gelu Vişan, George Ionescu, Roberta Alma Anastase, Ştefan Daniel Pirpiliu, Cornel Ştirbeţ, Adrian Gurzău, Stelian Fuia, Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf, Răzvan Mustea-Şerban, Alin Silviu Trăşculescu, Ioan-Nelu Botiş, Iulian Vladu, Claudia Boghicevici, Marius-Sorin Gondor, Marius Rogin, Arghir Iustin Marinel Cionca, Costică Canacheu, Adrian Henorel Niţu, Nicolae Bud, Eugen Bădălan, Lucian Nicolae Bode, Constantin Chirilă, Carmen Axenie, Doiniţa-Mariana Chircu, Maria Stavrositu, Clement Negruţ, Florin Postolachi, Petru Movilă, Sorin Andi Pandele, Mircea Marin, Stelian Ghiţă-Eftemie, Teodor-Marius Spânu, Nicuşor Păduraru, Marius Cristinel Dugulescu, Cristian Alexandru Boureanu, Petru Călian, Cezar Florin Preda, Gabriel Dacu Gospodaru, Vasile Gherasim, Sanda-Maria Ardeleanu, Dan Mihai Marian, Gheorghe Albu, Adrian Bădulescu, Adrian Florescu, Cristian Petrescu, Dan-Radu Zătreanu, Daniel-Florian Geantă, Mihai Stroe, Sever Voinescu-Cotoi, Marius Neculai, Samoil Vîlcu, Valeriu Alecu şi Mihai Doru Oprişcan.
3. Sesizarea a fost formulată în conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.980 din 17 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.248/L/2/2012.
II. Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012 privind stabilirea obiectului şi a datei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2012, potrivit cărora: "În situaţia în care Curtea Constituţională va stabili că nu au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege, Parlamentul României va lua act de hotărârea acesteia şi va decide asupra procedurii de urmat."
III.1. În motivarea sesizării se susţine că prevederile criticate sunt constituţionale numai în măsura în care sintagma "procedurii de urmat" cuprinsă în art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012 este înţeleasă în sensul că aceasta nu se referă la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi la confirmarea rezultatului acestuia, indiferent dacă au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege, operaţiuni care sunt în competenţa Curţii Constituţionale, conform art. 146 lit. i) din Constituţie. Curtea Constituţională, iar nu Parlamentul, poate decide cu privire la respectarea procedurii referendumului şi confirmarea rezultatelor acestuia, iar, în cazul în care nu au fost respectate condiţiile legale, Curtea poate invalida rezultatele referendumului. Ca urmare, orice decizie a Parlamentului ulterioară deciziei Curţii Constituţionale, referitoare la competenţele acesteia (confirmare, validare, invalidare a rezultatelor referendumului), este neconstituţională, fiind în contradicţie cu prevederile art. 146 lit. i) din Constituţie.
2. Autorii sesizării arată totodată că Parlamentul nu va putea decide organizarea şi desfăşurarea unui alt referendum decât în temeiul altor fapte, întrucât asupra celor pe baza cărora s-a desfăşurat un referendum invalidat sau validat poporul s-a pronunţat deja. În cazul în care Parlamentul ar decide organizarea şi desfăşurarea unui alt referendum pe baza aceloraşi fapte pretins săvârşite de Preşedintele României şi pentru care poporul a ales deja, s-ar încălca prevederile art. 2 alin. (1) din Constituţie, în sensul că Parlamentul nu poate exercita suveranitatea în locul poporului român. De altfel, ar fi aplicabil principiul puterii de lucru judecat.
3. Se mai susţine că, în cauza de faţă, Curtea este competentă să se pronunţe, având în vedere Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 prin care a statuat că soluţia legislativă care exclude de la controlul de constituţionalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale este neconstituţională.
IV. În temeiul art. 27 din Legea nr. 47/1992, la data de 17 iulie 2012, Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului asupra sesizării de neconstituţionalitate.
V.1. Preşedintele interimar al Senatului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. I - 460 din 18 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.996 din 18 iulie 2012, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se apreciază că sesizarea este inadmisibilă.
2. Se arată că autorii sesizării nu solicită un control de constituţionalitate al actului atacat, ci al unei eventuale decizii a Parlamentului ulterioare îndeplinirii de către Curtea Constituţională a atribuţiilor sale în materia referendumului. Se apreciază în acest sens că din chiar textul Hotărârii Parlamentului nr. 34/2012 rezultă faptul că numai Curtea Constituţională este competentă să hotărască dacă au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate în ceea ce priveşte referendumul pentru demiterea din funcţie a Preşedintelui României.
