Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 730 din 9 iulie 2012 asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei si Pesedintele Romaniei, formulata de Presedintele Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 11 iulie 2012
Pe rol se aflã soluţionarea cererii de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Parlamentul României şi Preşedintele României, formulatã de Preşedintele României, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.206E/2012.
I. Prin Adresa cu nr. 918 din 6 iulie 2012, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţionalã, solicitând ca aceasta sã constate "existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte, conflict ivit ca urmare a acţiunii Parlamentului de a dispune suspendarea Preşedintelui României, cu încãlcarea prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţie ".
Sesizarea a fost formulatã în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. e) şi art. 80 din Constituţie, precum şi ale art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), art. 34, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.698 din 6 iulie 2012 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.206E/2012.
În motivarea sesizãrii se susţine, în esenţã, cã, "În data de 6 iulie 2012, Parlamentul a dispus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ignorând cu bunã ştiinţã una din condiţiile esenţiale prevãzute de art. 95 alin. (1), respectiv sãvârşirea unor fapte grave prin care Preşedintele României sã încalce prevederile Constituţiei".
Se considerã cã "Parlamentul nu avea competenţa de a se pronunţa asupra propunerii de suspendare în lipsa unor fapte grave ale Preşedintelui României de încãlcare a prevederilor constituţionale", calificarea faptelor drept fapte grave fiind atributul Curţii Constituţionale.
Se aratã cã "«acuzatorul» nu poate fi şi «judecãtor» pentru cã s-ar încãlca principiile unui proces echitabil, acesta fiind unul din motivele pentru care legiuitorul constituant a decis cã analizarea faptelor Preşedintelui de încãlcare gravã a Constituţiei României trebuie sã aparţinã unui alt for decizional", respectiv Curţii Constituţionale, în virtutea rolului sãu de garant al supremaţiei Constituţiei, prevãzut de art. 142 alin. (1) din Constituţie, iar nu Parlamentului. Preluarea acestei competenţe constituţionale de cãtre Parlament "echivaleazã, din punct de vedere juridic, cu o însuşire nelegitimã a unei atribuţii a Curţii Constituţionale de cãtre Parlamentul României".
În continuare este invocat Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012 al Curţii Constituţionale, apreciindu-se cã aceasta "a constatat cã Preşedintele României nu a sãvârşit fapte grave de încãlcare a prevederilor Constituţiei".
Se recunoaşte faptul cã, "indiferent de avizul Curţii Constituţionale, Parlamentul poate decide suspendarea Preşedintelui, însã numai dacã se aflã în situaţia încãlcãrii grave a Constituţiei". Se considerã cã şi în aceastã situaţie Parlamentul ar putea decide sã nu-l suspende pe Preşedintele României, deoarece "acesta este înţelesul cuvântului «poate» utilizat în textul constituţional".
De asemenea, se aratã cã "acţiunea Parlamentului de a dispune suspendarea Preşedintelui României fãrã a fi în speţã cazul sãvârşirii unor fapte grave de cãtre şeful satului, prin care sã încalce prevederile Constituţiei", a creat un conflict juridic de naturã constituţionalã între Parlament, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte. În acest sens, se face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 29 ianuarie 2005, prin care au fost stabilite condiţiile existenţei unui conflict juridic de naturã constituţionalã între autoritãţi publice.
În final, considerã cã "Parlamentul României şi-a depãşit sfera de competenţã, arogându-şi puteri ce nu i-au fost conferite de Constituţie, neţinând cont de prevederile constituţionale ale art. 95 alin. (1)". Totodatã, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã fiind garantul supremaţiei Constituţiei, "este necesar [...] sã restabileascã ordinea constituţionalã cât mai urgent posibil".
În considerarea acestor argumente, se solicitã Curţii sã constate "existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte, conflict ivit ca urmare a acţiunii Parlamentului de a dispune suspendarea Preşedintelui României, cu încãlcarea prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţie".
