Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 733 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 14 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, o respinge ca nefondatã, motivat de împrejurarea cã de la data sesizãrii instanţei de contencios constituţional, respectiv 29 noiembrie 2009, şi pânã în prezent a trecut un interval de timp suficient pentru pregãtirea apãrãrii.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 259/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Radu Stan în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15, art. 16, art. 17, art. 19 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 24, deoarece textul criticat instituie doar 3 drepturi: şi anume sã fie informatã cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, sã fie asistatã de un apãrãtor ales sau numit din oficiu de instanţã şi, în cazul în care persoana arestatã nu înţelege sau nu vorbeşte limba românã, are dreptul la un interpret, gratuit, asigurat de instanţã. Or, este evident cã, în absenţa altor drepturi expres prevãzute, cetãţenii români sunt privaţi de protecţie în strãinãtate şi nu au posibilitatea de a se apãra chiar dacã deţin probe certe din care sã rezulte neimplicarea în faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare. Totodatã, mai aratã autorul excepţiei, textul creeazã o situaţie de inegalitate în faţa legii pentru persoane ce sãvârşesc infracţiuni în afara teritoriului ţãrii comparativ cu cei care comit fapte similare pe teritoriul României.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin <>Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au urmãtorul conţinut: "(1) Persoana arestatã are dreptul sã fie informatã cu privire la conţinutul mandatului european de arestare.
(2) Persoana arestatã are dreptul sã fie asistatã de un apãrãtor ales sau numit din oficiu de instanţã.
(3) Persoana arestatã care nu înţelege sau nu vorbeşte limba românã are dreptul la interpret, asigurat gratuit de cãtre instanţã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 36 din 15 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 februarie 2008, a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 , pentru considerentele acolo arãtate, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de argumentele deciziei menţionate mai sus, Curtea mai constatã urmãtoarele:
Critica autorului excepţiei porneşte de la o premisã eronatã potrivit cãreia statul român trebuie sã-i apere toate drepturile şi libertãţile consacrate de Constituţie şi de alte legi, inclusiv în situaţia în care prezervarea acestora se impune în strãinãtate. Or, o asemenea criticã nu poate fi primitã, deoarece nici Constituţia României şi nici vreo altã lege nu consacrã dreptul la apãrare juridicã obligatorie pentru afaceri judiciare ce intrã sub jurisdicţia unor alte state. De altfel, un asemenea drept este prevãzut în legislaţia românã numai expres şi limitativ.
În plus, chiar cu prilejul soluţionãrii unei excepţii anterioare invocate de acelaşi autor în aceeaşi cauzã, Curtea a statuat, prin <>Decizia nr. 1.193 din 24 septembrie 2009 , cã "autoritatea judecãtoreascã românã chematã sã execute un mandat european de arestare poate hotãrî asupra predãrii, dar nu poate sã se pronunţe cu privire la temeinicia mãsurii preventive sau a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în statul solicitant. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotãrârea respectivã, unde persoana solicitatã va beneficia de toate garanţiile procesuale existente".
Aşa fiind, protecţia invocatã de autorul excepţiei "nu poate fi convertitã într-o cauzã de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat strãin, judecãtorul român hotãrând asupra arestãrii persoanei solicitate în temeiul legii numai dupã ce a verificat, în prealabil, dacã au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţã cu privire la temeinicia urmãririi sau condamnãrii dispuse de autoritatea strãinã ori asupra oportunitãţii arestãrii. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocã a hotãrârilor penale. Totodatã, este de semnalat cã nu poate fi pus semnul egalitãţii între privarea de libertate dispusã ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusã ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivã emis de judecãtorul român în condiţiile Codului de procedurã penalã.
De asemenea, mãsura arestãrii provizorii dispusã în vederea predãrii cãtre un stat membru al Uniunii Europene constituie o mãsurã privativã de libertate temporarã, în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevãzute de art. 21 şi art. 24, partea având la îndemânã toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care poate invoca unul din motivele de refuz al executãrii, are dreptul de a fi informat cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, are dreptul de a fi audiat şi asistat de un apãrãtor ales sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacã nu înţelege ori nu vorbeşte limba românã şi are posibilitatea de a formula recurs împotriva hotãrârii referitoare la arestare etc."
În sfârşit, Curtea mai constatã cã, pentru a opri o eventualã privare de libertate dispusã se autoritãţile judiciare române în executarea unui mandat european de arestare, partea interesatã are deplina libertate de a se apãra şi de a se prezenta în faţa autoritãţii emitente a mandatului. A porni de la premisa încãlcãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale de cãtre un stat cu care România a încheiat acorduri reciproce de colaborare internaţionalã reprezintã un abuz de drept. Simplul fapt cã statul român a semnat un astfel de acord atestã şi garanteazã protecţia drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sãi atunci când intrã sub jurisdicţia autoritãţii contractante, <>Legea nr. 302/2004 vizând în ansamblul sãu forme de cooperare judiciarã internaţionalã în materie penalã în limitele prevãzute de art. 3, în condiţii de curtoazie internaţionalã reciprocã, de confidenţialitate şi dupã principiul non bis in idem.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
