Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 722 din 24 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 972 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr. vechi 3.213/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr. vechi 3.213/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Voicu Zdrenghea în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în evacuare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, potrivit noilor reglementãri procesual civile, recursurile au reintrat în competenţa curţilor de apel, deşi instanţa supremã de casaţiune şi singura în mãsurã sã exercite controlul judiciar referitor la conformitatea cu legea a hotãrârilor instanţelor inferioare este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, în aceste împrejurãri, în vãditã contradicţie cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, se atribuie curţilor de apel competenţa de a asigura interpretarea unitarã a legii la nivel naţional, fãrã ca hotãrârile pronunţate în recurs sã aibã forţa unei interpretãri oficiale erga omnes.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin stabilirea tribunalului ca instanţã competentã sã soluţioneze apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii în primã instanţã nu se aduce atingere prevederilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. De asemenea, actuala formulare a art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã a fost introdusã prin <>Legea nr. 219/2005 , şi nu prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , aşa cum susţine autorul excepţiei, şi, prin urmare, nu se poate concluziona cã au fost încãlcate dispoziţiile alin. (2) ale art. 126 din acelaşi text constituţional invocat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã care stabilesc categoriile de hotãrâri judecãtoreşti ce pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil şi, pe cale de consecinţã, reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin instituirea unei anumite proceduri, nu constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi, ci numai o modalitate eficientã de a asigura liberul acces la justiţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale referitoare la stabilirea competenţei tribunalului de a judeca, ca instanţã de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii în primã instanţã nu aduc atingere principiului constituţional potrivit cãruia justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
De asemenea, nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 126 alin. (3) din Constituţie, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi va putea exercita atribuţia de asigurare a interpretãrii şi aplicãrii unitare a legii în condiţiile şi limitele prevãzute de reglementãrile legale în vigoare.
Mai mult, dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa exclusivã a legiuitorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
"Tribunalul judecã: [...]
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii în primã instanţã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la realizarea justiţiei, competenţa instanţelor judecãtoreşti, precum şi la interpretarea şi aplicarea unitarã a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã prevãd cã tribunalul judecã, ca instanţã de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii în primã instanţã.
Dupã cum se poate lesne observa, prevederile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de naturã a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, din reglementarea dedusã controlului nu se poate deduce ideea cã tribunalul, competent sã soluţioneze apelul, nu este o instanţã judecãtoreascã care sã nu se înscrie pe linia exigenţelor dispuse în art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã. De asemenea, prin judecarea apelului de cãtre tribunal nu se eludeazã competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, recursul în interesul legii fiind o instituţie care se deosebeşte fundamental de calea ordinarã de atac a recursului.
În sfârşit, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, iar cãile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile stabilite de aceasta şi ca atare legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedurã, însã, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.
Curtea mai constatã cã dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, prin <>Decizia nr. 129 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 3 aprilie 2006, potrivit cãreia a fost respinsã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr. vechi 3.213/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
