Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 722 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 105 alin. 2, art. 137, art. 161 si art. 399 si urmatoarele din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. 2, art. 137, art. 161 şi art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Banca Internaţionalã a Religiilor, prin lichidator judiciar RVA Insolvency Specialists S.P.R.L., în Dosarul nr. 1.769/283/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã avocatul stagiar Ionel Iliescu, cu delegaţie de substituire pentru avocatul Cosmin Vasile, cu împuternicire avocaţialã la dosar, pentru RVA Insolvency Specialists S.P.R.L., precum şi avocatul Marius Epure, cu împuternicire avocaţialã depusã în şedinţã, pentru Centrul Internaţional Ecumenic şi Consiliul de administraţie al Bãncii Internaţionale a Religiilor.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre avocatul Cosmin Vasile, prin care solicitã acordarea unui termen de judecatã, deoarece este în imposibilitate de prezentare din motive medicale. A anexat la aceastã cerere adeverinţã medicalã, eliberatã de Casa de Sãnãtate a Avocaţilor - Filiala Bucureşti.
Avocatul stagiar Ionel Iliescu aratã cã avocatul Cosmin Vasile nu se poate prezenta la acest termen de judecatã din motive medicale, fapt dovedit cu adeverinţa medicalã.
Apãrãtorul ales al pãrţilor Centrul Internaţional Ecumenic şi Consiliul de administraţie al Bãncii Internaţionale a Religiilor solicitã respingerea cererii de amânare, întrucât, potrivit legii, avocatul în imposibilitate de prezentare are obligaţia de a asigura substituirea sa de cãtre un alt avocat.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, coroborate cu cele ale <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul pãrţilor Centrul Internaţional Ecumenic şi Consiliul de administraţie al Bãncii Internaţionale a Religiilor solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, fãcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Depune şi concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.769/283/2006, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. 2, art. 137, art. 161 şi art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Banca Internaţionalã a Religiilor, prin lichidator judiciar RVA Insolvency Specialists S.P.R.L., în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea nulitãţii absolute a actelor de executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin aplicarea dispoziţiilor legale se ajunge la anularea efectelor unei hotãrâri judecãtoreşti şi la instituirea unei alte cãi de atac decât cele prevãzute de lege. Totodatã, aratã cã dispoziţiile criticate stabilesc un regim al nulitãţilor care îngrãdeşte accesul liber la justiţie.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt norme de procedurã, în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA ,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 105 alin. 2, art. 137, art. 161 şi art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 105 alin. 2: "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacã prin aceasta s-a pricinuit pãrţii o vãtãmare ce nu se poate înlãtura decât prin anularea lor. În cazul nulitãţilor prevãzute anume de lege, vãtãmarea se presupune pânã la dovada contrarie.";
- Art. 137: "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedurã, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacã pentru judecarea lor este nevoie sã se administreze dovezi în legãturã cu dezlegarea în fond a pricinii.";
- Art. 161: "Când instanţa constatã lipsa capacitãţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a pãrţii sau când reprezentantul pãrţii nu face dovada calitãţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri.
Dacã lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.";
Dispoziţiile art. 399 şi urmãtoarele fac parte din secţiunea VI "Contestaţia la executare" din capitolul I - "Dispoziţii generale" al cãrţii a V-a - "Despre executarea silitã".
