Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 730 din 24 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 979 din 7 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Alexandru Borla şi Safia Weisz în Dosarul nr. 8.615/2005 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.985D/2006, nr. 1.986D/2006 şi nr. 1.987D/2006, ce au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, invocatã de Elena Horodniceanu în dosarele nr. 5.107/300/2006, nr. 5.638/300/2006 şi nr. 5.106/300/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul autoarei excepţiei, avocat Daniel Cazacu Ganea. Lipsesc celelalte pãrţi. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.985D/2006, nr. 1.986D/2006, nr. 1.987D/2006 şi nr. 1.688D/2006 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul autoarei excepţiei Elena Horodniceanu nu se opune conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.985D/2006, nr. 1.986D/2006 şi nr. 1.987D/2006 la Dosarul nr. 1688D/2006, ce a fost primul înregistrat.
Reprezentantul autoarei excepţiei, referindu-se la situaţia de fapt în speţã, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã. În sprijinul argumentelor sale, invocã Hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Pãduraru împotriva României (1 decembrie 2005), respectiv Matache contra României (19 octombrie 2006).
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 18 mai 2006, 27 iunie 2006, 30 iunie 2006 şi 26 iunie 2006, pronunţate în dosarele nr. 8.615/2005, nr. 5.107/300/2006, nr. 5.638/300/2006 şi nr. 5.106/300/2006, Judecãtoria Oradea şi Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Alexandru Borla şi Safia Weisz în Dosarul nr. 8.615/2005 al Judecãtoriei Oradea şi de Elena Horodniceanu în dosarele nr. 5.107/300/2006, nr. 5.638/300/2006 şi nr. 5.106/300/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, precum şi dispoziţiilor din Legea fundamentalã referitoare la egala ocrotire a proprietãţii private, indiferent de titular, deoarece instituie un tratament juridic diferenţiat, în ceea ce priveşte retrocedarea imobilelor preluate în mod abuziv, între foştii proprietari care revendicã asemenea imobile în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , pe de o parte, şi comunitãţile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România şi cultele religioase, pe de altã parte. De asemenea, se mai susţine cã textul de lege criticat contravine principiului constituţional al neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, cu motivarea, în esenţã, cã prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 declarã prescriptibil dreptul la acţiune în materia constatãrii nulitãţii absolute, validând în acest mod retroactiv acte juridice încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Judecãtoria Oradea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã "raţiunea prevederii atacate a fost, pe de o parte, soluţionarea cu celeritate a acţiunilor vizând aplicarea <>Legii nr. 10/2001 , iar, pe de altã parte, consolidarea într-un timp cât mai scurt a titlului terţului dobânditor, urmãrind sã închidã persoanei îndreptãţite orice acţiune în justiţie pentru apãrarea dreptului sãu, dacã nu este formulatã în termenul prevãzut de lege".
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal şi la expropriere, precum şi în art. 148 alin. (2) şi (3) privind prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale actelor de revizuire ale acestora, precum şi ale celorlalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a aderãrii.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã, şi cu o motivare asemãnãtoare, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 78 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006, analizând textul de lege criticat prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie şi faţã de o motivare similarã, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat se aplicã în mod egal tuturor persoanelor ce se încadreazã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptãţitã calificarea normei legale de referinţã ca fiind neconstituţionalã. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat cã înţelesul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic în aplicarea unor mãsuri, indiferent de natura lor. Ca atare, este justificatã admisibilitatea unui statut juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, cum este situaţia persoanelor îndreptãţite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, ce cad sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 , situaţie distinctã de cea a altor proprietari ce revendicã categorii de imobile diferite.
Cu referire la critica privind încãlcarea prin textul de lege criticat a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentalã, Curtea a mai statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, cã aceasta porneşte de la o premisã greşitã, şi anume aceea a absolutizãrii exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, fãcându-se însã abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", ca şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, în condiţiile stabilite de legea organicã. În lumina acestor prevederi constituţionale, legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
De asemenea, analizând compatibilitatea <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 45 alin. (5), cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii, şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, raportate la art. 20 din Constituţie, Curtea a reţinut, în esenţã, cã textul de lege criticat se armonizeazã cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 564 din 16 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, şi <>Decizia nr. 91 din 4 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În prezenta cauzã se mai susţine şi încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, cu motivarea cã prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , declarând prescriptibil dreptul la acţiune în materia constatãrii nulitãţii absolute, valideazã în acest mod acte juridice încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare. Aceste susţineri nu sunt întemeiate, întrucât actele de înstrãinare încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare sau cu rea-credinţã erau sancţionate cu nulitatea absolutã, în lumina principiilor dreptului civil, şi anterior actualei reglementãri, ceea ce impune concluzia cã textul de lege criticat nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactiveazã.
Curtea mai constatã cã invocarea în prezenta cauzã a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 148 alin. (2) şi (3), referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, a actelor de revizuire ale acestora, precum şi a celorlalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a aderãrii, nu are incidenţã în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Alexandru Borla şi Safia Weisz în Dosarul nr. 8.615/2005 al Judecãtoriei Oradea şi de Elena Horodniceanu în dosarele nr. 5.107/300/2006, nr. 5.638/300/2006 şi nr. 5.106/300/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
