Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 72 din 23 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) cu referire la buletinul de identitate sub aspectul sintagmei "aflat în termen de valabilitate" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.218/300/2013 (nr. 1.569/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 472D/2015. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, precum şi domnul Dan Slotea, consilier juridic cu delegaţie la dosar, din partea Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A. din Bucureşti. 3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, autorul excepţiei a transmis la data de 22 februarie 2016 o cerere prin care învederează faptul că în ziua şedinţei se va prezenta personal şi va depune un set de înscrisuri. Înainte de începerea şedinţei de judecată autorul a depus un set de înscrisuri - respectiv copii de pe: un extras dintr-o sentinţă a Curţii de Apel Braşov, o factură şi o chitanţă, dovada achitării unei taxe judiciare de timbru, o decizie de impunere, două dovezi de primire a unor citaţii, o adeverinţă de venit pe anul 2014, o citaţie, un proces-verbal, buletinul de identitate, anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale cărţii de imobil, şi o copie de pe o pagină a Dicţionarului explicativ al limbii române. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că excepţia priveşte teza "aflate în termen de valabilitate" cuprinsă în art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, iar nu art. 12 în integralitatea sa. Teza criticată trebuie văzută în legătură strânsă cu art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 potrivit căruia actul de identitate face dovada identităţii, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de reşedinţă. Aceste valori, reglementate de art. 13 precitat şi inerente fiinţei umane, sunt negate prin teza criticată. Prin motivarea depusă la instanţa care a sesizat Curtea, a indicat punctual toate drepturile constituţionale cărora li se aduce atingere. Astfel, cum rezultă din extrasul de hotărâre depus la dosar, arată autorul excepţiei, i s-au reţinut mai multe trimiteri poştale, după calculele sale în jur de două sute de trimiteri poştale, ceea ce a condus, prin sintagma criticată, la încălcarea drepturilor sale fundamentale. Pentru aceeaşi persoană, cu acelaşi buletin de identitate, indiferent că este expirat sau nu, instituţiile statului identifică şi recunosc datele personale atunci când este vorba de obligaţii. În schimb, atunci când este vorba despre drepturi, în special de drepturi fundamentale şi valori inerente fiinţei umane, instituţiile procedează arbitrar în ceea ce priveşte actele de identitate care nu mai sunt în termen de valabilitate. Unele recunosc actele de identitate, altele, precum Poşta Română, nu recunosc aceste acte cu scopul de a obliga cetăţeanul la schimbarea lor, astfel încât oamenii să primească noile acte de identitate ce conţin însemne din sfera demonică. Sintagma criticată aduce atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, care garantează drepturile fundamentale. Dreptul de comunicare sau corespondenţă este înscris în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, care, la art. 2, defineşte că predarea unei scrisori poştale este serviciu poştal, iar la art. 8 reglementează faptul că orice persoană are acces la serviciile poştale. Predarea nu reprezintă o operaţiune în sine, ci un drept acordat de lege şi garantat de Constituţie, dar negat de Poştă prin folosirea sintagmei criticate. Prevederile criticate aduc atingere şi art. 28 şi art. 29 din Constituţie. Referitor la libertatea religioasă, autorul arată că acest drept îi este încălcat prin includerea în noile acte de identitate a unor însemne demonice plasate în partea superioară a fotografiei. A pune pe un act de identitate un grupaj de litere care au semnificaţie demonică reprezintă o gravă agresiune asupra conştiinţei persoanei. 5. Reprezentantul Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei invocate, considerând că aprecierile autorului privesc probleme de interpretare a legii. 6. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal şi fără discriminare tuturor cetăţenilor români care au împlinit vârsta de paisprezece ani, şi cărora le revine obligaţia ca, în termen de cincisprezece zile de la împlinirea acestei vârste, să solicite eliberarea actului de identitate. De asemenea, acestea nu aduc atingere demnităţii umane şi nu au legătură cu libertatea religioasă. Susţinerile autorului excepţiei nu au în vedere conţinutul reglementării, ci modul în care aceasta e aplicată cu referire la forma pe care aceste acte o vor avea. 7. Autorul excepţiei solicită cuvântul în replică. 8. Preşedintele respinge cererea, având în vedere art. 216 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional urmând să se pronunţe asupra excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.218/300/2013 (nr. 1.569/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români. Excepţia a fost invocată de Filofteia Ciobanu în calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri pronunţate într-o cauză având ca obiect o obligaţie de a face, respectiv suspendarea actului "Instrucţiunea privind actele de legitimare folosite la predarea trimiterilor poştale" emis de Compania Naţională Poşta Română - S.A. din România şi anularea acestuia sub aspectul condiţionării serviciului public poştal de reînnoirea buletinului de identitate, precum şi obligarea pârâtelor la predarea actelor ce au făcut obiectul trimiterii poştale. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată, în esenţă, că sintagma "aflate în termen de valabilitate" cuprinsă în art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 aduce atingere art. 1 alin. (3) şi art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece conduce la grave discriminări şi inechităţi. Astfel, orice autoritate/entitate de stat, inclusiv Compania Naţională Poşta Română - S.A., identifică cetăţeanul după nume, prenume şi domiciliu fără nicio ezitare atunci când este vorba despre obligaţii sau răspundere, dar îi neagă aceleaşi elemente ale identităţii atunci când este vorba despre drepturi. Numele, prenumele şi domiciliul sunt valori inerente fiinţei umane şi demnităţii sale, astfel încât teza menţionată aduce atingere demnităţii umane, deoarece stabileşte un "termen de valabilitate" a actului de identitate. 