Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 732 din 24 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) si art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Ion Tiucã - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) şi <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Moda Mania" - S.R.L. din Aleşd în Dosarul nr. 1.313/2005 al Judecãtoriei Aleşd. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat ca fiind încãlcat.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 iunie 2006 pronunţatã în Dosarul nr. 1.313/2005, Judecãtoria Aleşd a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) şi <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Moda Mania" - S.R.L. din Aleşd într-o cauzã având ca obiect plângerea formulatã de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat în temeiul textelor de lege criticate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 47 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 , republicatã, care prevede aplicarea tarifelor de utilizare pentru ocuparea zonei drumurilor, a podurilor, pasajelor, viaductelor, tunelurilor, prin amplasarea suprateranã sau subteranã a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare acceptate de administraţia drumurilor, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Neconstituţionalitatea textului constã în aceea cã permite "Companiei naţionale de autostrãzi şi drumuri naţionale" sã sancţioneze, "în mod abuziv", "pecuniar, cu amenzi usturãtoare societãţi situate chiar în interiorul localitãţii, pentru simplul fapt cã au posibilitatea de a intra direct pe drumul naţional", ceea ce creeazã o discriminare evidentã între societãţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi cele cu acces de pe o stradã a localitãţii respective, precum şi în aceea cã prevede aplicarea unor taxe de utilizare, dar nu şi "care sunt aceste tarife". Cu privire la dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. b) din ordonanţã nu sunt formulate, distinct, critici de neconstituţionalitate. Judecãtoria Aleşd apreciazã cã prin art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din ordonanţã nu se creeazã o discriminare între societãţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi societãţile comerciale care au acelaşi acces de pe o stradã a localitãţii respective, întrucât aceste dispoziţii se aplicã "tuturor persoanelor fizice sau juridice care au acces direct la drumul naţional şi care se folosesc de beneficiile amplasãrii construcţiilor pe drumul naţional, drum care, conform <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 , republicatã, ocupã primul loc în ordinea importanţei din punct de vedere funcţional şi administrativ teritorial, cu consecinţe în ce priveşte clientela şi vadul comercial". Totodatã, aratã cã "prin anexa 4 la <>Ordinul nr. 1.702/2005 sunt stabilite tarifele de utilizare a zonei autostrãzilor şi drumurilor naţionale în România". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "textele criticate nu conţin, în mod vãdit, nici o dispoziţie de naturã sã creeze discriminãri ori privilegii - pentru nici o persoanã fizicã sau juridicã -, respectându-se principiul egalitãţii de tratament în faţa legilor şi a autoritãţilor publice". Considerã cã teza întâi a art. 47 alin. (4) din ordonanţa criticatã oferã, fãrã distincţie, conform art. 20-22 din ordonanţã, posibilitatea oricãrei categorii de persoane fizice sau juridice de a ocupa, prin amplasare, zona cãilor de comunicaţie şi a altor bunuri aflate pe domeniul public şi administrate de Compania Naţionalã de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în schimbul unor tarife de utilizare. Se mai aratã cã aceste tarife se constituie venit destinat activitãţii de administrare a bunurilor respective, la dispoziţia administratorilor, astfel cã reglementarea este chiar în sensul prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã art. 47 alin. (4) şi <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 , republicatã, "nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare". Se invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 40/1996, nr. 41/1996, precum şi <>Decizia Plenului Curţii nr. 1/1994 . Mai aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr. 18/1996 şi nr. 175/2003, principiul egalitãţii în drepturi "are în vedere numai cetãţenii, nu şi persoanele juridice". