Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 729 din 9 iulie 2012  referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Camerei Deputatilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din functia de presedinte si de membru al Biroului permanent al Camerei Deputatilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 729 din 9 iulie 2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Camerei Deputatilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din functia de presedinte si de membru al Biroului permanent al Camerei Deputatilor

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 12 iulie 2012
    I. Cu Adresa nr. 1/1.015/RA din 3 iulie 2012, doamna Roberta Alma Anastase, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, a trimis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotãrârii nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.
    Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.530 din 4 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.178L/2/2012.
    Cu Adresa nr. 16/418 din 6 iulie 2012, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a înaintat Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotãrârii nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. La sesizare a fost anexat tabelul nominal cu cei 58 de deputaţi, semnatari ai sesizãrii de neconstituţionalitate. Autorii sesizãrii sunt urmãtorii: Roberta Alma Anastase, Daniel Buda, Cristian Alexandru Boureanu, Raluca Turcan, Ioan Oltean, Mircea-Nicu Toader, Sever Voinescu-Cotoi, Marius-Sorin Gondor, George Ionescu, William Gabriel Brînzã, Lucian Nicolae Bode, Alin Silviu Trãşculescu, Iosif Ştefan Drãgulescu, Gheorghe Ialomiţianu, Mihai Stroe, Valeriu Tabãrã, Nicuşor Pãduraru, Constantin Severus Militaru, Costicã Canacheu, Adrian Bãdulescu, Mihai Cristian Apostolache, Florian Daniel Geantã, Dan-Radu Zãtreanu, Samoil Vîlcu, Cristian Petrescu, Mihai Surpãţeanu, Valeriu Alecu, Gabriel Andronache, Maria Stavrositu, Cristina Elena Dobre, Doiniţa-Mariana Chircu, Rãzvan Mustea-Şerban, Theodor Paleologu, Valerian Vreme, Constantin Dascãlu, Iulian Vladu, Clement Negruţ, Adrian Gurzãu, Constantin Chirilã, Carmen Axenie, Ioan Nelu Botiş, Sorin Ştefan Zamfirescu, Petru Cãlian, Viorel Balcan, Gelu Vişan, Tinel Gheorghe, Mihai Marian Dan, Adrian Rãdulescu, Vasile Gherasim, Cristian-Ion Burlacu, Cãtãlin Ovidiu Buhãianu-Obuf, Ioan Balan, Marius-Cristinel Dugulescu, Mihai Doru Oprişcan, Florin Postolachi, Dãnuţ Liga, Eugen Bãdãlan şi Teodor Marius Spînu.
    Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.701 din 7 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.208L/2/2012.
    II. Obiectul sesizãrilor îl constituie Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, având urmãtorul cuprins:
    "Articol unic. - Camera Deputaţilor hotãrãşte revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor."
    III. În motivarea sesizãrilor, având conţinut asemãnãtor, autorii acestora susţin cã hotãrârea contestatã a fost adoptatã fãrã a exista vreo solicitare din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Camerei Deputaţilor, fiind încãlcate prevederile art. 64 alin. (5) din Constituţie, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005. Potrivit acestei decizii, la alegerea membrilor Biroului permanent al fiecãrei Camere, inclusiv a preşedintelui, precum şi la revocarea lor înainte de expirarea mandatului, se ţine seama de criteriul configuraţiei politice a fiecãrei Camere. Reglementarea revocãrii preşedintelui Camerei Deputaţilor nu poate contraveni principiului configuraţiei politice, prin aceasta înţelegându-se compunerea fiecãrei Camere rezultate din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective. Curtea a mai reţinut, cu acelaşi prilej, cã votul acordat preşedintelui Camerei este un vot politic, care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politicã a acestuia.
    În lipsa unei asemenea cereri aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Camerei Deputaţilor, autorii sesizãrii considerã cã hotãrârea contestatã nu poate fi decât neconstituţionalã.
