Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 728 din 9 iulie 2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din functia de presedinte al Senatului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 478 din 12 iulie 2012
I. Cu Adresa nr. 397 din 3 iulie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.529 din 3 iulie 2012, domnul Vasile Blaga, în calitate de preşedinte al Senatului, a trimis sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotãrârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea sa din funcţia de preşedinte al Senatului.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.701 din 7 iulie 2012 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.205L/2/2012.
Cu Adresa nr. 243 din 6 iulie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.693 din 6 iulie 2012, Grupul Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului României a trimis sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotãrârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea sa din funcţia de preşedinte al Senatului.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnãturile celor 28 de senatori. Autorii sesizãrii sunt urmãtorii: Ion Ruşeţ, Sorin Fodoreanu, Marian Iulian Rasaliu, Ioan Sbîrciu, Vasile Pintilie, Petru Başa, Anca-Daniela Boagiu, Toader Mocanu, Traian Constantin Igaş, Alexandru Pereş, Tudor Panţuru, Dorel Jurcan, Gabriel Berca, Mircea Florin Andrei, Augustin Daniel Humelnicu, Dumitru Florian Staicu, Mihai Stãnişoarã, Viorel Constantinescu, Alexandru Mocanu, Dumitru Oprea, Iulian Urban, Radu Alexandru Feldman, Mihai Niţã, Gheorghe Bîrlea, Radu Mircea Berceanu, Ion Ariton, Marius Gerard Necula şi Mihail Hãrdãu.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.693 din 6 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.205L/2/2012.
II. Obiectul sesizãrilor îl constituie Hotãrârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, având urmãtorul cuprins: "Articol unic. - Domnul senator Vasile Blaga, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, se revocã din funcţia de preşedinte al Senatului."
III. În motivarea sesizãrilor, având un conţinut similar, se susţine cã hotãrârea contestatã este neconstituţionalã prin raportare la prevederile art. 64 alin. (5) din Constituţie, care stabilesc cã birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecãrei Camere.
În argumentarea acestei critici, se aratã cã hotãrârea supusã controlului de constituţionalitate a fost adoptatã în lipsa vreunei solicitãri din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului. Astfel, autorii sesizãrii precizeazã cã, în timp ce domnul Vasile Blaga conducea lucrãrile şedinţei Camerelor reunite ale Parlamentului, în calitate de preşedinte al Senatului, Biroul permanent al Senatului a fost convocat ad-hoc, fãrã înştiinţarea prealabilã a acestuia, fiind astfel încãlcate în mod flagrant dispoziţiile Regulamentului Senatului şi cele ale art. 66 alin. (2) din Constituţie. De aceea, considerã cã Biroul permanent a fost convocat ilegal, de vreme ce, potrivit dispoziţiilor legale invocate, Biroul permanent al Senatului se convoacã din oficiu de cãtre preşedintele Senatului sau la solicitarea a cel puţin 5 din ceilalţi membri ai sãi ori a unui grup parlamentar.
De asemenea, autorii sesizãrii susţin cã Biroul permanent al Senatului a lucrat în lipsa cvorumului legal, având în vedere cã doi dintre membrii sãi demisionaserã din Grupul Partidului Democrat Liberal, pierzându-şi astfel sprijinul politic, cu consecinţa încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau a oricãrei funcţii obţinute prin susţinere politicã.
Totodatã, apreciazã cã Biroul permanent a luat ilegal decizia de a convoca plenul Senatului în vederea revocãrii domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului, în condiţiile în care Parlamentul se afla în sesiune extraordinarã, aprobatã de birourile permanente reunite ale celor douã Camere ale Parlamentului, convocatã legal şi motivat, strict cu privire la teme înscrise şi aprobate pe ordinea de zi.
Autorii sesizãrii considerã cã sunt "ilegale şi lovite de nulitate absolutã acţiunile întreprinse de USL împotriva [domnului Vasile Blaga]", fiindu-i încãlcat acestuia dreptul de a-şi manifesta prerogativele conferite de Regulamentul Senatului prin art. 39 alin. (1) lit. d), în virtutea cãruia preşedintele Senatului are obligaţia de a asigura respectarea Constituţiei şi a Regulamentului Senatului, precum şi dreptul la apãrare şi libertatea de exprimare garantate de Constituţie.
