Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Gabriel Adrian Nechita în Dosarul nr. 833/39/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 708D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 951D/2016, nr. 1.169D/2016, nr. 1.449D/2016 şi, respectiv, nr. 1.970D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Ciobanu în Dosarul nr. 2.477/280/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Adrian Florea în Dosarul nr. 121/39/2016/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Emil Ion în Dosarul nr. 17.405/271/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, de Nicolae Mircea Muste în Dosarul nr. 1.604/309/2015 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă. 4. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 951D/2016, nr. 1.169D/2016, nr. 1.449D/2016 şi nr. 1.970D/2016 la Dosarul nr. 708D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile criticate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 18 aprilie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 833/39/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Adrian Nechita cu ocazia soluţionării apelului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 193 din 23 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 1.808/40/2013 prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. În temeiul art. 83 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din actualul Cod penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2.324/16.10.2006 a Judecătoriei Botoşani, definitivă la data de 3 octombrie 2007. 8. Prin Încheierea din 18 aprilie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 2.477/280/2015, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a "dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 în raport de art. 16 alin. (1) şi art. 124 din Constituţia României". Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Ciobanu cu ocazia soluţionării apelului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 2.894 din 29 octombrie 2015 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 2.477/280/2015 prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană, care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge. Potrivit încheierii de sesizare, din fişa de cazier a autorului excepţiei rezultă că acesta are antecedente penale, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012. 9. Prin Încheierea din 13 iunie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 121/39/2016/a1, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Adrian Florea cu ocazia soluţionării apelului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 177 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în Dosarul nr. 42/334/2015 în care s-a dispus, printre altele: "în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, revocă suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare şi dispune executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta". 10. Prin Încheierea din 28 iunie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 17.405/271/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Emil Ion cu ocazia soluţionării apelului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 312/11.03.2016 pronunţată de Judecătoria Oradea prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat. Săvârşirea infracţiunii menţionate pentru care a fost judecat a avut loc în interiorul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 717/2013 pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 8.185/271/2013 rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11 iunie 2013. 11. Prin Încheierea din 7 septembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 1.604/309/2015, Judecătoria Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Mircea Muste cu ocazia soluţionării cauzei având ca obiect procedura de judecată asupra fondului cu privire la infracţiunea de conducere a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat şi a infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Autorul excepţiei a săvârşit infracţiunea pentru care este judecat în cauza pendinte în interiorul termenului de încercare, fiind anterior condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, suspendată condiţionat, pentru o infracţiune comisă sub incidenţa Codului penal din 1969. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii din dosarele Curţii nr. 708D/2016 şi nr. 1.169D/2016 susţin că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a dispoziţiilor art. 44 din noul Cod penal referitoare la pluralitatea intermediară. Fac referire la Decizia nr. 13 din 6 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate, se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 648 din 11 noiembrie 2014, precizând că, în decizia precitată, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 au fost analizate din perspectiva altor criterii de neconstituţionalitate, respectiv prin raportare la dispoziţiile art. 96 alin. (5) din Codul penal. Susţin că prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 contravin principiului aplicării legii penale mai favorabile şi, în acest sens, fac referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.092 din 18 decembrie 2012 şi nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011, în cea din urmă reţinându-se că "în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speţă dedusă judecăţii, indiferent de ramura de drept căreia îi aparţine, aduce o schimbare cu privire la condiţiile de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidenţa legii penale mai favorabile". Invocă, de asemenea, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) . 13. Autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 951D/2016 susţine că motivele de neconstituţionalitate cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privesc situaţia de discriminare pozitivă de care se bucură persoanele care au "beneficiat" de o condamnare anterioară la o pedeapsă a închisorii cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării, comparativ cu un recidivist postcondamnatoriu condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea suspendării condiţionate a executării, în condiţiile săvârşirii unei noi infracţiuni, în termenul de încercare, pentru care textul sancţionator prevede alternativa pedepsei amenzii. Susţine că, în condiţiile aplicării unei pedepse cu amenda, prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 aduc atingere inclusiv principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, consfinţit prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, impunând, în speţă, aplicarea legii defavorabile - Codul penal din 1969 - după ce la stabilirea pedepsei s-ar aplica legea mai favorabilă - noul Cod penal. 14. Astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare, autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 1.449D/2016 susţine că prevederile de lege criticate creează o situaţie mai grea persoanelor care sunt judecate pentru o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu amenda şi care au săvârşit infracţiunea în termenul de încercare pentru o pedeapsă a închisorii suspendată condiţionat. 15. Autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 1.970D/2016 susţine că prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 conduc la ultraactivitatea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, adică la incidenţa acestora şi după ieşirea lor din vigoare. Susţine că legea nouă poate retroactiva dacă, în ansamblu, conţine dispoziţii mai favorabile infractorului, faţă de legea care era în vigoare în momentul săvârşirii infracţiunii, iar, dacă legea veche conţine dispoziţii mai favorabile infractorului, aceasta va ultraactiva şi îşi va produce efectele şi după ieşirea ei din vigoare. Precizează că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie obligă la aplicarea fie a legii penale vechi, în vigoare la momentul comiterii infracţiunii, fie a celei noi, intrate în vigoare după comiterea infracţiunii, în timpul procesului penal având ca obiect acea infracţiune, în funcţie de caracterul mai favorabil al uneia din legile penale succesive. Atât legea care retroactivează, cât şi cea care ultraactivează îşi pot produce efectele numai dacă sunt mai favorabile infractorului, în caz contrar - dacă ele creează o situaţie mai grea infractorului - vor fi încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Susţine că prevederile de lege criticate creează o situaţie mai grea persoanelor aflate în ipoteza autorului excepţiei, respectiv care sunt judecate pentru o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu amenda şi care au săvârşit noua infracţiune în termenul de încercare pentru o pedeapsă a închisorii suspendată condiţionat, în temeiul art. 81 din Codul penal din 1969. Astfel, acestor persoane li se aplică obligatoriu dispoziţiile art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, în condiţiile în care, dacă art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 ar fi prevăzut că se aplică regimul suspendării sub supraveghere din actualul Cod penal - art. 96 alin. (4) - revocarea suspendării şi dispunerea executării pedepsei ar avea loc numai dacă pentru noua infracţiune s-ar pronunţa o condamnare la pedeapsa închisorii. Per a contrario, dacă pentru noua infracţiune s-ar aplica pedeapsa amenzii, nu va mai avea loc revocarea şi dispunerea executării pedepsei. Susţine, de asemenea, că prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 conduc la combinarea unor dispoziţii din Codul penal din 1969 cu dispoziţii ale actualului Cod penal, fiind creată astfel o a treia lege - lex tertia - contrar celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265/2014. 16. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 reglementează situaţia tranzitorie în care persoanei condamnate i s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969 şi a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită în cursul termenului de încercare, iar cauza având ca obiect această infracţiune este pendinte la data intrării în vigoare a Codului penal. Apreciază că, în condiţiile în care textul criticat prevede că măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, acesta nu contravine principiului legii penale mai favorabile. Consideră că regimul pluralităţii intermediare nu poate fi apreciat mai favorabil prin comparaţie cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 impunând aplicarea obligatorie a vechilor dispoziţii, indiferent dacă pedeapsa anterioară îndeplineşte sau nu condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei. 17. Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este fondată, întrucât, pe de o parte, textul de lege criticat impune aplicarea regimului juridic pentru suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prevăzut de Codul penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, chiar şi în ipoteza în care instanţa reţine, ca lege mai favorabilă pentru inculpat, reglementările din noul Cod penal, această situaţie având drept consecinţă aplicarea unor instituţii juridice din legi diferite, ceea ce este contrar principiului unităţii normative în ceea ce priveşte identificarea legii penale mai favorabile, iar, pe de altă parte, textul de lege criticat creează un tratament juridic diferenţiat pentru situaţii similare. În opinia instanţei de judecată, textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 124. 18. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că tuturor inculpaţilor, aflaţi în aceeaşi situaţie, li se vor aplica dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012. Precizează că dispoziţiile criticate au fost redactate într-un mod suficient de clar şi de precis, astfel încât orice persoană să poată anticipa efectele şi să îşi regleze conduita în mod corespunzător, de asemenea, norma fiind accesibilă, de vreme ce publicarea acesteia s-a realizat în Monitorul Oficial al României. Consideră că, în realitate, prin motivele susţinute, autorul excepţiei tinde la o modificare a textului de lege criticat, în sensul că, în cazul în care o persoană a fost condamnată conform Codului penal din 1969 cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar, ulterior, în cursul termenului de încercare, după intrarea în vigoare a noului Cod penal, aceasta săvârşeşte o nouă infracţiune, să fie aplicabile dispoziţiilor art. 44 din noul Cod penal privind pluralitatea intermediară, raportat la art. 39 din noul Cod penal. Prin urmare, instanţa apreciază că autorul excepţiei solicită, în realitate, modificarea prevederilor legale criticate, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. 19. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 conduc la ultraactivitatea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior, prin crearea unei situaţii mai grele inculpatului, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Apreciază că prevederile de lege criticate creează o situaţie mai grea persoanelor care se află în ipoteza autorului excepţiei, respectiv sunt judecate pentru o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu amenda şi care au săvârşit o altă infracţiune în termenul de încercare pentru o pedeapsă a închisorii suspendată condiţionat în temeiul art. 81 din Codul penal din 1969. Astfel, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, acestor persoane li se aplică obligatoriu dispoziţiile art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, care obligă instanţa de judecată să dispună revocarea suspendării condiţionate şi să alăture pedeapsa anterior suspendată celei aplicate pentru noua infracţiune, cu executarea în regim de detenţie, chiar dacă pentru noua infracţiune s-ar aplica pedeapsa amenzii. Reţine instanţa că, în condiţiile în care dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 ar fi prevăzut că se aplică regimul suspendării executării pedepsei sub supraveghere din actualul Cod penal - art. 96 alin. (4) -, revocarea suspendării şi dispunerea executării pedepsei ar fi avut loc numai dacă pentru noua infracţiune se pronunţă o condamnare la pedeapsa închisorii. Per a contrario, dacă pentru noua infracţiune se aplică pedeapsa amenzii nu vor avea loc revocarea şi dispunerea executării pedepsei. 20. Judecătoria Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă opinează că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu aduc atingere principiului aplicării legii penale mai favorabile. Reţine că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă. De asemenea face referire la Decizia nr. 13 din 6 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu precizarea că achiesează la considerentele acestei decizii. Precizează că aplicarea instituţiei revocării suspendării condiţionate, în temeiul art. 83 din Codul penal din 1969, nu constituie o ultraactivare a acestor prevederi, ci o aplicare a voinţei legiuitorului care a stabilit, prin textul contestat, tratamentul sancţionator în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate dispuse în temeiul legii vechi. Apreciază că o altă interpretare, de natura celei propuse de către autorul excepţiei, respectiv posibilitatea menţinerii suspendării în situaţia aplicării unei pedepse cu amenda pentru noua infracţiune, ar conduce, implicit, la crearea unei lex tertia pe cale judiciară, aspect asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 265/2014. 21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 22. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că menţinerea regimului legal în vigoare la data la care s-a aplicat o hotărâre definitivă de condamnare apare ca o soluţie logică având în vedere faptul că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se mai regăseşte în legea actuală, astfel încât trebuia identificat de către legiuitor un regim aplicabil de la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Observă că operează o prezumţie legală în sensul că vechea modalitate de individualizare a pedepsei este mai favorabilă, nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispoziţiilor privind amânarea aplicării pedepsei. Arată că, în contextul consacrării explicite în Constituţie a principiului separaţiei puterilor în stat, a fost stabilită relaţia între principiul autorităţii de lucru judecat şi aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive şi face referire, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 365 din 25 iunie 2014. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile arată că, în decizia precitată, Curtea statuează că este neconstituţională stabilirea pe cale judiciară a unei lex tertia, prin combinarea de legi succesive. Arată că instanţa de contencios constituţional a apreciat că astfel de prerogative acordate instanţelor de judecată sunt de natură a contraveni principiului separaţiei puterilor în stat, Parlamentul României fiind singura autoritate legiuitoare, iar instanţele de judecată având rolul constituţional de a interpreta şi aplica normele legale, nu de a crea astfel de norme. Guvernul apreciază însă că, în cazul normelor procesual penale criticate, nu este vorba de o posibilitate acordată instanţei de judecată de a crea o lex tertia, ci de indicarea în chiar textul de lege a normei aplicabile, în cazul succesiunii de legi în timp. 23. Avocatul Poporului precizează că a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 în dosarele Curţii Constituţionale nr. 357D/2016, nr. 247D/2016 şi nr. 1.450D/2015, în sensul constituţionalităţii acestora, şi că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: "Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969." 