Cu Adresa nr. 930 din data de 8 iulie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.706 din 9 iulie 2012, Administraţia Prezidenţialã - Cancelaria Preşedintelui a transmis Curţii Constituţionale o "completare la cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte", sub semnãtura domnului Traian Bãsescu, susţinându-se, în esenţã, urmãtoarele:
1. Întregul demers legislativ întreprins de Guvern şi de majoritatea parlamentarã care îl susţine de a modifica legi esenţiale ale statului, de a schimba instituţii fundamentale şi de a înlãtura de la posibilitatea controlului de constituţionalitate actele adoptate s-a fãcut cu încãlcarea gravã a Constituţiei. În acest sens sunt enumerate diferitele acte normative emise de Guvernul României.
2. Procedura de suspendare din funcţie a Preşedintelui României s-a fãcut cu încãlcarea principiilor statului de drept, invocând în acest sens prevederile constituţionale ale art. 16 şi art. 1 alin. (5). Astfel, aratã cã nu s-a constituit o comisie de anchetã la nivel parlamentar care sã analizeze şi sã întocmeascã un raport asupra faptelor grave de încãlcare a Constituţiei ce i s-au imputat Preşedintelui României, cã termenele date acestuia pentru a-şi asigura apãrarea şi Curţii Constituţionale pentru emiterea avizului consultativ au fost de maximum 24 de ore şi, în fine, cã Parlamentul nu a ţinut cont de acest aviz.
3. Reacţia internaţionalã a partenerilor României din Uniunea Europeanã, a instituţiilor acesteia şi a guvernelor altor state aratã îngrijorarea faţã de acţiunea brutalã a Guvernului şi a Parlamentului faţã de Curtea Constituţionalã şi încãlcarea regulilor democratice în procesul de suspendare a Preşedintelui României şi de schimbare a primelor funcţii de reprezentare în stat.
Se depun, în anexã, copii de pe diverse articole publicate pe internet.
În conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Preşedintelui României, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra conţinutului conflictului juridic de naturã constituţionalã şi a eventualelor cãi de soluţionare a acestuia.
Senatul a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. I-419 din data de 9 iulie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.719 din 9 iulie 2012, arãtând cã cererea formulatã de Preşedintele României suspendat din funcţie este, în principal, inadmisibilã şi, în subsidiar, neîntemeiatã, pentru urmãtoarele motive:
1. Cererea este inadmisibilã în raport cu dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, deoarece în momentul sesizãrii Curţii Constituţionale domnul Traian Bãsescu nu mai avea calitatea de Preşedinte al României, fiind suspendat din funcţie prin Hotãrârea Parlamentului României nr. 33 din 6 iulie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2012.
2. Cererea este inadmisibilã deoarece nu existã un conflict juridic de naturã constituţionalã între autoritãţi publice aşa cum a fost definit de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa.
Aceasta, deoarece Parlamentul României, dupã ce Curtea Constituţionalã a emis Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012, a procedat la analizarea cererii de suspendare, potrivit art. 95 alin. (1) din Constituţie, supunând-o votului.
3. Parlamentul României este autoritatea publicã care are competenţa exclusivã de a aprecia asupra gravitãţii faptelor de încãlcare a prevederilor constituţionale sesizate prin cerere de suspendare a Preşedintelui României, în conformitate cu art. 95 din Constituţie, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa recentã. Aşa fiind, decizia finalã privind suspendarea sau nu a Preşedintelui României revine exclusiv Parlamentului.
4. În final, se aratã cã, "în conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) şi ale art. 146 lit. h) coroborate şi cu cele ale art. 147 din Constituţie, avizul Curţii Constituţionale pentru propunerea de suspendare a Preşedintelui României este unul consultativ".
Camera Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 1/1.071/VZ din data de 9 iulie 2012, înregistrat la Curtea Constituţionalã cu nr. 4.738 din 9 iulie 2012, prin care apreciazã în esenţã, urmãtoarele:
1. Sesizarea Curţii Constituţionale este inadmisibilã, în raport cu Hotãrârea nr. 1 din 20 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 20 aprilie 2007, fiind de fapt o contestaţie asupra procedurii de suspendare de cãtre Parlamentul României. Prin hotãrârea menţionatã, Curtea a respins ca inadmisibilã contestaţia formulatã de domnul Traian Bãsescu împotriva hotãrârii de suspendare din funcţia de Preşedinte al României, reţinând cã Parlamentul urmeazã sã decidã asupra existenţei şi gravitãţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcţie a Preşedintelui, în concordanţã cu prevederile art. 95 din Constituţie.
