Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Liviu Mortogan în Dosarul nr. 833/245/2014* al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 327D/2014. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Face trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume la deciziile pronunţate în cauzele Aldrian împotriva Austriei şi A.B. împotriva Elveţiei, prin care instanţa de la Strasbourg a statuat că dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora dreptul la apărare este o componentă a dreptului la un proces echitabil, nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 833/245/2014*, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Liviu Mortogan cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost respinsă plângerea formulată cu privire la modul de stabilire a regimului de executare a unei pedepse privative de libertate prin decizie a comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 încalcă dreptul la apărare, întrucât nu se poate realiza o apărare eficientă prin depunerea de memorii, în scris, în lipsa administrării unor probe materiale directe care să ducă la aflarea adevărului şi să asigure o apărare efectivă. 6. Judecătoria Iaşi - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 sunt constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la Decizia nr. 486/2013 a Curţii Constituţionale. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: "Persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot depune memorii şi concluzii scrise." 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 - care prevăd posibilitatea depunerii de către persoana condamnată şi administraţia penitenciarului de memorii şi concluzii scrise în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care acesta s-a pronunţat asupra plângerii formulate de persoana condamnată cu privire la modul de stabilire a regimului de executare a pedepsei privative de libertate - nu aduc nicio atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituţie. 14. Cadrul general prevăzut de dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală, astfel încât excedează regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situaţia juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Într-un sens similar s-a pronunţat Curtea în jurisprudenţa sa referitoare la Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013 - de exemplu, prin Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014. În considerarea diferenţei mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa în materia executării pedepselor o procedură specială de soluţionare a căilor de atac referitoare la modul de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezenţa persoanei condamnate - aceasta având posibilitatea de a-şi formula apărările prin intermediul memoriilor şi concluziilor scrise - fără ca în acest mod să fie încălcat art. 24 alin. (1) din Constituţie. 15. Căile de atac instituite de dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 254/2013 vizează plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate şi contestaţia formulată de persoana condamnată sau de administraţia penitenciarului la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluţionat respectiva plângere. Persoana condamnată poate fi ascultată, în temeiul art. 39 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, la locul de deţinere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, respectiv poate fi adusă la judecarea contestaţiei, dar doar la solicitarea instanţei, în condiţiile art. 39 alin. (16) din aceeaşi lege, caz în care este audiată. Or, textul de lege criticat asigură persoanei condamnate, în calea de atac a contestaţiei, posibilitatea de a-şi formula apărările prin intermediul memoriilor şi al concluziilor scrise, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată. Prin urmare, dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 nu aduc nicio atingere dreptului fundamental consacrat de prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotrivă, sunt menite să asigure dreptul la apărare al persoanei condamnate. 16. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că garanţiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora dreptul la apărare este o componentă a dreptului la un proces echitabil, nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia din 7 mai 1990 - Aldrian împotriva Austriei, Cererea nr. 16.266/90, Decizia din 22 februarie 1995 - A.B. împotriva Elveţiei, Cererea nr. 20.872/92, Decizia din 13 mai 2003 - Montcornet de Caumont împotriva Franţei, Cererea nr. 59.290/00, Decizia din 23 septembrie 2004 - Pilla împotriva Italiei, Cererea nr. 64.088/00, Decizia din 27 iunie 2006 - Szabo împotriva Suediei, Cererea nr. 28.578/03, şi Decizia din 23 octombrie 2012 - Ciok împotriva Poloniei, Cererea nr. 498/10, paragraful 38. 7. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Mortogan în Dosarul nr. 833/245/2014* al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