3. Se mai susţine că hotărârea Parlamentului contestată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 6 iulie 2012, dată la care erau aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care exceptau de la controlul de constituţionalitate acest tip de acte. Ca urmare, sesizarea de neconstituţionalitate nu poate fi cuprinsă în sfera de competenţă a exercitării controlului de constituţionalitate de către Curtea Constituţională a hotărârilor Parlamentului, chiar şi prin raportare la circumstanţierea competenţei astfel cum reiese aceasta din Decizia Curţii Constituţionale nr. 727 din 9 iulie 2012.
4. În ceea ce priveşte solicitarea autorilor sesizării ca instanţa de contencios constituţional să constate că, după validarea sau invalidarea rezultatelor referendumului de către Curtea Constituţională, Parlamentul nu va mai putea organiza un alt referendum bazat pe aceleaşi fapte pentru care poporul român s-a pronunţat deja, se apreciază că este prematură şi inadmisibilă, întrucât aceasta vizează o decizie a priori a Curţii Constituţionale, fără a fi criticat un act juridic existent, ci unul potenţial.
VI.1. Secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 51/3215 din 23 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.040 din 23 iulie 2012, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin care se apreciază că susţinerile autorilor sesizării nu pot fi reţinute.
2. Potrivit punctului de vedere formulat, având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 727/2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională a statuat că trebuie realizate o serie de corelări, precum şi obligaţia Parlamentului de a stabili procedura de sesizare a neconstituţionalităţii în cazul hotărârilor Parlamentului, respectiv urmările în cazul declarării neconstituţionalităţii unor prevederi ale hotărârilor, iar actul normativ prin care Parlamentul a realizat aceste corelări nu este încă în vigoare, rezultă că această Curte "nu are atribuţii să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea hotărârilor". În opinia Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, în temeiul acestor considerente, "chiar dacă o hotărâre este declarată neconstituţională, aceasta nu îşi încetează efectele juridice pentru că nu este prevăzută de lege".
3. Cât priveşte criticile formulate, se apreciază că vizează ipoteze şi fapte inexistente. Textul ce formează obiectul sesizării de neconstituţionalitate stabileşte în sarcina Parlamentului posibilitatea prevederii unor măsuri pentru rezolvarea unor situaţii ivite ulterior prezentării raportului care face obiectul hotărârii Curţii Constituţionale cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi la confirmarea rezultatelor acestuia, obligaţie firească având în vedere că Parlamentul este cel care a declanşat procedura suspendării Preşedintelui, în condiţiile art. 95 alin. (2) din Constituţie. A restricţiona în mod a priori competenţa Parlamentului de a analiza asemenea măsuri înseamnă a încălca rolul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unică autoritate legiuitoare a ţării.
4. Se aminteşte şi faptul că acelaşi text - criticat în prezenta cauză - s-a regăsit şi în cuprinsul Hotărârii Parlamentului nr. 21/2007 pentru stabilirea obiectului şi a datei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 24 aprilie 2007, iar dezbaterile din şedinţa Plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului din data de 24 aprilie 2007 confirmă că această redactare nu a avut în vedere validarea referendumului, atribut exclusiv al Curţii Constituţionale, ci situaţia unui eventual vid de reglementare, în condiţiile în care referendumul nu este validat pentru alte motive decât cvorumul de prezenţă sau de opţiune. Prin urmare, prevederea criticată nu aduce atingere competenţei Curţii Constituţionale, ci îşi propune să soluţioneze problema apărută ca urmare a invalidării referendumului pentru alte motive decât cele arătate, competenţa Parlamentului plecând tocmai de la recunoaşterea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 731 din 10 iulie 2012.
5. Se mai arată că celelalte critici ale autorilor sesizării, "cuprinse la pct. 2 şi 3 din aceasta", devin fără obiect, "deoarece nimeni nu a pus la îndoială competenţa Curţii Constituţionale de a verifica constituţionalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 34/2012, Decizia Curţii Constituţionale nr. 727/2012 fiind general obligatorie." În realitate, criticile respe ctive se referă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care nu face obiectul prezentei sesizări.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, raportul judecătorului-raportor, Hotărârea Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012 privind stabilirea obiectului şi a datei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României, dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:
VII. Cu privire la legalitatea sesizării
1. Sub aspectul legalităţii sesizării, Curtea constată că, deşi sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a fost depusă direct la Curtea Constituţională, contrar art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "În cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curţii Constituţionale de secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte, în ziua depunerii", aceasta nu este o cauză de inadmisibilitate, ci una de neregularitate. În acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 305 din 12 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, Decizia nr. 729 din 9 iulie 2012 sau Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 12 iulie 2012.
2. În consecinţă, Curtea a fost legal învestită cu sesizarea de neconstituţionalitate a art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012.