    Hotãrârea nr. 25 din 3 iulie 2012 contravine, de asemenea, prevederilor art. 66 alin. (3) din Constituţie, deoarece a fost adoptatã de Camera Deputaţilor într-o sesiune extraordinarã a cãrei convocare nu a fost fãcutã însã de preşedintele acestei Camere. Este adevãrat cã, anterior, preşedintele Camerei convocase Camera într-o sesiune extraordinarã, dar cu o altã ordine de zi, care a fost epuizatã, pe când şedinţa pentru revocarea preşedintelui Camerei Deputaţilor s-a desfãşurat dupã sesiunea extraordinarã convocatã în mod constituţional şi fãrã publicarea convocãrii sale în Monitorul Oficial al României.
    Autorii sesizãrii susţin cã revocarea din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor s-a hotãrât pe baza unui raport al Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi, raport adoptat însã în absenţa preşedintelui Camerei, deci fãrã respectarea dreptului sãu la apãrare, deşi acesta a fost solicitat. Astfel, pe data de 3 iulie 2012, pe baza propunerii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, Comisia juridicã, de disciplinã şi imunitãţi a propus plenului Camerei Deputaţilor, convocatã neconstituţional, sancţionarea disciplinarã a preşedintelui Camerei Deputaţilor, sancţiune ce a fost şi aplicatã. Aceastã sancţiune s-a aplicat pentru o sesizare formulatã în urmã cu aproape 6 luni de opoziţia parlamentarã de atunci, în care erau reclamate o serie de presupuse nereguli referitoare la şedinţa comunã a celor douã Camere ale Parlamentului din data de 27 septembrie 2011, şedinţã condusã însã de un vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi nu de preşedintele acesteia. Or, nicio regulã constituţionalã sau regulamentarã nu prevede revocarea preşedintelui Camerei Deputaţilor ca sancţiune disciplinarã, motiv pentru care se considerã cã "aşa-zisa sancţiune nu este o sancţiune, ci o mãsurã politicã neconstituţionalã".
    Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea sesizãrilor de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 64 alin. (5), care prevãd cã "birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecãrei Camere", şi ale art. 66 alin. (3), potrivit cãrora "Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora". Este invocat, de asemenea, şi dreptul la apãrare, reglementat de art. 24 din Constituţie.
    IV. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizãrile de neconstituţionalitate au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra acesteia.
    Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu adresele nr. 1/1.040/VZ din 6 iulie 2012, respectiv nr. 1/1.072/VZ din 9 iulie 2012, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaţilor referitoare la sesizarea ce constituie obiectul dosarelor nr. 1.178L/2/2012 şi nr. 1.208L/2/2012, adrese înregistrate la Curtea Constituţionalã cu nr. 4.703 din 7 iulie 2012, respectiv nr. 4.744 din 9 iulie 2012, prin care se susţin urmãtoarele:
    1. Sesizãrile privind neconstituţionalitatea Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sunt inadmisibile, fiind invocate, în acest sens, douã motive:
    a) Primul motiv vizeazã competenţa Curţii Constituţionale de a verifica conformitatea hotãrârilor Camerei Deputaţilor cu prevederile constituţionale. Astfel, se aratã cã, la data la care Curtea a fost sesizatã cu soluţionarea prezentelor cereri de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional nu mai avea în sfera sa de competenţã atribuţia de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotãrârilor plenului Senatului şi a hotãrârilor plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului. Dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care reglementau aceastã atribuţie, au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, acestea având, în prezent, urmãtorul conţinut: "(1) Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor douã Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numãr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori."
    În punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.208L/2/2012 se aratã cã eliminarea acestei atribuţii legale a Curţii Constituţionale a constituit şi motivul pentru care sesizarea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Camera Deputaţilor, referitoare la neconstituţionalitatea Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, a fost înregistratã, iniţial, la secretarul general al Camerei Deputaţilor, pentru ca apoi sã fie restituitã autorilor sãi, cu precizarea cã secretarul general al Camerei Deputaţilor are, potrivit ultimelor modificãri aduse Legii nr. 47/1992 prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012, competenţa legalã de a înregistra şi de a transmite Curţii numai sesizãrile referitoare la constituţionalitatea regulamentelor Parlamentului, nu şi alte sesizãri referitoare la hotãrâri ale Camerei Deputaţilor.
    b) În Dosarul nr. 1.178L/2/2012, preşedintele Camerei Deputaţilor învedereazã o altã cauzã de inadmisibilitate, privitoare la calitatea procesualã a autorului sesizãrii. Se aratã, în acest sens, cã la data formulãrii sesizãrii de neconstituţionalitate înaintate Curţii Constituţionale - 4 iulie 2012 - doamna Roberta Alma Anastase nu mai deţinea funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, astfel cã, fãrã aceastã calitate, nu mai are dreptul de a sesiza Curtea Constituţionalã în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie.