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 47 alin. (4) şi <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Art. 60 alin. (1) lit. b) din ordonanţã a fost modificat şi completat succesiv, în prezent prevederile acestuia fiind cuprinse în articolul unic pct. 1 - referitor la articolul I, punctul 2, alineatul (1) al <>art. 60 - din Legea nr. 98/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/2005 pentru modificarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005. Textele de lege criticate prevãd: - Art. 47 alin. (4): "Pentru ocuparea zonei drumurilor, a podurilor, pasajelor, viaductelor, tunelurilor, prin amplasarea suprateranã sau subteranã a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare acceptate de administraţia drumurilor, se aplicã tarife de utilizare, care se constituie ca venituri la dispoziţia administratorului, respectiv pentru administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea drumurilor publice. Se excepteazã perceperea de tarife de utilizare de cãtre administratorii drumului, dacã amplasarea se realizeazã pe zonele de protecţie unde aceştia nu sunt deţinãtori. Perceperea şi folosirea acestor tarife de utilizare a zonelor de protecţie proprietate privatã se realizeazã de cãtre deţinãtorul terenului respectiv."; - Art. 60 alin. (1) lit. b): "(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã urmãtoarele fapte: [...] b) încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (2), art. 26, 30, art. 32 alin. (2), art. 43, art. 44 alin. (3), art. 46, art. 47 alin. (1^1) - (5), ale art. 48, 50, 52 şi 53 se sancţioneazã cu amendã de la 30.000.000 lei la 40.000.000 lei, aplicatã persoanelor fizice sau juridice;". Autorul excepţiei considerã cã prin textele de lege menţionate sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: În esenţã, potrivit criticilor de neconstituţionalitate formulate, art. 47 alin. (4) şi <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor stabilesc o discriminare evidentã între societãţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi cele cu acces de pe o stradã a localitãţii respective şi nu prevãd tarifele aplicabile pentru acest acces, ceea ce permite "Companiei naţionale de autostrãzi şi drumuri naţionale" sã sancţioneze, "în mod abuziv", "pecuniar, cu amenzi usturãtoare societãţi situate chiar în interiorul localitãţii, pentru simplul fapt cã au posibilitatea de a intra direct pe drumul naţional". Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã art. 47 alin. (4) din ordonanţa criticatã prevede cã, pentru ocuparea zonei drumului public prin amplasarea unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare, administraţia drumurilor aplicã tarife de utilizare, iar pentru zona de protecţie proprietate privatã perceperea şi folosirea acestor tarife se realizeazã de cãtre deţinãtorul terenului respectiv. Prin urmare, singura distincţie pe care acest text de lege o face este cea referitoare la aplicarea şi perceperea tarifelor, dupã cum zona ocupatã cu construcţii aparţine drumului public (situaţie în care tarifele de utilizare sunt aplicate de administraţia drumurilor şi sunt destinate administrãrii, exploatãrii, întreţinerii, reparãrii şi modernizãrii drumurilor publice) sau protecţiei private (situaţie în care perceperea şi folosirea tarifelor de utilizare se efectueazã de cãtre deţinãtorul terenului respectiv). Rezultã cã nici una din dispoziţiile art. 47 alin. (4) din ordonanţã, care în opinia autorului excepţiei "creeazã o discriminare evidentã între societãţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi cele cu acces de pe o stradã a localitãţii respective", nu cuprinde vreo prevedere în sensul cãreia "Compania naţionalã de autostrãzi şi drumuri naţionale" sancţioneazã, "în mod abuziv", "pecuniar, cu amenzi usturãtoare societãţi situate chiar în interiorul localitãţii, pentru simplul fapt cã au posibilitatea de a intra direct pe drumul naţional". Aşadar, Curtea nu poate reţine încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, chiar dacã aceste prevederi constituţionale s-ar aplica şi persoanelor juridice, iar nu numai cetãţenilor. Cât priveşte susţinerea cã textul de lege este neconstituţional întrucât "prevede aplicarea unor taxe de utilizare", iar nu şi "care sunt aceste tarife", adicã nu stabileşte cuantumul lor, Curtea constatã cã aceasta nu priveşte un aspect de constituţionalitate şi, în consecinţã, nu o poate examina. Excepţia de neconstituţionalitate vizeazã şi <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 , republicatã, în redactarea cuprinsã în <>Legea nr. 98/2005 , articol care prevede faptele ce constituie contravenţii - între care şi încãlcarea prevederilor art. 47 alin. (4) - şi se sancţioneazã cu amendã. În realitate, în legãturã cu aceste prevederi de lege nu sunt formulate critici, ci doar se invocã neconstituţionalitatea lor. Întrucât Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în motivarea ei, nici aceastã susţinere nu poate fi reţinutã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) şi <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Moda Mania" - S.R.L. din Aleşd în Dosarul nr. 1.313/2005 al Judecãtoriei Aleşd. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
