Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 726 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 20.605/299/2007.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 810D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor", excepţie ridicatã de Gogu Marius Valentin în Dosarul nr. 10.565/231/2007 al Judecãtoriei Focşani.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a celor douã cauze, având în vedere identitatea de obiect a acestora.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 810D/2008 la Dosarul nr. 506D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 20.605/299/2007, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat din oficiu Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin Încheierea din 11 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 10.565/231/2007, Judecãtoria Focşani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor".
Excepţia a fost ridicatã de Gogu Marius Valentin într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, invocatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţa de judecatã aratã, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , care stabilesc competenţa materialã a judecãtoriei pentru soluţionarea plângerilor contravenţionale, contravin prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, deoarece instituie o excepţie nepermisã de Legea fundamentalã în ceea ce priveşte controlul judecãtoresc al actelor administrative. Prin <>Decizia nr. 349/2003 , Curtea Constituţionalã a calificat expres procesul-verbal de contravenţie ca fiind "act administrativ de constatare". Ca atare, devin aplicabile prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie în temeiul cãrora competenţa verificãrii legalitãţii tuturor actelor administrative, cu excepţiile expres şi limitativ stabilite de însuşi legiuitorul constituant, aparţine instanţei specializate de contencios administrativ. Pe de altã parte, condiţiile şi limitele exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã se stabilesc, conform art. 52 alin. (2) din Legea fundamentalã, prin lege organicã. Or, <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu are un astfel de caracter, o ordonanţã de guvern simplã neputând reglementa în domeniul legilor organice. În plus, <>art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - legea organicã în materie - nu enumerã şi judecãtoria ca instanţã competentã în domeniul exercitãrii controlului de legalitate al tuturor actelor administrative, cu excepţia celor expres prevãzute de Constituţie.
În Dosarul nr. 810D/2008, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 îngrãdesc liberul acces la justiţie al petentului, prin aceea cã îl supun la cheltuieli ocazionate de deplasarea în altã localitate şi favorizeazã în acelaşi timp agentul constatator, deoarece litigiul revine spre soluţionare instanţei de judecatã din raza sa teritorialã. Aratã, în acest sens, cã procedura de soluţionare a plângerilor contravenţionale este calificatã drept o procedurã de contencios administrativ. Aplicându-se prevederile art. 8 din Codul de procedurã civilã - dreptul comun în materia contenciosului administrativ sub aspectul competenţei teritoriale -, rezultã cã în astfel de cauze competenţa de judecatã aparţine fie instanţei din capitala ţãrii, fie celei de la reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul. Or, petentul din plângerea contravenţionalã nu beneficiazã de acest drept, fiind afectate principiul egalitãţii şi liberul acces la justiţie.
Judecãtoria Focşani, exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în Dosarul nr. 810D/2008, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, "atât timp cât petentul a solicitat, conform precizãrilor din plângere, judecarea în lipsã".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, prevãzut de art. 52 din Constituţie, şi nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (6) din aceasta, în condiţiile în care alin. (2) al aceluiaşi articol dispune cã stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi a procedurii de judecatã reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. În plus, art. 34 din ordonanţa criticatã prevede cã "Hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului".
Totodatã, textul de lege criticat nu poate fi disociat de cel al art. 32 alin. (1) din ordonanţã, care a fost declarat neconstituţional prin <>Decizia nr. 953/2006 a Curţii Constituţionale, fapt pentru care se apreciazã cã dispoziţiile art. 32 alin. (2) nu corespund exigenţelor de tehnicã legislativã specifice normelor juridice, sub aspectul accesibilitãţii şi previzibilitãţii acestora.
Menţioneazã, de asemenea, cã nu este contrarã principiului egalitãţii în faţa legii atribuirea cãtre judecãtoria locului sãvârşirii faptei a competenţei de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, aceasta reprezentând o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, dar şi a prevederilor <>art. 126 alin. (2) din Constituţie. În plus, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementeazã regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilã fiind una specialã, derogatorie de la normele dreptului comun, iar nu procedura contenciosului administrativ. Textul de lege criticat nu îngrãdeşte nici liberul acces la justiţie al persoanelor interesate, deoarece, pe de o parte, acesta instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii, iar pe de altã parte, hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea contravenţionalã poate fi atacatã cu recurs la secţia de contencios administrativ a tribunalului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. În Dosarul nr. 810D/2008, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, prin încheiere, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor", însã, din motivarea autorului excepţiei, rezultã cã obiectul acesteia se rezumã în realitate la prevederile alin. (2) ale art. 32 din ordonanţa menţionatã, care au urmãtorul cuprins: "(2) Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 21 alin. (1) care consacrã liberul acces la justiţie, ale art. 52 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi privind garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Prin <>Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a constatat, în esenţã, cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentã sã soluţioneze plângerea. Aceastã modalitate de reglementare reprezintã însã opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti, exprimând chiar o aplicare a principiului specialia generalibus derogant. Prin reglementarea criticatã legiuitorul nu a înţeles sã limiteze controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale, astfel cã nu se poate pretinde încãlcarea art. 126 alin. (6) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate creeazã o discriminare nejustificatã, deoarece plângerile împotriva anumitor acte administrative se soluţioneazã potrivit <>Legii nr. 554/2004 , iar împotriva altor acte administrative, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , Curtea a constatat, prin <>Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, cã persoana împotriva cãreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusã în faţa unui verdict definitiv de vinovãţie şi de rãspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cãrui efecte pot fi înlãturate prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege. S-a mai reţinut cu acelaşi prilej cã, din punctul de vedere al agentului constatator, aceastã persoanã este vinovatã şi responsabilã, iar procesul-verbal întocmit are, pânã la rãmânerea lui definitivã, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu poate duce la concluzia susţinutã de autorul excepţiei cã soluţionarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii ar trebui sã urmeze regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin <>Legea nr. 554/2004 .
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a textului de lege atacat faţã de prevederile art. 52 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, Curtea a constatat, prin <>Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, cã "normele constituţionale invocate conferã persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de o autoritate publicã, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanţei pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însã în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege organicã. Or, în cauza de faţã este criticatã o ordonanţã a Guvernului ce reglementeazã regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilã fiind una specialã, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regãseşte printre cele strict şi limitativ prevãzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cãrora legiferarea are loc numai prin lege organicã".
Având în vedere cã în jurisprudenţa indicatã Curtea Constituţionalã a rãspuns tuturor criticilor de neconstituţionalitate formulate şi în prezenta cauzã, se constatã cã atât soluţiile pronunţate prin deciziile la care s-a fãcut referire, cât şi considerentele ce au stat la baza lor îşi pãstreazã valabilitatea şi în aceastã cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 20.605/299/2007 şi de Gogu Marius Valentin în Dosarul nr. 10.565/231/2007 al Judecãtoriei Focşani.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
