Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 728 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 401 din 12 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Crivi" - S.R.L. Târgovişte în Dosarul nr. 4.707/120/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.707/120/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Crivi" - S.R.L. Târgovişte într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei decizii prin care instanţa de judecatã a micşorat cuantumul onorariului avocaţial.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciazã cã dreptul avocatului de a fi remunerat prin plata onorariului pentru asistenţa juridicã prestatã este încãlcat prin posibilitatea judecãtorului de a interveni în contractul încheiat între avocat şi client. Se mai susţine cã prin cenzurarea onorariilor avocaţilor judecãtorii fac o judecatã a muncii şi a valorii acestora, aspect pentru care nu existã justificare constituţionalã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
"Judecãtorii au însã dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, <>Decizia nr. 493 din 29 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, şi <>Decizia nr. 313 din 3 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 8 aprilie 2009, a stabilit constituţionalitatea dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, în raport cu o criticã identicã de neconstituţionalitate. Cu acele ocazii, Curtea a reţinut cã prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalitãţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activitãţii depuse, este cu atât mai necesarã cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecatã, urmeazã a fi suportat de partea potrivnicã, dacã a cãzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sã-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţã de partea potrivnicã, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţã prin hotãrârea judecãtoreascã prin al cãrei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În sensul celor arãtate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestitã fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecatã, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat cã acestea urmeazã a fi recuperate numai în mãsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real fãcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele de mai sus, Curtea reţine cã, în esenţã, avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economicã, activitate care constã în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţã liberã (Hotãrârea din 19 februarie 2002, pronunţatã în Cauza Wouters şi alţii de cãtre Curtea de Justiţie a Comunitãţilor Europene), însã, potrivit textului constituţional al art. 45, orice activitate economicã se desfãşoarã "în condiţiile legii". În consecinţã, Curtea constatã cã legiuitorul a apreciat cã valoarea onorariului trebuie sã fie proporţionalã cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitãrii sale în cazul în care nu existã un just echilibru între prestaţia avocaţialã şi onorariul solicitat. O asemenea soluţie legislativã nu numai cã nu încalcã art. 45 din Constituţie, dar este şi expresia la nivelul legii a acestui text constituţional.
Cele reţinute mai sus demonstreazã conformitatea textului legal criticat şi în raport cu art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 24 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Crivi" - S.R.L. Târgovişte în Dosarul nr. 4.707/120/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
