Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 720 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32^1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 17 iulie 2009
DECIZIE nr. 720 din 7 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 17 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 39.255/3/2007.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 39.255/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 32^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal susţine cã textul legal instituie obligaţia autoritãţilor locale de a concesiona terenurile aparţinând domeniului public al autoritãţilor locale, aflate în folosinţa societãţilor comerciale privatizate sau care urmeazã a fi privatizate. Or, având în vedere natura mãsurii concesiunii, durata lungã a acesteia, drepturile care se nasc în favoarea concesionarului, instanţa apreciazã cã aceastã obligaţie greveazã nepermis dreptul de proprietate al unitãţii administrativ-teritoriale, respectiv atributul acesteia de a gestiona şi valorifica bunurile din patrimoniul sãu în interesul public local, pe care autoritatea îl reprezintã şi îl evalueazã. Prin urmare, instanţa opineazã cã textul invocat, în mãsura în care se referã şi la bunurile aflate în patrimoniul unitãţii administrativ-teritoriale, încalcã prevederile <>art. 136 din Constituţie , care garanteazã şi ocroteşte proprietatea publicã a unitãţii administrativ-teritoriale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã, întrucât stabilirea metodei, procedurii şi documentaţiei pentru acordarea concesiunilor se face prin norme metodologice emise în aplicarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , concesionarea prevãzutã de <>art. 32^1 alin. (3) din ordonanţa de urgenţã este contrarã <>art. 136 alin. (4) din Constituţie , potrivit cãruia "Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 32^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textul de lege are urmãtorul conţinut: "Dupã clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparţinând domeniului public al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, rãmân în folosinţa societãţilor comerciale privatizate sau care urmeazã a fi privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentã, pentru perioada maximã prevãzutã de lege. Prin derogare de la dispoziţiile <>Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, metoda, procedura şi documentaţia necesare pentru acordarea concesiunilor vor fi prevãzute în normele metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã. Terenurile clasificate ca aparţinând domeniului privat al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, pot fi concesionate în condiţiile prevãzute mai sus, închiriate sau oferite societãţii comerciale spre a fi cumpãrate."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în <>art. 136 .
Examinând excepţia, Curtea constatã cã, deşi este sesizatã de instanţã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>alin. (3) al art. 32^1 , în ansamblul sãu, critica vizeazã doar teza întâi a acestui alineat, respectiv numai dispoziţiile referitoare la concesionarea terenurilor clasificate ca aparţinând domeniului public al unitãţilor administrativ-teritoriale.
Textul de lege criticat a fost introdus prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, scopul sãu fiind acela de a reglementa situaţia juridicã a terenurilor deţinute de societãţile comerciale privatizate sau care urmeazã a fi privatizate. Aşa fiind, ordonanţa de urgenţã stabileşte cã terenurile necesare pentru desfãşurarea activitãţilor economice, în conformitate cu obiectul lor de activitate, vor continua sã fie folosite de cãtre societãţile comerciale pânã la clarificarea regimului lor juridic, iar, ulterior, rãmân în folosinţa acestora, în temeiul contractului de concesiune încheiat cu autoritatea competentã, pentru perioada maximã prevãzutã de lege.
Prin urmare, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 32^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 constituie o derogare de la dispoziţiile <>Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor şi, ulterior, de la dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care în <>art. 222-228 stabileşte procedura de atribuire a contractelor de concesiune.
Or, prevederea unei atare derogãri de la legea care reprezintã dreptul comun în materia concesiunii bunurilor proprietate publicã nu constituie o încãlcare a dispoziţiilor <>art. 136 alin. (4) din Constituţie , potrivit cãruia "Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate".
În legãturã cu susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile legale criticate consacrã o obligaţie care greveazã nepermis dreptul de proprietate al unitãţii administrativ-teritoriale, respectiv atributul acesteia de a gestiona şi valorifica bunurile din patrimoniul sãu în interesul public local, Curtea constatã cã prevederile constituţionale ale <>art. 120 din Constituţie consacrã principiile de bazã ale administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, şi anume autonomia localã şi descentralizarea serviciilor publice, principii care se regãsesc atât în activitatea fiecãrei autoritãţi comunale, orãşeneşti sau judeţene, cât şi în raporturile dintre aceste autoritãţi. Potrivit principiului obligativitãţii respectãrii legilor prevãzut la <>art. 1 alin. (5) din Constituţie , în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a reţinut cã dispoziţiile <>art. 120 "se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu" (<>Decizia nr. 136/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001). Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii, recunoscând existenţa unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicţie cu interesele naţionale. Or, în domeniul reglementat de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aşa cum a fost aceasta modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 , interesul naţional constã în consacrarea unor mãsuri pentru accelerarea reformei economice, prin privatizarea societãţilor comerciale, în aceastã manierã statul îndeplinindu-şi obligaţia prevãzutã de <>art. 135 din Constituţie , potrivit cãruia trebuie sã asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã, în mãsura în care societatea comercialã privatizatã, care foloseşte terenul în baza unui contract de concesiune, plãteşte autoritãţii contractante redevenţa corespunzãtoare, avantajul de naturã economicã în beneficiul acesteia apare cu evidenţã. Astfel, autoritatea localã poate dispune de veniturile obţinute în scopul realizãrii intereselor locale, în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 39.255/3/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
