Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 732 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a dispozitiilor art. 248^1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 20 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Hoban în Dosarul nr. 2.112/100/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.112/100/2009, Tribunalul Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Hoban în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la situaţiile extraordinare care impun adoptarea unei ordonanţe de urgenţã şi domeniul de reglementare a acestora, deoarece s-a creat o structurã paralelã de parchet, prin scoaterea lui din subordinea procurorului general.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, autorul excepţiei susţine cã sunt încãlcate prevederile fundamentale ale art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi (12), art. 73 alin. (3) lit. h), art. 124 alin. (2), art. 11 şi art. 20, precum şi ale art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, deoarece, în ceea ce priveşte <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 , este adusã din procedura comunã o infracţiune prevãzutã de Codul penal într-o procedurã specialã, stabilindu-i în mod nejustificat un regim juridic discriminator, în sensul cã nu conţine o pedeapsã proprie, ci face trimitere la norma generalã cu consecinţa directã a afectãrii drepturilor constituţionale menţionate.
Referitor la critica art. 248^1 din Codul penal, autorul susţine cã se condiţioneazã încadrarea juridicã a faptei de un prejudiciu eventual, care urmeazã a fi stabilit de instanţa de judecatã ulterior actului de sesizare a instanţei, iar prin aceasta norma de incriminare nu satisface exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate, fiind nesocotitã şi prezumţia de nevinovãţie.
Tribunalul Maramureş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 este întemeiatã sub aspectul înfrângerii prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, deoarece actul normativ criticat afecteazã regimul instituţiilor fundamentale ale statului. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 248^1 din Codul penal, instanţa apreciazã cã este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 54/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 248^1 , cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu în forma calificatã din Codul penal.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 au mai fost supuse controlului sãu, sens în care prin <>Decizia nr. 297 din 23 martie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea a respins ca nefondatã o excepţie similarã.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 1.340 din 22 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, pentru considerentele acolo arãtate.
În sfârşit, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 1.007 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 , statuând de principiu cã "reglementarea care formeazã obiectul excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţin autorii acesteia, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legalã atacatã prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Hoban în Dosarul nr. 2.112/100/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