    2. Faţã de motivele invocate de autorii sesizãrilor, se aratã, mai întâi, cã Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 a fost adoptatã de plenul Camerei Deputaţilor cu 160 de voturi pentru şi un vot împotrivã, din 161 de voturi valabil exprimate, prezenţa fiind de 171 de deputaţi.
    Cât priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 64 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãrora "birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecãrei Camere", se apreciazã cã acest text nu se referã la instituţia revocãrii, ci la faza alcãtuirii birourilor permanente şi ale comisiilor parlamentare, astfel cã nu pot fi reţinute aceste susţineri de neconstituţionalitate.
    Prevederile art. 66 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora", trebuie interpretate, în situaţia revocãrii preşedintelui Camerei, în raport cu dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care prevãd cã "preşedintele Camerei Deputaţilor cãruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce şedinţa biroului permanent sau cea a plenului în care se discutã revocarea sa". Totodatã, prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituţionalã a reţinut posibilitatea "revocãrii Preşedintelui Senatului cu titlu de sancţiune juridicã", aceasta fiind o situaţie distinctã de revocarea la propunerea grupului parlamentar care l-a propus în aceastã funcţie. Or, faţã de faptul cã doamna Roberta Alma Anastase nu a participat la şedinţa Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi a Camerei Deputaţilor în care s-a adoptat raportul de revocare, precum şi faţã de argumentul potrivit cãruia sancţiunea aplicatã prin mãsura revocãrii are legãturã cu o sesizare formulatã în urmã cu 6 luni, se aratã cã acestea nu aduc atingere niciunei prevederi constituţionale, deoarece Constituţia României nu reglementeazã procedurile interne pe baza cãrora funcţioneazã comisiile parlamentare şi nici nu prevede vreun termen de aplicare a sancţiunilor. Art. 64 din Legea fundamentalã oferã deplinã independenţã celor douã Camere ale Parlamentului de a se organiza şi de a funcţiona prin regulamente proprii, iar în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 sau Decizia nr. 209 din 7 martie 2012), Curtea a statuat constant cã extinderea controlului de constituţionalitate şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor ar reprezenta o încãlcare a principiului autonomiei regulamentare şi o încãlcare a competenţelor constituţionale ale Curţii. Aceasta a mai arãtat cu acelaşi prilej cã aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerei Deputaţilor, aşa încât contestaţiile deputaţilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentare sunt de competenţa exclusivã a Camerei Deputaţilor.
    V. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 5 iulie 2012, Curtea Constituţionalã a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor stenograma şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor din data de 3 iulie 2012, şedinţã referitoare la încetarea statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Camerei Deputaţilor a doamnei Roberta Alma Anastase, decizia de convocare în sesiune extraordinarã a Camerei Deputaţilor şi stenograma şedinţei Plenului Camerei Deputaţilor în care a fost adoptatã Hotãrârea nr. 25 din 3 iulie 2012, precum şi raportul Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi a Camerei Deputaţilor din care rezultã motivele ce stau la baza propunerii de revocare a preşedintelui Camerei Deputaţilor.
    Cu Adresa nr. 51/2.996 din 9 iulie 2012, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis la dosarul Curţii documentele solicitate mai sus, respectiv:
    - stenograma şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor din ziua de marţi, 3 iulie 2012, ora 15,45;
    - Decizia de convocare a Camerei Deputaţilor în sesiune extraordinarã pentru ziua de 3 iulie 2012, ora 21,15;
    - stenograma şedinţei Plenului Camerei Deputaţilor din 3 iulie 2012, ora 21,15;
    - Raportul Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi nr. 31/966/2011/2012 asupra sesizãrii Grupurilor parlamentare ale PSD şi PNL din Camera Deputaţilor privind o presupusã încãlcare a regulamentelor celor douã Camere ale Parlamentului de cãtre doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, şi doamna deputat Maria Barna, preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bãnci.