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
În ceea ce priveşte art. 399 şi urmãtoarele, cuprinse în secţiunea VI - "Contestaţia la executare" din capitolul I "Dispoziţii generale" al cãrţii a V-a - "Despre executarea silitã" din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronunţat în mai multe rânduri, de exemplu, prin <>Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, sau prin <>Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Curtea a reţinut, în esenţã, cã procedura contestaţiei la executare este destinatã sã înlãture neregularitãţile comise cu prilejul urmãririi silite sau sã expliciteze titlul executoriu ce urmeazã a fi valorificat. În cadrul soluţionãrii contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurãri care vizeazã fondul cauzei şi care sunt de naturã sã repunã în discuţie hotãrâri care emanã de la organe cu activitate jurisdicţionalã în faţa cãrora au avut loc dezbateri contradictorii, pãrţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apãrãrile de fond necesare. O soluţie contrarã sub acest aspect ar nesocoti principiul autoritãţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la prevederile <>art. 137 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 64/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999, Curtea a reţinut cã acestea nu contravin art. 21 din Constituţie şi nici altor dispoziţii constituţionale. Prevederile art. 137 din Codul de procedurã civilã reglementeazã doar ordinea în cadrul judecãţii, iar nu întreaga problematicã a excepţiilor, obligând instanţa de judecatã sã se pronunţe, înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor de procedurã, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Aceasta pentru a evita o judecatã inutilã sau efectuarea unor acte de procedurã care apoi ar trebui refãcute la altã instanţã. Textul criticat asigurã o legalã administrare a justiţiei, referindu-se la situaţii ulterioare sesizãrii instanţei judecãtoreşti, şi se înscrie în spiritul principiilor constituţionale de dreptate şi justiţie.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În plus, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei referitoare la posibilitatea anulãrii unei hotãrâri judecãtoreşti ce constituie titlu executoriu sunt neîntemeiate, deoarece contestaţia la executare este un mijloc procedural prin care se poate obţine anularea oricãrui act de executare, nicidecum anularea unei hotãrâri judecãtoreşti. Instanţa de judecatã ce soluţioneazã contestaţia va analiza dacã actele de executare se realizeazã cu respectarea dispoziţiilor legale sau va stabili înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului ce se executã. Astfel, motivele invocate pe calea contestaţiei la executare nu pot sã se refere la chestiuni de fond, întrucât acestea au putut fi invocate în cursul judecãţii în fond sau prin exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti ce constituie titlu executoriu. Curtea reţine cã, numai în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu şi numai dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac. Prin urmare, dispoziţiile criticate sunt în concordanţã cu cele ale art. 129 din Constituţie.
Totodatã, potrivit alin. 2 al art. 399 din Codul de procedurã civilã, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silitã sau la efectuarea oricãrui act de executare atrage anularea "actului nelegal", deci a actului de executare silitã, iar nu a titlului executoriu, în speţã o hotãrâre judecãtoreascã.
Cât priveşte dispoziţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã acestea instituie nulitatea ca sancţiune proceduralã care intervine - în anumite condiţii - în cazul actului de procedurã care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru validitatea lui, fiind, aşadar, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale. Astfel, nu se poate susţine cã s-ar putea ajunge la situaţia în care orice persoanã interesatã sã poatã solicita, în temeiul art. 105 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, constatarea nulitãţii absolute a unei hotãrâri judecãtoreşti.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind posibilitatea acordãrii unui singur termen de judecatã în cazul în care instanţa constatã lipsa capacitãţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a pãrţii sau când reprezentantul pãrţii nu face dovada calitãţii sale, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 161 din Codul de procedurã civilã sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie. Astfel, pentru respectarea dreptului la apãrare, legiuitorul a reglementat o soluţie fireascã, şi anume aceea de a se acorda un termen de judecatã pentru împlinirea acestor lipsuri, iar dacã acestea nu se împlinesc, se va anula cererea. Dacã ar exista posibilitatea acordãrii mai multor termene de judecatã pentru împlinirea acestor lipsuri, s-ar putea ajunge la tergiversarea nepermisã a cauzei.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constatã, pe de-o parte, cã dispoziţiile criticate nu instituie discriminãri de naturã a conduce la încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, iar pe de altã parte, cã nici prevederile art. 53 din Legea fundamentalã nu sunt încãlcate prin dispoziţiile de lege criticate, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflãm în ipoteza prevãzutã de norma constituţionalã pretins a fi încãlcatã.
În final, Curtea constatã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut desigur ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea a constatat cã reglementãrile deduse controlului satisfac exigenţele impuse de norma constituţionalã, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 53 din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. 2, art. 137, art. 161 şi art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Banca Internaţionalã a Religiilor, prin lichidator judiciar RVA Insolvency Specialists S.P.R.L., în Dosarul nr. 1.769/283/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