VIII. Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale
1. Prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, Curtea Constituţională a admis sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, lege al cărei articol unic - care elimina din sfera actelor asupra cărora Curtea exercită controlul de constituţionalitate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, hotărârile plenului Senatului şi hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului - este identic cu cel al prevederilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012.
2. Admiţând sesizarea, Curtea a constatat că "soluţia legislativă care exclude de la controlul de constituţionalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale este neconstituţională".
3. În considerentele aceleiaşi decizii, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012), actele de reglementare primară ulterioare nu pot păstra conţinutul normativ al unei norme legale neconstituţionale şi să se constituie astfel într-o prelungire a existenţei acesteia.
4. Având în vedere prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale", precum şi ale alin. (4) al aceluiaşi articol potrivit cărora "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", prin mai multe decizii (nr. 728 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iulie 2012, nr. 729 din 9 iulie 2012 şi nr. 732 din 10 iulie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 12 iulie 2012), Curtea Constituţională, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a hotărât cu privire la competenţa sa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, luând în considerare, pe de o parte, dispoziţiile articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 şi, pe de altă parte, considerentele şi dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012.
5. Hotărârea Parlamentului României nr. 34 din 6 iulie 2012, ale cărei dispoziţii sunt criticate în prezenta cauză, intră în competenţa Curţii Constituţionale, întrucât vizează, prin natura sa juridică, valori şi principii constituţionale, în sensul reţinut de instanţa de contencios constituţional prin jurisprudenţa menţionată.
IX. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate
1. Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că acestea vizează, în special, ultima teză a art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012, respectiv "va decide asupra procedurii de urmat", interpretată în sensul că Parlamentul ar putea decide cu privire la o procedură deja stabilită de Curtea Constituţională prin hotărârea de invalidare a rezultatelor referendumului sau ar putea decide repetarea referendumului în situaţia în care acesta a fost invalidat de Curtea Constituţională.
2. Aceste critici pun în discuţie procedura suspendării şi demiterii Preşedintelui României în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, respectiv competenţa şi efectele actelor pe care Curtea Constituţională le pronunţă în cadrul acestei proceduri.
3. Curtea reţine că temeiul constituţional al demiterii Preşedintelui ca efect al angajării răspunderii sale politice - pentru săvârşirea unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei - este dat de dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în alin. (3) al art. 95 - Suspendarea din funcţie, potrivit cărora "Dacă propunerea de suspendare este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui".
4. Dispoziţiile constituţionale ale art. 95 sunt dezvoltate prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările ulterioare, Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului [numit în cele ce urmează Regulament] aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 4/1992 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, cu modificările şi completările ulterioare.
5. Potrivit actelor normative menţionate, procedura de suspendare şi demitere a Preşedintelui parcurge următoarele etape:
- iniţierea propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi aducerea acesteia, neîntârziat, la cunoştinţa Preşedintelui [ art. 95 alin. (2) din Constituţie şi art. 66 din Regulament];
- consultarea Curţii Constituţionale, scop în care propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României împreună cu dovezile pe care se întemeiază se trimit în copie Curţii Constituţionale, de preşedintele care a condus şedinţa comună a celor două Camere [art. 95 alin. (1) şi art. 146 lit. h) din Constituţie, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi art. 67 alin. 1 şi 2 din Regulament];
- emiterea de către Curtea Constituţională a avizului cu privire la suspendarea din funcţie a Preşedintelui României şi comunicarea acestuia preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Preşedintelui României [ art. 146 lit. h) din Constituţie şi art. 43 din Legea nr. 47/1992 ];
- dezbaterea propunerii de suspendare a preşedintelui în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului [ art. 95 alin. (1) din Constituţie şi art. 67 alin. 3 şi 4 din Regulament];
- aprobarea propunerii de suspendare şi transmiterea la Curtea Constituţională, de către preşedintele care a condus lucrările şedinţei comune a celor două Camere ale Parlamentului, pe baza hotărârii adoptate în şedinţa comună, a cererii de constatare a existenţei împrejurărilor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al României [art. 95 alin. (3) şi art. 146 lit. g) din Constituţie coroborate cu art. 44 din Legea nr. 47/1992 ];
- constatarea de către Curtea Constituţională a existenţei acestor împrejurări şi comunicarea celor constatate Parlamentului şi Guvernului [ art. 146 lit. g) din Constituţie coroborat cu art. 44 din Legea nr. 47/1992 ]; pe perioada suspendării din funcţie a Preşedintelui României are loc un transfer de atribuţii către preşedintele interimar, cu excepţia celor prevăzute în Constituţie la art. 88 - adresarea de mesaje Parlamentului, art. 89 - dizolvarea Parlamentului, art. 90 - iniţierea unui referendum cu privire la probleme de interes naţional, care nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale [ art. 98 din Constituţie ];
- stabilirea de către Parlament, prin hotărâre, a obiectului şi datei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui, în cel mult 30 de zile de la data aprobării propunerii de suspendare din funcţie [ art. 95 alin. (3) din Constituţie şi art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/2000 ];
- desfăşurarea referendumului; Curtea Constituţională stabileşte dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia [ art. 146 lit. i) din Constituţie şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ]; înaintea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, hotărârea Curţii Constituţionale se prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţă comună [ art. 146 lit. i) din Constituţie şi art. 47 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ];
- intrarea în vigoare a măsurii demiterii din funcţie a Preşedintelui României la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor referendumului [ art. 45 din Legea nr. 3/2000 ].
