Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 721 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 7 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 29/1999 privind unele mãsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate coroborate cu art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Destin" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 19.790/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 19.790/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 29/1999 privind unele mãsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate coroborate cu art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Destin" - S.R.L. din Timişoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei considerã, în esenţã, cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece sunt contrare normelor europene care impun statelor membre ale Uniunii Europene sã aplice mãsurile administrative şi sancţiunile contravenţionale ţinând seamã de principiul proporţionalitãţii şi de exigenţele de rezonabilitate, echitate şi toleranţã. De asemenea, aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, deoarece nu permit instanţei de judecatã sã individualizeze sancţiunea contravenţionalã în raport cu criteriile prevãzute de art. 5 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, astfel încât aceasta sã fie proporţionalã cu gravitatea faptelor sãvârşite. Astfel, instanţa de judecatã este obligatã sã aplice cumulativ sancţiunile prevãzute de art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) pentru fapta de neemitere a bonurilor fiscale, indiferent de gradul de pericol social al faptei sãvârşite, de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Se aratã cã, având în vedere aceste aspecte, autorul excepţiei de neconstituţionalitate se aflã într-o situaţie nefireascã şi discriminatorie, întrucât ar trebui sã suporte aceeaşi sancţiune contravenţionalã ce urmeazã sã i se aplice unui contravenient care nu a emis bonuri fiscale pentru produse în valoare de 15 000 lei sau 100 000 lei, cu toate cã nu are antecedente contravenţionale şi nu are datorii la bugetul public. Prin modul de redactare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, instanţa de judecatã nu poate garanta aplicarea art. 53 din Constituţie, în conformitate cu care sancţiunea pe care o aplicã sã fie proporţionalã cu fapta sãvârşitã şi sã nu aducã atingere existenţei dreptului restrâns prin mãsura aplicatã.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 29/1999 privind unele mãsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate, publicatã în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 131 din 31 martie 1999, coroborate cu art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Analizând însã susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 29/1999 privind unele mãsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate nu este relevantã în cauzã, fiind evident vorba despre o eroare materialã. În realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999, texte asupra cãrora Curtea urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au urmãtoarea redactare:
- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative;";
- Art. 11 alin. (1) lit. b): "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã agenţilor economici, cu excepţia celor prevãzute la lit. d), astfel: [...]
b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) şi m) se sancţioneazã cu amendã de la 8.000 lei la 10.000 lei;";
- Art. 11 alin. (3): "(3) Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã provenienţã şi se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãţii agenţilor economici, potrivit art. 14.";
- Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi dispoziţiilor Tratatului de Instituire a Comunitãţii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor criticate, raportate la dispoziţiile constituţionale ale art. 11 şi art. 20, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, spre exemplu Decizia nr. 219 din 13 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, şi Decizia nr. 813 din 9 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţã, cã stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendã reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate reprezintã norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani gãsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încãlcãrii acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a cãror provenienţã nu poate fi justificatã. Curtea a mai constatat cã textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cãrora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fiind, deci, în deplinã concordanţã cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor Tratatului de instituire a Comunitãţilor Europene (devenit Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în urma intrãrii în vigoare a Tratatului de la Lisabona), Curtea, prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, a stabilit cã nu este de competenţa sa sã analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţã, şi anume aceea de a stabili dacã existã o contrarietate între legea naţionalã şi Tratat, aparţine instanţei de judecatã, care, pentru a ajunge la o concluzie corectã şi legalã, din oficiu sau la cererea pãrţii, poate formula o întrebare preliminarã în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţionalã s-ar considera competentã sã se pronunţe asupra conformitãţii legislaţiei naţionale cu cea europeanã s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele douã instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil (a se vedea şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010).
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Din cele prezentate, rezultã cã dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 53.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Destin" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 19.790/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