2. Nu poate fi reţinut un conflict juridic de naturã constituţionalã între Parlamentul României, pe de-o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte, deoarece, astfel cum reiese din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 53/2005, nr. 435/2006, nr. 1.431/2010 şi nr. 1.525/2010), conflictul juridic de naturã constituţionalã dintre autoritãţi publice presupune "acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogã puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autoritãţi publice, ori omisiunea unor autoritãţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intrã în obligaţiile lor". De asemenea, prin Decizia nr. 97/2008, Curtea a reţinut cã: "conflictul juridic de naturã constituţionalã existã între douã sau mai multe autoritãţi şi poate privi conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor decurgând din Constituţie, ceea ce înseamnã cã acestea sunt conflicte de competenţã, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje instituţionale".
În baza acestor considerente, Camera Deputaţilor apreciazã cã nu poate fi reţinut un conflict juridic de naturã constituţionalã între Preşedintele României şi Parlamentul României, întrucât Parlamentul are competenţa de a decide asupra suspendãrii Preşedintelui României, potrivit art. 95 alin. (1) din Constituţie. Preşedintele României, subiect al procedurii de suspendare, nu poate avea nicio competenţã legalã decizionalã, având doar dreptul de a da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se imputã, neputând fi vorba de douã competenţe concurente.
3. Referitor la susţinerea autorului sesizãrii potrivit cãreia numai Curtea Constituţionalã poate stabili faptele grave de încãlcare a Constituţiei, iar nu şi Parlamentul, Camera Deputaţilor apreciazã cã, în sensul prevederilor constituţionale invocate, Parlamentul este cel care are competenţa de a stabili faptele grave de încãlcare a Constituţiei, deoarece aceasta este unica autoritate care decide, în final, dacã acţiunile Preşedintelui pot fi calificate astfel. În acest sens, aratã cã prin Avizul consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007 Curtea a reţinut cã "rãmâne ca Parlamentul sã decidã, pe baza datelor şi a informaţiilor care îi vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravitãţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, în concordanţã cu dispoziţiile art. 95 din Constituţie".
De altfel, susţinerea autorului sesizãrii conform cãreia Parlamentul ar fi "şi judecãtor şi acuzator" este nerealã, pentru cã declanşarea procedurii suspendãrii s-a fãcut de cãtre deputaţi şi senatori, iar competenţa decizionalã aparţine plenului reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului. Aceastã competenţã nu poate fi pusã la îndoialã având în vedere cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, iar potrivit art. 2 alin. (1) din Legea fundamentalã, suveranitatea naţionalã aparţine poporului român, care o exercitã prin organele sale reprezentative, primul fiind Parlamentul României, în acest sens fiind şi literatura de specialitate sus-menţionatã.
II. Dezbaterile asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã au avut loc la data de 9 iulie 2012, desfãşurându-se potrivit prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu citarea pãrţilor şi ascultarea concluziilor acestora.
Magistratul-asistent-şef referã asupra cauzei.
La apel, se constatã prezenţa autorului sesizãrii, domnul Traian Bãsescu, asistat de consilierul prezidenţial pe probleme juridice, domnul Ştefan Deaconu, cu delegaţie depusã la dosar.
Având cuvântul, domnul Traian Bãsescu aratã cã prezenţa sa în faţa Curţii Constituţionale este necesarã, nu pentru a influenţa judecãtorii constituţionali, ci pentru a da explicaţii pe care nu le-a dat cu ocazia emiterii avizului consultativ.
Astfel, susţine cã suntem în faţa unei lovituri de stat acoperite sub o aparentã democraţie, din cauza înlocuirii preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi a suspendãrii Preşedintelui României, din cauza eliminãrii posibilitãţii legale de a se contesta aceste mãsuri prin revocarea Avocatului Poporului, precum şi din cauza preluãrii Monitorului Oficial de cãtre Guvern. De aceea, considerã cã nu suntem un stat de drept, ceea ce a fost remarcat şi în cancelariile Europei.
