Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 730 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ion Ion în Dosarul nr. 11.158/303/2009 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din data de 6 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.158/303/2009, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicatã de Ion Ion cu ocazia soluţionãrii unei plângeri contravenţionale având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, art. 12, art. 15 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 21, art. 23 alin. (11), art. 24, art. 49, art. 52 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 126 alin. (6) teza întâi şi art. 129, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã prezumţia de nevinovãţie şi principiul statului de drept, deoarece organul constatator este liber sã constate contravenţiile, sã stabileascã vinovãţia şi sã aplice sancţiunile, potrivit unei competenţe foarte largi, fiind scutit apoi de orice sarcinã a probãrii acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului, care însã trebuie sã îşi probeze nevinovãţia în faţa instanţei. Autorul excepţiei considerã cã prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate se încalcã prezumţia de nevinovãţie aplicabilã şi în materia contravenţionalã, dupã cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Anghel contra României din 2008. Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins: - Art. 5: "(1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare. (2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt: a) avertismentul; b) amenda contravenţionalã; c) prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii. (3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii; b) suspendarea sau anularea, dupã caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activitãţi; c) închiderea unitãţii; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activitãţii agentului economic; f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activitãţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; g) desfiinţarea lucrãrilor şi aducerea terenului în starea iniţialã. (4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare. (5) Sancţiunea stabilitã trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite. (6) Sancţiunile complementare se aplicã în funcţie de natura şi de gravitatea faptei. (7) Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţionalã principalã şi una sau mai multe sancţiuni complementare."; - Art. 16: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea. (1^1) În cazul contravenienţilor cetãţeni strãini, persoane fãrã cetãţenie sau cetãţeni români cu domiciliul în strãinãtate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi urmãtoarele date: seria şi numãrul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberãrii acestuia şi statul emitent. (2)-(4) Abrogate. (5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul pãrinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia. (6) În situaţia în care contravenientul este persoanã juridicã în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintã. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal."; - Art. 21 alin. (3): "Sancţiunea se aplicã în limitele prevãzute de actul normativ şi trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite, ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal."; - Art. 32 alin. (2): "Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia."; - Art. 33: "(1) Judecãtoria va fixa termen de judecatã, care nu va depãşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, dupã caz, a persoanei care a fãcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricãror alte persoane în mãsurã sã contribuie la rezolvarea temeinicã a cauzei. (2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecãtoria va cita şi societatea de asigurãri menţionatã în procesul-verbal de constatare a contravenţiei."; - Art. 34 alin. (1): "Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) care consacrã principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (6), potrivit cãrora controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor administrative pe calea contenciosului administrativ este garantat, şi pe cele ale art. 129 privind cãile de atac, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţã şi cu motivare similarã. Într-o jurisprudenţã constantã, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , criticate fie separat, fie împreunã cu alte texte din acelaşi act normativ, dar din perspectiva unor susţineri asemãnãtoare, sunt constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 259 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, <>Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, <>Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, <>Decizia nr. 167 din 10 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, şi <>Decizia nr. 179 din 12 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ion Ion în Dosarul nr. 11.158/303/2009 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE, ION PREDESCU
Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
