Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 727 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari si a art. 282^1 din Codul de procedura civila
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din anexa nr. 1 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 şi a art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Tudora Strîmbeanu în Dosarul nr. 8.688/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã, referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 1 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , autorul relevã aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii de cãtre instanţa de judecatã, iar în privinţa prevederilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.688/301/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din anexa nr. 1 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 şi a art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Tudora Strîmbeanu într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 instituie prezumţia relativã de culpã a debitorilor obligaţiei de întreţinere şi prevãd, prin scutirea de la plata taxei judiciare a asociaţiilor de proprietari, o procedurã de judecatã inechitabilã pentru debitorii pârâţi ai pricinilor ce au ca obiect plata cheltuielilor de întreţinere. Aratã cã prevederile art. 282^1 interzic pãrţilor, în temeiul unor criterii arbitrare, dreptul de acces la calea de atac a apelului, fãrã o justificare obiectivã şi rezonabilã. Considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor <>Legii nr. 24/2000 , întrucât debitorii obligaţiilor de întreţinere sunt lãsaţi "la liberul arbitru" al asociaţiilor de proprietari, în ceea ce priveşte calculul cuantumului cheltuielilor de întreţinere. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 2 este inadmisibilã, întrucât acestea au fost abrogate prin <>Legea nr. 230/2007 . Apreciazã cã dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, deoarece, prin eliminarea unei cãi de atac, nu se încalcã dispoziţiile invocate din Legea fundamentalã, atâta timp cât persoanele interesate au posibilitatea de a apela la o instanţã superioarã în vederea analizãrii legalitãţii sentinţelor pronunţate. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 1 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 . Din cuprinsul motivãrii excepţiei, Curtea constatã cã instanţa a reţinut în mod eronat obiectul excepţiei, întrucât autorul criticã, în realitate, dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 , care au urmãtorul cuprins: "(2) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevãzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. (3) Acţiunea este scutitã de taxã de timbru." Curtea constatã cã dispoziţiile art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 au fost abrogate expres prin <>art. 61 din cap. IX al Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, dar soluţia legislativã prevãzutã în cuprinsul art. 31 alin. (2) şi (3) din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 a fost preluatã de <>art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, astfel încât obiect al excepţiei îl constituie aceste dispoziţii, având urmãtorul conţinut: "(1) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. (2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutitã de taxã de timbru." De asemenea, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu prevederile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având urmãtorul cuprins: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege". Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apãrare, art. 125 privind statutul judecãtorilor şi art. 126 referitor la instanţele judecãtoreşti. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate încãlcã prevederile art. 5 paragraful 3 privind dreptul la libertate şi la siguranţã, art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţiile art. 11 şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, prevederile art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea privãrii de libertate pentru datorii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 756 din 12 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a reţinut cã, "în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea principiului egalitãţii, întrucât asociaţia de proprietari este scutitã de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiazã de aceastã scutire, aceasta este nefondatã. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit cã instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 139 alin. (1) dupã republicarea acesteia], «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor, prevãzutã de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã [devenit art. 56 alin. (1) dupã republicare], în conformitate cu care «Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice»". De asemenea, prin <>Decizia nr. 191 din 31 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, Curtea a statuat cã se impune un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivã şi raţionalã, şi anume necesitatea recuperãrii de cãtre asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multã uşurinţã, ţinând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceştia le au, cât şi de consecinţele grave ale neachitãrii acestora. Referitor la critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 instituie o prezumţie relativã de culpã a debitorilor obligaţiei de întreţinere, Curtea apreciazã cã textul criticat prevede dreptul asociaţiei de proprietari de a acţiona în justiţie pe orice proprietar ce se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei, fãrã a încãlca în vreun fel dreptul proprietarului la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în numeroase rânduri cu privire la neconstituţionalitatea acestora. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 756 din 12 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a considerat cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevãzute de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea exercitãrii unei cãi de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabilã. De altfel, astfel cum au reţinut Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în <>Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 , prevederile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã exprimã voinţa legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitãrii apelului împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în primã instanţã în litigiile patrimoniale considerate de o importanţã valoricã mai redusã, în scopul asigurãrii celeritãţii de soluţionare a acestora. Curtea aratã cã, pentru considerentele expuse mai sus, dispoziţiile <>art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 şi art. 282^1 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor art. 16, 21, art. 24 alin. (1) şi art. 126 din Constituţie şi nici dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, prin raportare la prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie. Curtea constatã cã neconstituţionalitatea textelor de lege criticate nu este motivatã nici prin raportare la dispoziţiile art. 125 din Constituţie şi nici prin raportare la cele ale art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, acestea nu sunt incidente în cauzã, astfel încât nu se poate reţine critica formulatã faţã de pretinsa încãlcare a acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi a art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Tudora Strîmbeanu în Dosarul nr. 8.688/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE, ION PREDESCU
Magistrat-asistent, Cristina Toma
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