    VI. La termenul de judecatã din data de 9 iulie 2012, Curtea, observând identitatea de obiect al celor douã sesizãri, a dispus, în temeiul art. 164 din Codul de procedurã civilã, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.208L/2/2012 la Dosarul nr. 1.178L/2/2012, care a fost primul înregistrat.

                                    CURTEA,

examinând sesizãrile de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, documentele suplimentare ataşate la dosar, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, conţinutul Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, prin raportare la prevederile Constituţiei, şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
    I. Pentru ca orice cerere sau sesizare adresatã Curţii Constituţionale sã poatã fi supusã controlului de constituţionalitate într-una din formele prevãzute de art. 146 din Constituţie, aceasta trebuie sã îndeplineascã douã condiţii preliminare şi obligatorii: sã respecte cerinţele procedurale ce determinã legalitatea sesizãrii şi sã se circumscrie uneia dintre atribuţiile specifice Curţii Constituţionale, conferite de Legea fundamentalã.
    În ce priveşte legalitatea sesizãrii sub aspectul calitãţii procesuale a autorului sesizãrii, Curtea constatã cã a fost legal învestitã. Astfel, referitor la Dosarul nr. 1.178L/2/2012, sesizarea privind neconstituţionalitatea Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 a fost formulatã de doamna Roberta Alma Anastase, în virtutea calitãţii sale de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Curtea Constituţionalã a mai analizat o speţã similarã sub acest aspect, reţinând, prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotãrârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012, urmãtoarele: "Curtea constatã cã autorul sesizãrii are calitate procesualã în cauzã, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale reprezintã unica posibilitate proceduralã pe care o are preşedintele Senatului de a contesta o hotãrâre a Plenului Senatului care priveşte funcţia sa; în aceste condiţii, a reţine lipsa calitãţii procesuale de a contesta aceastã hotãrâre ar reprezenta o încãlcare a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României. În plus, astfel cum rezultã din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulatã în aceeaşi zi în care a fost adoptatã şi apoi publicatã hotãrârea contestatã." Raportând aceste considerente la circumstanţele specifice cauzei de faţã, Curtea constatã o identitate fapticã, şi anume: autoarea sesizãrii a formulat cererea în aceeaşi zi în care a fost adoptatã, în Plenul Camerei Deputaţilor, Hotãrârea nr. 25 din 3 iulie 2012, prin care s-a hotãrât revocarea sa din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Aceastã şedinţã a Plenului Camerei Deputaţilor a început, potrivit Deciziei de convocare a Camerei Deputaţilor în sesiune extraordinarã pentru 3 iulie 2012 şi stenogramei acestei şedinţe, la ora 21,15. În aceeaşi zi de 3 iulie 2012, dar, în mod logic, ulterior acestui moment, autoarea sesizãrii a formulat prezenta sesiza re, aceasta fiind înregistratã pe rolul Curţii Constituţionale sub nr. 4.530 din 4 iulie 2012, în aceeaşi zi în care a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012 Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012. Aşadar, cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, mai sus redatã, sunt valabile, ad similis, şi în cauza de faţã.
    În Dosarul nr. 1.208L/2/2012, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a formulat, în temeiul art. 146 lit. c) din Constituţie, sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la aceeaşi Hotãrâre nr. 25 din 3 iulie 2012 a Camerei Deputaţilor. În punctul de vedere trimis la dosar de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, sub semnãtura preşedintelui Camerei Deputaţilor, se aratã cã, iniţial, sesizarea a fost depusã la secretarul general al Camerei Deputaţilor pentru a fi transmisã Curţii Constituţionale, astfel cum dispune art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fiind ulterior restituitã autorului sãu, pe motivul lipsei de competenţã a Curţii de a soluţiona respectiva sesizare. Prin urmare, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a depus direct la Curtea Constituţionalã cererea sa privind constatarea neconstituţionalitãţii Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012.