În sprijinul celor susţinute, se invocã şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat cã "reglementarea revocãrii preşedintelui Senatului nu poate contraveni principiului configuraţiei politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constituţie, stã la baza alcãtuirii Biroului permanent. Din textul constituţional menţionat rezultã, fãrã echivoc, cã prin configuraţia politicã a fiecãrei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultatã din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective. În virtutea configuraţiei politice izvorâte din voinţa corpului electoral se desemneazã şi preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Votul acordat preşedintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politicã a acestuia sau, în cazul unei revocãri ca sancţiune, când acest grup sau o altã componentã a Camerei solicitã înlocuirea din funcţie a preşedintelui pentru sãvârşirea unor fapte care atrag rãspunderea sa juridicã. Aceastã înlocuire se poate face numai cu o persoanã din acelaşi grup parlamentar, care nu-şi poate pierde dreptul la funcţia de preşedinte, dobândit în virtutea rezultatelor obţinute în alegeri, respectându-se principiul configuraţiei politice".
Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţionalã a reţinut cã "revocarea din funcţie înainte de expirarea mandatului produce întotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu şi asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat în Biroul permanent şi, în consecinţã, de a propune alegerea unui alt senator pe locul devenit vacant. Neobservarea principiului menţionat şi instituirea posibilitãţii alegerii unui nou preşedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinţã ca sancţiunea aplicatã preşedintelui Senatului, revocat din funcţie, sã se extindã asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constituţia României nu permite aplicarea unei asemenea sancţiuni cu caracter colectiv".
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea sesizãrilor de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 64 alin. (5), care prevãd cã "Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecãrei Camere". Se susţine, totodatã, nesocotirea dreptului la apãrare, reglementat de art. 24 din Constituţie şi a libertãţii de exprimare garantatã prin art. 30 din Legea fundamentalã.
IV. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizãrile de neconstituţionalitate au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra acesteia.
Secretarul general al Senatului a comunicat cu Adresa nr. XXXV/2.495 din 6 iulie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.694 din 6 iulie 2012, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
În acest sens aratã, pe de o parte, cã sesizarea ar trebui respinsã ca prematur introdusã, având în vedere cã instanţa de contencios constituţional a fost sesizatã cu verificarea constituţionalitãţii Hotãrârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României. Or, publicarea este o condiţie a validitãţii, a intrãrii în vigoare a hotãrârilor Parlamentului, respectiv ale fiecãrei Camere.
Totodatã, apreciazã cã sesizarea este inadmisibilã întrucât hotãrârea contestatã a fost publicatã în Monitorul Oficial al României ulterior intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012, prin care s-a modificat competenţa Curţii Constituţionale.
Aratã cã Hotãrârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 reprezintã o hotãrâre cu caracter individual, categorie în rândul cãreia se includ cele privind alegerea sau numirea într-o funcţie, revocarea din funcţie şi cele referitoare la validarea în funcţii. De aceea, invocã cele statuate de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, în sensul cã aceasta nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încãlca însuşi principiul autonomiei regulamentare a celor douã Camere, în virtutea cãruia aplicarea regulamentului este o atribuţie a fiecãrei Camere, aşa încât contestaţiile privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivã a Camerei respective.
V. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 6 iulie 2012, Curtea Constituţionalã a solicitat secretarului general al Senatului urmãtoarele documente: stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din data de 3 iulie 2012 referitoare la convocarea Senatului în sesiune extraordinarã prin Decizia nr. 4 din 3 iulie 2012 în vederea revocãrii din funcţia de preşedinte al Senatului a domnului Vasile Blaga; stenograma şedinţei Plenului Senatului în care a fost adoptatã Hotãrârea nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului; raportul (propunerea) Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi a Senatului din care rezultã motivele ce au stat la baza propunerii de revocare din funcţia de preşedinte al Senatului a domnului Vasile Blaga.