6. Se constată, aşadar, că procedura de demitere a Preşedintelui României în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei este declanşată printr-un act de voinţă al Parlamentului - exprimat prin propunerea de suspendare din funcţie - şi finalizată prin act de voinţă al poporului - exprimat prin referendum. Rezultatele referendumului sunt confirmate de Curtea Constituţională, hotărârea pronunţată de instanţa de contencios constituţional fiind actul care constată şi confirmă finalizarea procedurii de demitere a Preşedintelui României, determinând efectele pe care parcurgerea acestei proceduri le-a produs. În acest sens, dând eficienţă prevederilor art. 146 lit. i) din Constituţie, art. 45 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 stabileşte că "Legea de revizuire a Constituţiei sau, după caz, măsura demiterii din funcţie a Preşedintelui României intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor referendumului."
7. Prin hotărârea pronunţată de Curtea Constituţională în exercitarea atribuţiei prevăzute la art. 146 lit. i) din Constituţie, normă a cărei formulare generală conferă Curţii Constituţionale o plenitudine de competenţă circumscrisă rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, se înlătură orice contestaţie privitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi efectele acestuia.
8. Nicio autoritate publică nu poate dispune în locul Curţii Constituţionale sau în mod contrar celor reţinute prin hotărârea general obligatorie a Curţii Constituţionale. Tot astfel, nicio autoritate publică nu poate dispune continuarea unei proceduri constatate ca fiind încheiată în mod oficial la publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârii pronunţate de Curtea Constituţională în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 146 lit. i) din Constituţie şi în conformitate cu cele statuate prin această hotărâre.
9. Examinând criticile formulate în prezenta cauză în raport de dispoziţiile constituţionale invocate şi procedura pe care acestea o reglementează, Curtea constată însă că aceste critici nu vizează, în mod direct, neconcordanţa textului ce face obiectul sesizării cu dispoziţii ale Constituţiei, ci se referă la eventuale viitoare acte neconstituţionale ale Parlamentului, date în aplicarea art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 34/2012, care ar putea nesocoti dispoziţiile Constituţiei. Autorii sesizării încearcă, practic, să preîntâmpine:
- eventuala nerespectare de către Parlament a unei hotărâri a Curţii Constituţionale, pronunţată în exercitarea atribuţiei prevăzute la art. 146 lit. i) din Constituţie, respectiv "orice decizie a Parlamentului ulterioară deciziei Curţii Constituţionale referitoare la competenţele acesteia (confirmare, validare, invalidare a rezultatelor referendumului)";
- eventuala hotărâre a Parlamentului, ulterioară celei a Curţii Constituţionale, prin care să se stabilească organizarea şi desfăşurarea unui nou referendum în cadrul aceleiaşi proceduri întemeiate pe art. 95 din Constituţie, procedură finalizată în momentul publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii Curţii Constituţionale pronunţate cu privire la referendum.
10. Or, în exercitarea atribuţiilor sale, astfel cum au fost circumstanţiate prin Decizia nr. 727/2012, Curtea Constituţională se pronunţă asupra hotărârilor Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale. Curtea nu poate examina şi nu se poate pronunţa asupra unor acte şi fapte viitoare şi eventuale ale Parlamentului pornind de la premisa relei-credinţe în interpretarea şi aplicarea unui text cuprins într-o hotărâre a acestei autorităţi publice şi a unui eventual comportament contrar obligaţiei de loialitate constituţională şi principiilor statului de drept.
11. Curtea Constituţională aminteşte în acest context cele reţinute în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012), în sensul că hotărârea Parlamentului, ca orice act juridic, trebuie interpretată şi aplicată cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală.
12. De altfel, hotărârile adoptate de Parlament după finalizarea referendumului pentru demiterea Preşedintelui României şi publicarea în Monitorul Oficial al României a rezultatelor acestuia pot face obiectul controlului de constituţionalitate în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012 privind stabilirea obiectului şi a datei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 24 iulie 2012 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