Mai aratã cã în anul 2007 procedura de suspendare din funcţie a Preşedintelui României a durat 65 de zile, incluzând prezentarea propunerii de suspendare, constituirea unei comisii de anchetã, sesizarea Curţii Constituţionale şi votul parlamentarilor. În legãturã cu acest aspect, aratã cã, dupã sesizare, Comisia de la Veneţia trebuie sã întocmeascã un raport privind modul în care a fost suspendat Preşedintele României.
În continuare, menţioneazã cã, pentru a fi suspendat Preşedintele României, trebuie sã existe abateri grave, or, declaraţiile sale nu pot fi considerate ca fiind fapte grave, deoarece cel mai legitim dintre politicieni trebuie sã aibã curajul sã vorbeascã cetãţenilor despre problemele economice şi sociale cu care aceştia urmeazã sã se confrunte. Apreciazã cã, prin avizul sãu consultativ, Curtea nu a constatat fapte grave de încãlcare a Constituţiei, dar este discutabilã afirmaţia acesteia potrivit cãreia Preşedintele României ar fi influenţat deciziile Guvernului, diminuând rolul acestuia şi al primului-ministru. În acest sens, precizeazã cã declaraţiile sale din data de 6 mai 2010 au fost precedate de o suitã de întâlniri cu primul-ministru, cu guvernatorul Bãncii Naţionale a României, cu miniştri, cu reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional, avute în zilele de 3, 4 şi 5 mai 2010. Totodatã, aratã cã la data de 6 mai 2010 a convocat liderii partidelor politice care au fost informaţi cu privire la concluziile discuţiilor cu Guvernul şi cu Fondul Monetar Internaţional şi asupra mãsurilor ce urmau a fi luate, ulterior având loc o întâlnire şi cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional şi cu reprezentanţii Bãncii Mondiale. Menţioneazã cã alternativa luãrii mãsurilor de diminuare a salariilor şi pensiilor a constituit-o reducerea cu un numãr de 250.000 de angajaţi ai sistemului bugetar în termen de 30 de zile, însã aceastã variantã era imposibilã, la fel ca şi creşterea fiscalitãţii întreprinderilor. Soluţia la care s-a ajuns a fost aceea a reducerii graduale a bugetului, iar nu a reducerii numãrului de salariaţi. În concluzie, susţine cã nu a existat o substituire în atribuţiile primului-ministru prin declaraţiile fãcute la 6 mai 2010, ci, dimpotrivã, era normal ca acest anunţ sã fie fãcut de Preşedintele ţãrii, mai ales cã era vitalã încasarea tranşei de la Fondul Monetar Internaţional.
Remarcã faptul cã mandatul de 5 ani al Preşedintelui României nu trebuie contestat, fiind un mandat constituţional.
Depune la dosar o completare la cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Parlamentul României şi Preşedintele României, cu solicitarea ca instanţa constituţionalã sã-i rãspundã urmãtoarelor probleme:
"1. Dacã este corectã constatarea exprimatã în Parlament cã în Avizul nr. 1/2012 al Curţii Constituţionale s-a reţinut «sãvârşirea de cãtre Preşedintele României a unor fapte grave prin care a încãlcat Constituţia».
2. Curtea Constituţionalã sã constate dacã prin votul sãu Parlamentul a exercitat un control de constituţionalitate, aşa cum prevede Constituţia, sau doar un control politic (la fel ca în cazul unei moţiuni de cenzurã împotriva Guvernului).
3. Curtea Constituţionalã sã constate cã Preşedintele României, conform Constituţiei României, nu este subordonat Parlamentului, astfel cã acţiunile sale politice nu pot fi sancţionate de cãtre Parlament, aşa cum se întâmplã în cazul Guvernului."
În final, solicitã Curţii Constituţionale sã observe cã s-a abţinut de la orice declaraţie publicã privind aspectele sus- menţionate şi cã, potrivit Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat pentru fapte grave de încãlcare a acesteia, în care intrã şi corupţia, iar nu pentru declaraţii politice. Afirmã cã, din cauza celor întâmplate în ultima perioadã, România s-a întors înapoi cu cel puţin 5 ani.