    Aşa fiind, în cauzã se ridicã problema respectãrii cerinţelor procedurale referitoare la sesizarea Curţii. Cu privire la acest aspect, Curtea s-a mai pronunţat, într-o situaţie similarã, prin Decizia nr. 305 din 12 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, reţinând urmãtoarele: "Sub acest aspect, Curtea constatã cã, deşi sesizarea grupului de senatori ai Partidului România Mare a fost depusã direct la Curtea Constituţionalã, contrar prevederilor art. 15 alin. (4) teza finalã din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora sesizarea se trimite «de cãtre secretarul general al Camerei respective», aceasta nu este o cauzã de inadmisibilitate, ci una de neregularitate. În consecinţã, considerându-se legal învestitã, Curtea va examina pe fond sesizarea ce face obiectul prezentului dosar." Având în vedere identitatea circumstanţialã, sub aspectul examinat, dintre cauza de faţã şi cea la care se referã considerentele deciziei mai sus menţionate, Curtea constatã cã aceeaşi concluzie se impune şi în acest dosar.
    II. Sub aspectul competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra hotãrârii în discuţie, Curtea constatã cã, în contextul cu totul special al circumstanţelor speţei, raportat la cadrul legislativ actual, se impune o analizã detaliatã.
    Atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului a fost reglementatã de art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Aceastã atribuţie a fost conferitã prin lege organicã, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, aflându-şi sediul în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Prin Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Curtea Constituţionalã şi-a circumstanţiat noua atribuţie de control al constituţionalitãţii hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, reţinând, în acest sens, cã "pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotãrârile Parlamentului, adoptate dupã conferirea noii competenţe, hotãrâri care afecteazã valori, reguli şi principii constituţionale sau, dupã caz, organizarea şi funcţionarea autoritãţilor şi instituţiilor de rang constituţional".
    La data de 27 iunie 2012, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizare ce a constituit obiectul Dosarului nr. 1.155A/2012, cu termen de judecatã stabilit pentru data de 9 iulie 2012. Modificarea legislativã reglementatã de legea supusã controlului de constituţionalitate anterior promulgãrii viza eliminarea, din cuprinsul art. 27 alin. (1), a hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, asupra cãrora Curtea Constituţionalã avea competenţa a se pronunţa.
    Totodatã, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, sunt modificate prevederile alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, în acelaşi sens în care dispuneau şi prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, aflate pe rolul Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori.
    La şedinţa de plen din 9 iulie 2012, Curtea Constituţionalã a soluţionat, mai întâi, Dosarul nr. 1.155A/2012, având ca obiect sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã "soluţia legislativã care exclude de la controlul de constituţionalitate hotãrârile Parlamentului care afecteazã valori şi principii constituţionale este neconstituţionalã".
    Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţie : "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale", iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede cã "Deciziile Curţii Constituţionale se publicã în Monitorul Oficial al României. De la data publicãrii, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."
    Curtea Constituţionalã a statuat constant în jurisprudenţa sa, de pildã prin Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, cã deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional îi sunt opozabile din momentul pronunţãrii lor, nu de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României. Ar fi contrar înseşi raţiunii exercitãrii controlului de constituţionalitate de cãtre o instanţã unicã, specializatã, ca aceasta, efectuând în concret acest tip de control, sã procedeze altfel, întrucât s-ar putea ajunge la situaţii absurde, în care, de pildã, acelaşi act normativ sau aceleaşi dispoziţii dintr-un act normativ sã fie declarate ca fiind neconstituţionale de douã ori, punând sub semnul derizoriului efectele juridice ale deciziilor Curţii Constituţionale.
    Aşa fiind, la momentul pronunţãrii prezentei decizii, moment ulterior pronunţãrii Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea Constituţionalã urmeazã sã-şi aprecieze propria competenţã de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, luând în considerare, pe de o parte, prevederile articolului unic din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 şi, pe de altã parte, soluţia pronunţatã prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012.
    Astfel, Curtea constatã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 preiau aceeaşi soluţie legislativã reglementatã de prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992.
    Or, Curtea Constituţionalã, este, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentalã, garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, rolul sãu activ ca instituţie fundamentalã a statului de drept şi implicarea sa, în limitele Constituţiei, desigur, pentru asigurarea conformitãţii întregului fond activ al legislaţiei cu normele şi principiile fundamentale.