Cu Adresa nr. XXXV 2.493 din 6 iulie 2012, secretarul general al Senatului a transmis Curţii urmãtoarele documente:
- stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din ziua de marţi, 3 iulie 2012, ora 13,45;
- stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din ziua de marţi, 3 iulie 2012, ora 16,55;
- stenograma şedinţei Senatului reunit în sesiune extraordinarã din 3 iulie 2012, ora 17,20.
VI. La termenul de judecatã din data de 9 iulie 2012, Curtea, observând identitatea de obiect a celor douã sesizãri, a dispus, în temeiul art. 164 din Codul de procedurã civilã, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.205L/2/2012 la Dosarul nr. 1.177L/2/2012, care a fost primul înregistrat.
CURTEA,
examinând sesizãrile de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, documentele suplimentare ataşate la dosar, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, conţinutul Hotãrârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012, prin raportare la prevederile Constituţiei şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
I. Sub aspectul admisibilitãţii sesizãrii, Curtea observã cã trebuie analizate, în prealabil, douã chestiuni: excepţia prematuritãţii sesizãrii, invocatã de Biroul permanent al Senatului în punctul sãu de vedere, şi problema competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra hotãrârilor Senatului.
1. În ce priveşte pretinsa prematuritate a sesizãrii formulate de domnul Vasile Blaga, Curtea observã cã sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã pe data de 3 iulie 2012 şi vizeazã o hotãrâre adoptatã de Senat în aceeaşi zi, dar care a fost publicatã în Monitorul Oficial al României la data de 4 iulie 2012. Curtea reţine cã, faţã de domnul Vasile Blaga, hotãrârea Senatului de revocare a sa din funcţia de preşedinte a devenit opozabilã din momentul adoptãrii acesteia, deşi a început sã îşi producã efectele, în mod firesc, de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României. Ca atare, Curtea constatã cã formularea sesizãrii de neconstituţionalitate nu poate fi condiţionatã de publicarea hotãrârii contestate în Monitorul Oficial al României, motiv pentru care nu poate reţine cã sesizarea Curţii anterior publicãrii hotãrârii contestate ar reprezenta o cauzã de inadmisibilitate.
2. Sub aspectul competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra hotãrârii în discuţie, Curtea constatã cã, în contextul special al circumstanţelor speţei, raportat la cadrul legislativ actual, se impune o analizã detaliatã.
Atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului a fost reglementatã de art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Aceastã atribuţie a fost conferitã prin lege organicã, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, aflându-şi sediul în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Prin Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Curtea Constituţionalã şi-a circumstanţiat competenţa de control al constituţionalitãţii hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, reţinând, în acest sens, cã "pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotãrârile Parlamentului, adoptate dupã conferirea noii competenţe, hotãrâri care afecteazã valori, reguli şi principii constituţionale sau, dupã caz, organizarea şi funcţionarea autoritãţilor şi instituţiilor de rang constituţional".
La data de 27 iunie 2012, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizare ce a constituit obiectul Dosarului nr. 1.155A/2012, cu termen de judecatã stabilit pentru data de 9 iulie 2012. Modificarea legislativã reglementatã de legea supusã controlului de constituţionalitate anterior promulgãrii vizeazã eliminarea, din cuprinsul art. 27 alin. (1), a hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, asupra cãrora Curtea Constituţionalã avea competenţa a se pronunţa.
Totodatã, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, sunt modificate prevederile alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, în acelaşi sens în care dispuneau şi prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, aflatã pe rolul Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori.
La şedinţa de plen din 9 iulie 2012, Curtea Constituţionalã a soluţionat, mai întâi, Dosarul nr. 1.155A/2012, având ca obiect sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã "soluţia legislativã care exclude de la controlul de constituţionalitate hotãrârile Parlamentului care afecteazã valori şi principii constituţionale este neconstituţionalã".
Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţie, "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale", iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede cã "Deciziile Curţii Constituţionale se publicã în Monitorul Oficial al României. De la data publicãrii, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".