Deoarece judecãtorii constituţionali nu formuleazã nicio întrebare, preşedintele Curţii declarã închise dezbaterile.
CURTEA,
examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã, formulatã de Preşedintele României, completãrile la cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte, sub semnãtura domnului Traian Bãsescu, punctele de vedere ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, susţinerile autorului sesizãrii, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992, sã se pronunţe asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice cu care a fost sesizatã.
În jurisprudenţa sa, concretizatã prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a statuat cã un conflict juridic de naturã constituţionalã dintre autoritãţi publice presupune "acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogã puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autoritãţi publice, ori omisiunea unor autoritãţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intrã în obligaţiile lor".
Examinând cererea formulatã de Preşedintele României, Curtea Constituţionalã urmeazã sã decidã dacã aceasta este admisibilã în raport cu momentul sesizãrii şi cu aspectele sesizate.
Astfel, Curtea reţine cã autorul sesizãrii susţine, în principal, cã "În data de 6 iulie 2012 Parlamentul a dispus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ignorând cu bunã ştiinţã una din condiţiile esenţiale prevãzute de art. 95 alin. (1), respectiv sãvârşirea unor fapte grave prin care Preşedintele României sã încalce prevederile Constituţiei".
Potrivit acestor prevederi constituţionale, "În cazul sãvârşirii unor fapte grave prin care încalcã prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţã comunã, cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor, dupã consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se imputã".
Aceste prevederi constituţionale sunt de naturã a releva responsabilitãţile Preşedintelui României în respectarea Constituţiei, reglementând, totodatã, o procedurã care scoate în evidenţã o modalitate directã de control a Parlamentului asupra sa.
Astfel, textul constituţional sus-citat, stabilind cã, pentru a putea fi suspendat, Preşedintele României trebuie sã sãvârşeascã fapte grave de încãlcare a Constituţiei, lasã la latitudinea Parlamentului suspendarea sau nu a acestuia, chiar şi în situaţia în care a sãvârşit astfel de fapte.
Prin urmare, doar Parlamentul poate hotãrî suspendarea Preşedintelui, având datã aceastã putere, iar odatã declanşatã procedura parlamentarã de suspendare din funcţie a Preşedintelui Românie, potrivit Constituţiei, aceasta nu poate fi opritã.
Este adevãrat, însã, cã Legea fundamentalã nu defineşte noţiunea de fapte grave.
De aceea, cu ocazia Avizului consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 18 aprilie 2007, Curtea a statuat cã "pot fi considerate fapte grave de încãlcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autoritãţilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertãţile cetãţenilor, ar tulbura ordinea constituţionalã ori ar urmãri schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi naturã care ar avea sau ar putea avea efecte similare".
Chiar dacã s-ar considera cã numai Curtea Constituţionalã, în virtutea rolului sãu de garant al supremaţiei Constituţiei, prevãzut de normele constituţionale ale art. 142 alin. (1), poate califica faptele imputate Preşedintelui României ca fiind sau nu fapte grave de încãlcare a Constituţiei, Parlamentul nu poate fi împiedicat în exercitarea dreptului de a-l suspenda sau nu din funcţie pe Preşedintele României, indiferent de avizul, pozitiv sau negativ, al Curţii Constituţionale, aviz care are un caracter strict consultativ, aşa cum stabileşte art. 146 lit. h) din Constituţie.
În cadrul procedurii de suspendare a Preşedintelui României, reglementatã de art. 95 din Constituţie, rolul Curţii Constituţionale înceteazã odatã cu emiterea avizului consultativ.
Efectele suspendãrii constau în întreruperea mandatului prezidenţial pânã la validarea rezultatului referendumului de cãtre Curtea Constituţionalã.
În aceste condiţii, cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte, formulatã de Preşedintele României, este inadmisibilã.
Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. A.e), art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altã parte, formulatã de Preşedintele României, este inadmisibilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Parlamentului României şi Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2012, cu participarea preşedintelui Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, şi a judecãtorilor Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