11. Sintagma criticată aduce atingere şi prevederilor art. 29 din Constituţie, întrucât constrânge cetăţenii ca, împotriva voinţei, conştiinţei şi convingerilor religioase, să solicite şi să folosească actele de identitate în noua formă. Faptul că autorul nu mai poate folosi buletinul de identitate care a expirat duce la încălcarea vieţii intime, familiale şi private, a secretului corespondenţei şi a libertăţii conştiinţei. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat se aplică fără discriminare tuturor cetăţenilor români care au împlinit vârsta de 14 ani, astfel că nu aduce atingere prevederilor art. 16 din Constituţie şi nici celorlalte texte din Legea fundamentală invocate. De asemenea, critica nu are în vedere conţinutul reglementării, ci modul în care aceasta este aplicată. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că de prevederile legale supuse controlului beneficiază, în mod egal, toate persoanele vizate de ipoteza normei juridice. Referitor la critica privind faptul că actul de identitate al autorului este recunoscut de autorităţi ca fiind valabil doar în cazul în care trebuie să se achite de obligaţiile legale ce cad în sarcina sa, dar nu şi atunci când trebuie să i se respecte drepturile, se observă că aceasta nu este o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci pune în discuţie modul de aplicare şi interpretare a legii de către autorităţile statului, problemă care intră în competenţa de soluţionare a instanţei de judecată. În privinţa celorlalte aspecte de neconstituţionalitate reliefate de autoare, se observă că acestea nu sunt suficient motivate şi că prevederile constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, documentele depuse şi concluziile formulate de autorul excepţiei, concluziile reprezentantului Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A. din Bucureşti şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 12 alin. (3) sub aspectul sintagmei "aflate în termen de valabilitate" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările aduse prin art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012. Curtea observă că instanţa care judecă recursul a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005. Din analiza acţiunii introductive, a temeiului de drept reţinut în sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, care a soluţionat cauza în fond şi la care face trimitere şi instanţa de recurs care a sesizat instanţa de contencios constituţional, precum şi din analiza concluziilor autorului excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 12 alin. (2) cu referire la buletinul de identitate sub aspectul sintagmei "aflat în termen de valabilitate" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, care au următorul conţinut: "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin act de identitate se înţelege cartea de identitate, precum şi cartea de identitate provizorie şi buletinul de identitate, aflat în termen de valabilitate." 18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul statului român, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 privind secretul corespondenţei şi art. 29 referitor la libertatea conştiinţei. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că buletinul de identitate constituia actul de identitate cu care se făcea dovada identităţii, a cetăţeniei române şi a domiciliului titularului potrivit art. 2 şi 3 din Legea nr. 5/1971 cu privire la actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi la procedura schimbării domiciliului şi a reşedinţei, republicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 34 din 24 aprilie 1978. Acest act normativ a fost abrogat prin art. 50 din Legea nr. 105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 30 septembrie 1996, prin care a fost reglementată cartea de identitate, ca act de identitate cu care se făcea dovada cetăţeniei române, a identităţii şi a domiciliului titularului [art. 10 alin. (1) şi (2) ]. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, a fost abrogată Legea nr. 105/1996. Potrivit art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prin act de identitate se înţelege cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate şi cartea electronică de identitate, aflate în termen de valabilitate. 20. Curtea reţine că Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, a fost modificată şi completată, iniţial, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, prin care a fost introdus art. 6^1 potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie documente de călătorie, pe baza căreia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene. Ulterior, art. 6^1 din Legea nr. 248/2005 a fost modificat prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012, astfel încât, în prezent, cartea de identitate şi cartea electronică de identitate valabile constituie documente de călătorie, pe baza cărora cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene. 21. Din analiza cadrului legislativ anterior expus, Curtea reţine că regimul juridic al actelor de identitate aparţinând cetăţenilor români a cunoscut modificări succesive în timp, modificări determinate de necesitatea asigurării unui cadru legislativ adaptat atât realităţii sociale - dinamica mişcării populaţiei atât în ţară, cât şi peste hotare, necesitatea identificării corecte a cetăţenilor prevenind astfel tentativele de substituire a identităţii, cât şi politice - aderarea României la Uniunea Europeană. Curtea reţine, de asemenea, că Statul are astfel libertatea de a reglementa cadrul legal referitor la actele de identitate. 22. Curtea observă că autorul excepţiei, prin critica formulată, urmăreşte declararea neconstituţionalităţii art. 12 alin. (2) cu referire la buletinul de identitate, sub aspectul sintagmei "aflat în termen de valabilitate", din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, efectul unei eventuale decizii de admitere constând în posibilitatea utilizării de către autor a buletinului de identitate care a depăşit perioada de valabilitate. 23. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la "gravele discriminări şi inechităţi" generate de sintagma criticată, din perspectiva practicii oricărei autorităţi/entităţi de stat, care identifică cetăţeanul după nume, prenume şi domiciliu fără nicio ezitare atunci când este vorba despre obligaţii sau răspundere, dar îi neagă aceleaşi elemente ale identităţii atunci când este vorba despre drepturi, Curtea observă că aceasta nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci constituie rezultatul constatărilor autorului excepţiei referitoare la practica unor autorităţi ale statului. Această practică poate fi supusă controlului instanţelor de judecată, care urmează să aprecieze asupra legalităţii sale, fără a putea face însă obiectul controlului de constituţionalitate. Prin urmare, această critică nu poate fi reţinută, din moment ce legea nu prevede un tratament diferit aplicabil unor persoane aflate în aceeaşi situaţie. 24. Referitor la critica potrivit căreia numele, prenumele şi domiciliul sunt valori inerente fiinţei umane şi demnităţii sale, astfel încât sintagma menţionată aduce atingere demnităţii umane deoarece stabileşte un "termen de valabilitate" al actului de identitate, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societăţii un comportament de respect şi protecţie a celorlalţi indivizi şi interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. De asemenea, dreptul general al personalităţii, a cărui componentă esenţială o constituie numele persoanei fizice, îşi găseşte fundamentul ultim în conceptul de "demnitate umană", astfel cum este acesta reglementat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 96 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 27 martie 2013). Or, faptul că legiuitorul a reglementat termene de valabilitate ale cărţii de identitate [a se vedea art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, înainte de modificarea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012, şi art. 16 după modificarea prin ultimul act normativ menţionat] este justificat obiectiv şi raţional, prin necesitatea actualizării acestor date, mai ales în ceea ce priveşte modificările cu privire la imaginea facială, dată biometrică esenţială în identificarea persoanei. Aşa fiind, Curtea reţine că stabilirea termenului de valabilitate al actului de identitate nu are semnificaţia încălcării demnităţii umane, ci aceea de respect şi protecţie a acestei valori, constituind un mijloc de prevenţie a furtului de identitate prin falsificarea actelor de identitate. 25. În ceea ce priveşte critica referitoare la atingerea adusă prevederilor art. 29 referitor la libertatea conştiinţei din Constituţie, sub aspectul încălcării libertăţii credinţelor religioase, întrucât cărţile de identitate ar avea inserate în conţinut "însemne demonice", Curtea reţine că forma şi conţinutul cărţii de identitate sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale cărţii de imobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 5 iulie 2006, cu modificările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 516/2009 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale cărţii de imobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 11 mai 2009. Cartea de identitate, potrivit art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 839/2006, cu modificările ulterioare, cuprinde următoarele elemente: denumirea statului; denumirea documentului atât în limba română, cât şi în limbile franceză şi engleză; seria, compusă din două litere, şi numărul, compus din 6 cifre; denumirea structurii emitente, respectiv a serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor sau, după caz, a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor - denumirea abreviată, iniţialele judeţului, după caz, şi codul structurii emitente; termenul de valabilitate; fotografia titularului; date personale ale titularului - codul numeric personal, numele (semnifică numele de familie), prenumele, cetăţenia, locul naşterii, sexul, domiciliul. Potrivit anexei la Hotărârea Guvernului nr. 516/2009, care modifică şi înlocuieşte anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 839/2006, cartea de identitate cuprinde şi elemente de particularizare, respectiv: drapelul României, stema ţării, sigla, reprezentată sub forma unui desen geometric oval, conţinând abrevierea sintagmei "evidenţa persoanelor" - "evp" -, poziţionat sub fotografie şi încadrat la stânga de codul structurii emitente şi de simbolul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, la dreapta, fondul - fonta de siguranţă - cuprinde curbilinii de siguranţă, asemănătoare celei aplicate pe bancnote, care, prin desenul complex, combinaţia de culori şi procedeul de imprimare, asigură protecţia împotriva falsificării. De asemenea, cartea de identitate cuprinde şi o zonă de citire automată cu caractere identificabile optic care este poziţionată în partea inferioară a cărţii de identitate şi conţine: tipul documentului, codul ţării emitente, numele şi prenumele titularului, seria şi numărul documentului, cetăţenia, data naşterii, sexul, valabilitatea şi codul numeric personal fără cifrele ce semnifică data naşterii. Analizând toate aceste elemente, Curtea reţine că niciunul nu poate fi calificat drept însemn religios, astfel încât critica autorului excepţiei apare ca neîntemeiată. 26. În ceea ce priveşte susţinerea privitoare la încălcarea vieţii intime, familiale şi private, precum şi a secretului corespondenţei, Curtea constată că autorul indică textele din Constituţie în mod generic, fără a arăta în ce anume constă încălcarea lor, or, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui acestuia în motivarea excepţiei.
27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.218/300/2013 (nr. 1.569/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că prevederile art. 12 alin. (2) cu referire la buletinul de identitate sub aspectul sintagmei "aflat în termen de valabilitate" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.