Curtea Constituţionalã a statuat constant în jurisprudenţa sa, de pildã prin Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, cã deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional îi sunt opozabile din momentul pronunţãrii lor, nu de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ar fi contrar înseşi raţiunii exercitãrii controlului de constituţionalitate de o instanţã unicã, specializatã, care efectueazã în concret acest tip de control, sã procedeze altfel, întrucât s-ar putea ajunge la situaţii absurde, în care, de pildã, acelaşi act normativ sau aceleaşi dispoziţii dintr-un act normativ sã fie declarate ca fiind neconstituţionale de douã ori, punând sub semnul derizoriului efectele juridice ale deciziilor Curţii Constituţionale.
Aşa fiind, la momentul pronunţãrii prezentei decizii, ulterior pronunţãrii Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea Constituţionalã urmeazã sã-şi aprecieze propria competenţã de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, luând în considerare, pe de o parte, prevederile articolului unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 şi, pe de altã parte, soluţia pronunţatã prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012.
Astfel, Curtea constatã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 cuprind aceleaşi reglementãri, atât ca formã, cât şi conţinut, ca şi cele din Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992.
Or, Curtea Constituţionalã, este, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentalã, garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, rolul sãu activ ca instituţie fundamentalã a statului de drept şi implicarea sa, în limitele Constituţiei, desigur, pentru asigurarea conformitãţii întregului fond activ al legislaţiei cu normele şi principiile fundamentale.
Concluzia fireascã ce poate fi desprinsã în urma analizãrii întregului context juridic al momentului, astfel cum a fost expus mai sus, nu poate fi, în sens constituţional, decât aceea a interpretãrii şi aplicãrii normelor juridice în vigoare în acord cu deciziile Curţii Constituţionale prin care se constatã neconstituţionalitatea unor prevederi legale şi în conformitate cu efectele juridice specifice acestor decizii.
Aşa fiind, pentru menţinerea stãrii de constituţionalitate a cadrului legislativ în vigoare şi incident în cauza de faţã, rezultã cã instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa asupra hotãrârilor Parlamentului "care afecteazã valori şi principii constituţionale".
În consecinţã, Curtea Constituţionalã urmeazã sã examineze dacã Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012, asupra cãrei neconstituţionalitate a fost legal sesizatã, se circumscrie, ca obiect, în sfera sa de competenţã.
Curtea constatã cã revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului nu afecteazã, prin obiectul şi efectul juridic al unei asemenea hotãrâri, valori şi principii constituţionale.
În virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) din Constituţie, fiecare dintre cele douã Camere ale Parlamentului are dreptul de a-şi reglementa, prin regulament, propriile reguli de organizare şi funcţionare, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, sunt constituţionale în mãsura în care respectã principiile constituţionale, îşi însuşesc cu fidelitate normele de organizare şi funcţionare stabilite expres în Constituţie şi privesc numai organizarea internã şi funcţionarea acestora. Hotãrârile Parlamentului sunt acte juridice ce exprimã voinţa parlamentarilor şi sunt adoptate în aplicarea şi cu respectarea prevederilor regulamentului. Or, Curtea Constituţionalã a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie cã nu se poate pronunţa asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât aceasta ar echivala nu numai cu pronunţarea unor soluţii fãrã fundament constituţional, ci şi cu încãlcarea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului (a se vedea Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2000 privind constituţionalitatea Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 31 ianuarie 2000, unde s-a reţinut: "Camera Deputaţilor este unica autoritate publicã ce deţine competenţa ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevãzut în art. 61 alin. (1) din Constituţie, text conform cãruia «Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu [...]», sã interpreteze, ea însãşi, conţinutul normativ al regulamentului propriu şi sã decidã asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare datã, desigur, normele constituţionale aplicabile.") În aceeaşi ordine de idei, Curtea a mai arãtat cã pentru rezolvarea contestaţiilor senatorilor, deputaţilor sau ale grupurilor parlamentare în legãturã cu mãsurile concrete de aplicare a regulamentelor Parlamentului urmeazã sã se recurgã la folosirea cãilor şi procedurilor exclusiv parlamentare.