    Concluzia fireascã ce poate fi desprinsã în urma analizãrii întregului context juridic al momentului, astfel cum a fost expus mai sus, nu poate fi, în sens constituţional, decât aceea a interpretãrii şi aplicãrii normelor juridice în vigoare în acord cu deciziile Curţii Constituţionale prin care se constatã neconstituţionalitatea unor prevederi legale şi în conformitate cu efectele juridice specifice acestor decizii.
    Aşa fiind, pentru menţinerea stãrii de constituţionalitate a cadrului legislativ în vigoare şi incident în cauza de faţã, rezultã cã instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa asupra hotãrârilor Parlamentului "care afecteazã valori şi principii constituţionale".
    În consecinţã, Curtea Constituţionalã urmeazã sã examineze dacã Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, asupra neconstituţionalitãţii cãreia a fost legal sesizatã sã se pronunţe, se circumscrie, ca obiect, în sfera sa de competenţã, astfel cum aceasta este determinatã prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012.
    Curtea constatã cã revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor nu afecteazã, prin obiectul şi efectul juridic al unei asemenea hotãrâri, valori şi principii constituţionale.
    În virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) din Constituţie, fiecare dintre cele douã Camere ale Parlamentului are dreptul de a-şi reglementa, prin regulament, propriile reguli de organizare şi funcţionare, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, sunt constituţionale în mãsura în care respectã principiile constituţionale, îşi însuşesc cu fidelitate normele de organizare şi funcţionare stabilite expres în Constituţie şi privesc numai organizarea internã şi funcţionarea acestora. Hotãrârile Parlamentului sunt acte juridice care exprimã voinţa parlamentarilor şi sunt adoptate în aplicarea şi cu respectarea prevederilor Regulamentului. Or, Curtea Constituţionalã a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie cã nu se poate pronunţa asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât aceasta ar echivala nu numai cu pronunţarea unor soluţii fãrã fundament constituţional, ci şi cu încãlcarea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului. (A se vedea Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2000 privind constituţionalitatea Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 31 ianuarie 2000, unde s-a reţinut: "Camera Deputaţilor este unica autoritate publicã ce deţine competenţa ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevãzut în art. 61 alin. (1) din Constituţie, text conform cãruia «Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu [...]», sã interpreteze, ea însãşi, conţinutul normativ al regulamentului propriu şi sã decidã asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare datã, desigur, normele constituţionale aplicabile.") În aceeaşi ordine de idei, Curtea a mai arãtat cã pentru rezolvarea contestaţiilor senatorilor, deputaţilor sau ale grupurilor parlamentare în legãturã cu mãsurile concrete de aplicare a regulamentelor Parlamentului urmeazã sã se recurgã la folosirea cãilor şi procedurilor exclusiv parlamentare.
    Mai mult, Curtea constatã cã Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, având ca obiect revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor, este un act juridic cu caracter individual, care nu afecteazã valori şi principii constituţionale. Or, asemenea tipuri de acte juridice nu pot fi supuse controlului exercitat de Curtea Constituţionalã. Astfel de acte reprezintã manifestãri politice care nu au caracter normativ, în sensul cã nu conţin reglementãri juridice de largã aplicabilitate şi cu efect juridic general sau circumscris unei categorii determinate de subiecte de drept, ci sunt acte juridice cu caracter individual şi cu scop politic, având ca obiect numiri, alegeri sau validãri în funcţii. De altfel, înlocuirea unei persoane cu alta, cu respectarea procedurilor regulamentare, nu poate reprezenta o problemã de constituţionalitate.
    În lumina tuturor considerentelor expuse, Curtea constatã cã Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 nu poate fi supusã controlului de constituţionalitate, deoarece, prin obiectul sãu de reglementare, nu se încadreazã în sfera actelor parlamentare asupra cãreia Curtea Constituţionalã se poate pronunţa.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilã, sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 privind revocarea doamnei Roberta Alma Anastase din funcţia de preşedinte şi de membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Decizia se comunicã preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2012 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecãtori.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                          Claudia-Margareta Krupenschi

                                     -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016