27. Autorii excepţiei din dosarele Curţii nr. 708D/2016 şi nr. 1.169D/2016 susţin că normele procesual penale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie şi art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 951D/2016 susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. Autorii excepţiei din dosarele Curţii nr. 1.449D/2016 şi nr. 1.970D/2016 invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi art. 61 alin. (1) potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva afectării dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile şi art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, prin Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, Curtea reţinând că situaţia din speţa dedusă controlului de constituţionalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969, a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Această situaţie tranzitorie este reglementată de art. 15 din Legea nr. 187/2012, care prevede că măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Totodată, Curtea a constatat că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu se mai regăseşte în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituţie priveşte modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia. 29. Curtea a reţinut, de asemenea, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pus în balanţă, în momentul formulării criticilor de neconstituţionalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiţionate şi de individualizare a pedepsei pentru noua infracţiune, având în vedere, pe de-o parte, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal). Or, cele două instituţii sunt instituţii diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislaţie, la art. 86^1, cât şi în noul Cod penal, la art. 91-98. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal în vigoare, pedeapsa principală pentru noua infracţiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce priveşte, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Aşa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituţionalităţii textului de lege criticat din perspectiva susţinută nu poate atrage aplicarea în speţă a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal. 30. Cât priveşte critica referitoare la crearea unui regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiţionat şi persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere se constată că o problemă similară a fost analizată prin Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015, paragrafele 16, 17, ocazie cu care s-a reţinut că, fiind în prezenţa unor instituţii juridice diferite, şi regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiţii, diferenţa de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situaţii juridice similare. 31. Curtea reţine, totodată, că modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate a fost dezlegată prin Decizia nr. 13 din 6 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prilej cu care s-a statuat că "în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiţionată a executării, care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior". 32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 33. Cât priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate permit instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să legifereze, contrar celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea reţine că principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat presupune existenţa unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuţiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept şi democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011). Controlul textelor de lege invocate ca temei de drept, realizat de instanţa învestită cu soluţionarea unei cauze penale, corespunde atribuţiilor constituţionale ale instanţelor judecătoreşti. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie, în activitatea de înfăptuire a justiţiei judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluţionării cauzelor, întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. În aceste condiţii, prin interpretarea şi aplicarea de către instanţă a textelor de lege criticate nu se realizează un "transfer" de competenţă din sfera puterii legislative în sfera puterii judecătoreşti. 34. În ceea ce priveşte invocarea de către autorii excepţiei a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) se reţine că principiul legalităţii este unul de rang constituţional (a se vedea Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009), astfel încât încălcarea legii are drept consecinţă imediată nesocotirea dispoziţiilor constituţionale precitate, care prevăd că respectarea legilor este obligatorie. Statul de drept asigură supremaţia Constituţiei, corelarea tuturor legilor cu aceasta (a se vedea Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004). În cauzele pendinte, Curtea nu poate reţine o contrarietate între prevederile de lege criticate şi dispoziţiile constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, pentru considerentele dezvoltate în precedent, Curtea constată corelarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 cu dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, egalitatea în drepturi a cetăţenilor, legea penală mai favorabilă şi înfăptuirea justiţiei. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Adrian Nechita în Dosarul nr. 833/39/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Gheorghe Ciobanu în Dosarul nr. 2.477/280/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Adrian Florea în Dosarul nr. 121/39/2016/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Emil Ion în Dosarul nr. 17.405/271/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Nicolae Mircea Muste în Dosarul nr. 1.604/309/2015 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Judecătoriei Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