Mai mult, Curtea constatã cã Hotãrârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012, având ca obiect revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, este un act juridic cu caracter individual. Or, asemenea tipuri de acte juridice nu pot fi supuse controlului exercitat de Curtea Constituţionalã, deoarece nu privesc probleme de drept, ce ar putea fi supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la normele şi principiile fundamentale. Curtea Constituţionalã nu se poate transforma într-un arbitru al conflictelor politice din Parlament, nu poate cenzura opţiunile politice majoritare ale parlamentarilor cu privire la alegerea preşedintelui unei Camere, a conducerii sau a membrilor Biroului permanent al fiecãrei Camere sau ai altor organe de lucru şi nici nu are rolul unei instanţe de apel pentru soluţionarea unor diferende sau neînţelegeri între persoane ce au calitatea de parlamentari. Astfel de acte reprezintã manifestãri politice care, chiar dacã îmbracã, formal, haina unor acte juridice, nu au caracter normativ, în sensul cã nu conţin reglementãri juridice de largã aplicabilitate şi cu efect juridic general sau circumscris unei categorii determinate de subiecte de drept, ci reprezintã acte juridice cu caracter individual şi scop politic, având ca obiect numiri, alegeri sau validãri în funcţii. Înlocuirea unei persoane cu alta, cu respectarea procedurilor regulamentare, nu poate reprezenta o problemã de constituţionalitate pe care Curtea Constituţionalã sã poatã fi solicitatã a o tranşa.
În lumina tuturor considerentelor expuse, Curtea constatã cã Hotãrârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 nu poate fi supusã controlului de constituţionalitate, deoarece, prin obiectul sãu de reglementare, nu se încadreazã în sfera actelor parlamentare asupra cãreia Curtea Constituţionalã se poate pronunţa.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Hotãrârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedintelui Senatului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2012 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
*
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia adoptatã de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012, cu majoritate de voturi, considerãm cã sesizãrile de neconstituţionalitate a Hotãrârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului trebuiau admise ca fiind întemeiate.
I. Cu privire la admisibilitatea sesizãrii
Curtea avea competenţa de a constata neconstituţionalitatea Hotãrârii nr. 24 din 3 iulie 2012, având în vedere dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012 (pronunţatã anterior soluţionãrii prezentei cauze), prin care s-a constatat cã "soluţia legislativã care exclude de la controlul de constituţionalitate hotãrârile Parlamentului care afecteazã valori şi principii constituţionale este neconstituţionalã".
Menţionãm cã în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 210 din 15 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 13 iunie 2003, şi Decizia nr. 263 din 20 martie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 mai 2012, Curtea a reţinut cã acesteia îi sunt opozabile deciziile pe care le pronunţã de la momentul pronunţãrii lor.
În consecinţã, având în vedere adoptarea dispozitivului Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012, Curtea trebuia sã analizeze constituţionalitatea Hotãrârii nr. 24 din 3 iulie 2012 aşa cum a procedat şi prin deciziile nr. 53 şi nr. 54 din 25 ianuarie 2011, deciziile nr. 1.630 şi nr. 1.631 din 20 decembrie 2011.
Amintim cã în aceste decizii şi în Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 Curtea nu a fãcut distincţia între actele normative şi cele cu caracter individual, distincţie care apare în Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012.
Dimpotrivã, Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 prevede în mod expres faptul cã instanţa de contencios constituţional îşi menţine competenţele aşa cum au fost acordate prin Legea nr. 177/2010.
II. Cu privire la temeinicia sesizãrii observãm urmãtoarele:
Hotãrârea nr. 24 din 3 iulie 2012 contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 64 alin. (5) din Constituţie.
Astfel, sesizarea s-a fãcut cu o adresã semnatã de douã treimi din membrii Biroului permanent.
De asemenea, nu a existat nicio comisie de anchetã care sã stabileascã faptul cã au existat încãlcãri grave ale prevederilor Regulamentului Senatului, constând în lipsa de independenţã a acestuia, astfel cum prevede art. 30 alin. (1) lit. b) din Regulament.
