Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 720 din 5 iulie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, in ansamblul sau, si, in special, ale art. 1 si art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeasi lege
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 582 din 14 august 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în Dosarul nr. 7.870/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 775D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 776D/2012 şi nr. 777D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în dosarele nr. 7.478/40/2011 şi nr. 7.487/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 776D/2012 şi nr. 777D/2012 la Dosarul nr. 775D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 776D/2012 şi nr. 777D/2012 la Dosarul nr. 775D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate şi de menţinere a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 24 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.870/40/2011, nr. 7.478/40/2011 şi nr. 7.487/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în cauze având ca obiect plata diferenţeidintre salariul cuvenit conform contractelor individuale de muncă şi salariul efectiv încasat în perioada iulie 2010 - decembrie 2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată, în esenţă, că textele criticate încalcă dreptul de proprietate asupra salariului şi a celorlalte drepturi băneşti prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, ce reprezintă bunuri conform dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără a exista una dintre cauzele prevăzute la art. 53 din Constituţie, stabilind o diminuare sine die a acestor drepturi şi fără acordarea unor despăgubiri proporţionale. Se arată că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, salariul este o componentă a dreptului la muncă, reprezentând contraprestaţia angajatorului în raport cu munca efectuată, şi că diminuarea acestuia, prin textele criticate, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53. Se susţine, totodată, că prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 încalcă dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Sunt invocate, în acest sens, Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002, 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Buchen împotriva Cehiei, Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Moldovei. Se arată, de asemenea, că dispoziţiile Legii nr. 118/2010 sunt neconstituţionale şi sub aspect extrinsec, întrucât adoptarea acesteia s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la promulgarea legilor, respectiv a dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi cu cele ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Se afirmă, astfel, că Legea nr. 118/2010 a fost promulgată în ziua în care a fost adoptată, fără ca proiectul acesteia să fi fost depus, anterior datei promulgării, la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului şi fără să fi fost comunicat Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Avocatului Poporului, în vederea exercitării de către aceste autorităţi, într-un termen de 2 zile, a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, conform prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Se face trimitere, în susţinerea acestui demers, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.221 din 5 octombrie 2010.
Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile Legii nr. 118/2010 sunt neconstituţionale extrinsec, încălcând prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2), art. 146 şi art. 147 alin. (2) din Constituţie. Se arată, astfel, că Legea nr. 118/2010 a fost adoptată fără respectarea procedurii de legiferare, prin nedepunerea proiectului adoptat de Parlament la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi prin netrimiterea acestuia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Avocatului Poporului, pentru formularea unor eventuale obiecţii de neconstituţionalitate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, instanţa susţine că legea criticată a fost promulgată de către Preşedintele României în ziua adoptării, cu nerespectarea termenului de protecţie de 2 zile prevăzut de acelaşi alin. (2) al art. 15. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei cu privire la prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului susţine că textele criticate sunt constituţionale, arătând că încălcarea dreptului de proprietate asupra salariului, ce reprezintă un "bun", prin dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 s-a făcut de către legiuitor cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală. Se afirmă, în acest sens, că în situaţii economice grave, de natură să afecteze întregul sistem economic şi financiar al statului, legiuitorul are dreptul, dar şi obligaţia, să adopte, în mod temporar, măsuri de reducere a salariilor întregului personal plătit din fonduri publice. De asemenea, se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, nr. 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010. Din analiza notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea reţine că, în realitate, acesta critică dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, asupra cărora urmează a se pronunţa.
Textele criticate punctual au următorul cuprins:
- Art. 1: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.";
- Art. 2 alin. (1) lit. b): "(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:
[...]
b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare;".
Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 77 alin. (3) cu privire la promulgarea legii, art. 136 alin. (1) referitor la proprietate, art. 146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curţii Constituţionale, precum şi prevederilor art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
I. Cu privire la constituţionalitatea extrinsecă a Legii nr. 118/2010, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 250 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012, şi prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 20 11, prilej cu care a reţinut că Legea nr. 118/2010, precum şi Decretul de promulgare nr. 603/2010, au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, decretul de promulgare fiind emis la data de 29 iunie 2010, deci în interiorul termenului de 2 zile prevăzut de Legea nr. 47/1992. Natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie. Astfel, chiar dacă Preşedintele a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de 2 zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării.
Curtea a reţinut că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.
Curtea a statuat, totodată, că promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii.
De altfel, Curtea a mai arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza, întotdeauna, numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de 2 zile este o obligaţie a autorităţilor publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiţie exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.
II. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii intrinseci a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, şi Decizia nr. 250 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012, prilejuri cu care a respins ca neîntemeiată excepţia de ne constituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, statuând că prevederile legale criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, Curtea a observat că prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 continuă să îşi producă efectele juridice în cauzele analizate, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea analizează constituţionalitatea prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010.
Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie.
Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securităţii naţionale", noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.
Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.%0D
Curtea a mai observat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a reţinut că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011.
De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura reducerii salariilor prevăzută de Legea nr. 118/2010 nu este contrară art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor.
Astfel, în lumina principiilor stabilite în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios european al drepturilor omului a observat că măsura criticată nu a determinat suportarea unei sarcini disproporţionate şi excesive, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat astfel că statul român nu a depăşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunţată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21).
În consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea textelor constituţionale şi din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În fine, Curtea observă că argumentele autorului excepţiei privind aplicarea cu prioritate a reglementărilor internaţionale în materia drepturilor omului, în cazul existenţei unor neconcordanţe între acestea şi legile interne, vizează aspecte ce ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti, nefiind, prin urmare, o problemă de resortul contenciosului constituţional.
Cu referire la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, Curtea Constituţională a statuat că drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, la care textele criticate fac trimitere, nu sunt drepturi de natură constituţională, legiuitorul având o marjă de apreciere mult mai mare în reglementarea lor. Curtea a reţinut, totodată, că în privinţa diminuării acestor drepturi nu sunt incidente dispoziţiile art. 53 din Constituţie, fiind relevante considerentele referitoare la securitatea naţională şi la situaţia economico-financiară, anterior referite.
Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în dosarele nr. 7.870/40/2011, nr. 7.478/40/2011 şi nr. 7.487/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
