Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 73 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 11 februarie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, excepţie ridicatã de Gheorghe Anghel în Dosarul nr. 5.565/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal sunt prezenţi autorul excepţiei, precum şi partea Hassan Moussa Nasser Bogdady, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Partea Hassan Moussa Nasser Bogdady lasã la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.
Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.565/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, excepţie ridicatã de Gheorghe Anghel.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcã principiul de drept procesual penal non bis in idem, potrivit cãruia nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit încã o datã pentru aceeaşi faptã pentru care a fost deja urmãrit sau condamnat. Astfel, persoana consideratã vinovatã de sãvârşirea infracţiunii din care provin bunurile ce constituie obiect material al infracţiunii de spãlare de bani este cercetatã şi urmãritã încã o datã pentru însuşirea aceloraşi bunuri. De altfel, prin reglementarea infracţiunii de spãlare de bani ca deţinere de bunuri, cunoscând cã provin din sãvârşirea de infracţiuni, pentru persoana ce a sãvârşit fapta din care provin bunurile, de fiecare datã, independent de orice împrejurare de fapt, vor exista douã infracţiuni, devenind imposibilã sãvârşirea unei infracţiuni de rezultat contra patrimoniului fãrã a i se alãtura infracţiunea de spãlare de bani. Se mai aratã cã art. 23 alin. (5) permite stabilirea laturii subiective a infracţiunii pe baza unor criterii insuficient determinate, respectiv "circumstanţe faptice obiective". Aceastã sintagmã nu este definitã de legiuitor, fiind lãsatã la latitudinea organului care aplicã norma, ceea ce poate da naştere la arbitrar, ducând la imprevizibilitatea legii penale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã. De altfel, prin Încheierea din 27 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate invocatã, sesizarea Curţii Constituţionale realizându-se urmare admiterii de cãtre Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a recursului declarat de Gheorghe Anghel împotriva acestei din urmã încheieri, prin Decizia penalã nr. 698R din 3 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.845/2/2010.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii Camerelor Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 23 din Legea nr. 656/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
"(1) Constituie infracţiunea de spãlare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând cã provin din sãvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulãrii originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a sãvârşit infracţiunea din care provin bunurile sã se sustragã de la urmãrire, judecatã sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevãratei naturi a provenienţei, a situãrii, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietãţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând cã bunurile provin din sãvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând cã acestea provin din sãvârşirea de infracţiuni.
(2) Abrogat prin <>art. 34 din cap. VI al Legii nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate.
(3) Tentativa se pedepseşte.
(4) Dacã fapta a fost sãvârşitã de o persoana juridicã, pe lângã pedeapsa amenzii se aplicã, dupã caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevãzute la art. 531 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.
(5) Cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevãzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11, 20 şi 21, cu referire la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi la cele ale art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 299 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2010, şi <>Deciziei nr. 889 din 16 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 14 noiembrie 2007, Curtea a statuat cã "nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 ar aduce atingere prevederilor art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã principiul non bis in idem, întrucât, pentru ca acest principiu de drept procesual penal sã îşi gãseascã aplicare, persoana în cauzã trebuie sã fi suferit o condamnare, sã fi fost achitatã sau sã se fi dispus încetarea urmãririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmãritã sau judecatã. În situaţia concursului de infracţiuni, însã, infractorului i se aplicã o pedeapsã principalã, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate în vreun fel dispoziţiile art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie."
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 656/2002, criticate sub aspectul lipsei de previzibilitate, se constatã cã acestea stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor sãvârşite în legãturã cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumitã infracţiune. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã norma legalã trebuie sã fie suficient de accesibilã şi de previzibilã, astfel încât sã permitã cetãţeanului sã dispunã de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi sã fie capabil sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã, consecinţele care pot apãrea. Astfel, în Hotãrârea din 25 august 1998, pronunţatã în cauza Hertel împotriva Elveţiei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã previzibilitatea legii nu trebuie neapãrat sã fie însoţitã de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacã este de dorit, este dublatã uneori de o rigiditate excesivã, or, dreptul trebuie sã ştie sã se adapteze schimbãrilor de situaţie. Existã multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi, a cãror interpretare depinde de practicã, aşa cum se întâmplã şi în cazul judecãtorului român. Şi în Hotãrârea din 25 noiembrie 1996, pronunţatã în cauza Wingrove împotriva Marii Britanii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis cã legea internã pertinentã care înglobeazã atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie sã fie formulatã cu o precizie suficientã pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, sã prevadã într-o mãsurã rezonabilã, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speţã, cazul autoritãţilor chemate sã aplice legea) nu contravine, în principiu, acestei exigenţe.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, excepţie ridicatã de Gheorghe Anghel în Dosarul nr. 5.565/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