Revocarea, astfel cum rezultã din stenograma de şedinţã, s-a întemeiat pe alegaţii în sensul celor de mai sus, susţinute de preşedintele Comisiei juridice a Senatului, fãrã sã existe niciun fel de probe.
Reamintim cã prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 s-a statuat cã ideea de neutralitate politicã a preşedintelui Senatului - exprimatã de Curte în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - se referã la atribuţiile specifice funcţiei respective şi nu poate fi interpretatã ca având semnificaţia unei independenţe faţã de partidul politic al cãrui membru este preşedintele Senatului, calitate în considerarea cãreia, de altfel, a fost ales în aceastã funcţie.
Hotãrârea supusã controlului de constituţionalitate a fost adoptatã în lipsa vreunei solicitãri din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului. Astfel, în timp ce domnul Vasile Blaga conducea lucrãrile şedinţei Camerelor reunite ale Parlamentului, în calitate de preşedinte al Senatului, Biroul permanent al Senatului a fost convocat ad-hoc, fãrã înştiinţarea prealabilã a acestuia, fiind astfel încãlcate dispoziţiile Regulamentului Senatului şi cele ale art. 66 alin. (2) din Constituţie.
Apreciem cã Biroul permanent al Senatului a fost convocat ilegal, de vreme ce, potrivit dispoziţiilor legale invocate, acesta se convoacã din oficiu de cãtre preşedintele Senatului sau la solicitarea a cel puţin 5 din ceilalţi membri ai sãi ori a unui grup parlamentar.
Totodatã, Biroul permanent a luat ilegal decizia de a convoca plenul Senatului în vederea revocãrii domnului Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului, în condiţiile în care Parlamentul se afla în sesiune extraordinarã, aprobatã de birourile permanente reunite ale celor douã Camere ale Parlamentului, convocatã legal şi motivat, strict cu privire la teme înscrise şi aprobate pe ordinea de zi.
De altfel, prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, instanţa de contencios constituţional a statuat cã "reglementarea revocãrii preşedintelui Senatului nu poate contraveni principiului configuraţiei politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constituţie, stã la baza alcãtuirii Biroului permanent. Din textul constituţional menţionat rezultã, fãrã echivoc, cã prin configuraţia politicã a fiecãrei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultatã din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective. În virtutea configuraţiei politice izvorâte din voinţa corpului electoral se desemneazã şi preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Votul acordat preşedintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politicã a acestuia sau, în cazul unei revocãri ca sancţiune, când acest grup sau o altã componentã a Camerei solicitã înlocuirea din funcţie a preşedintelui pentru sãvârşirea unor fapte care atrag rãspunderea sa juridicã. Aceastã înlocuire se poate face numai cu o persoanã din acelaşi grup parlamentar, care nu-şi poate pierde dreptul la funcţia de preşedinte, dobândit în virtutea rezultatelor obţinute în alegeri, respectându-se principiul configuraţiei politice".
Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţionalã a reţinut cã "revocarea din funcţie înainte de expirarea mandatului produce întotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu şi asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat în Biroul permanent şi, în consecinţã, de a propune alegerea unui alt senator în locul devenit vacant. Neobservarea principiului menţionat şi instituirea posibilitãţii alegerii unui nou preşedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinţã ca sancţiunea aplicatã preşedintelui Senatului, revocat din funcţie, sã se extindã asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constituţia României nu permite aplicarea unei asemenea sancţiuni cu caracter colectiv".
Prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, Curtea a statuat urmãtoarele: "Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, potrivit cãruia apartenenţa politicã a membrilor Biroului Permanent, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie sã reflecte configuraţia politicã rezultatã din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţie, cu privire la care se susţine cã sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a modificãrilor configuraţiei politice în general şi, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus."
Pentru raţiunile expuse, considerãm cã sesizarea era admisibilã şi întemeiatã.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc
Judecãtor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
Judecãtor,
prof. univ. dr. Mircea Ştefan Minea
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
