Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 72 din 21 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 12 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Ştefan Miu în Dosarul nr. 3.400/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.523D/2012.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal şi asistat de avocat cu delegaţie la dosar, dl Andrei Svet din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Ministerul Justiţiei a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul dlui avocat Andrei Svet, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că dispoziţiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 încalcă prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi prevederile art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice. Se face trimitere la Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Iakovos Thlimmenos împotriva Greciei, prin care instanţa europeană a arătat că interdicţia privind exercitarea unei profesii, în speţă cea de contabil, trebuie să aibă justificări obiective, pentru a nu crea discriminare între persoanele care doresc să practice respectiva profesie. Se susţine că hotărârea anterior referită este aplicabilă şi în cauza de faţă şi că limitarea accesului la funcţia de executor judecătoresc impusă persoanelor care au săvârşit infracţiuni ce nu au legătură cu exercitarea acestei funcţii este discriminatorie, contravenind normelor constituţionale şi celor europene invocate de autorul excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului indicată de autorul excepţiei nu este aplicabilă în cauză, întrucât aceasta se referă la o profesie liberală, în timp ce funcţia de executor judecătoresc presupune exercitarea autorităţii publice şi necesită o reglementare distinctă. Se arată, de asemenea, că antecedentele penale sunt relevante în aprecierea situaţiei juridice a persoanei şi, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, tocmai lipsa unei condiţii restrictive cum este cea criticată ar fi de natură să discrimineze persoanele care exercită funcţia de executor judecătoresc şi nu au antecedente penale în raport cu cele care au săvârşit infracţiuni înaintea datei numirii în funcţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.400/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Ştefan Miu întro cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a actului administrativ prin care s-a constatat neîntrunirea condiţiei prevăzute la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 în vederea numirii în funcţia de executor judecătoresc.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, referitoare la lipsa antecedentelor penale, trebuie interpretate, de fapt, ca vizând doar sfera infracţiunilor săvârşite cu intenţie şi care au legătură cu profesia de executor judecătoresc, cu excluderea altor categorii de infracţiuni, aspect ce poate fi dedus din interpretarea acestora în coroborare cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege, care reglementează, în mod expres şi limitativ, drept cauză de încetare a activităţii de executor judecătoresc condamnarea definitivă pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care aduce atingere prestigiului profesiei. Se arată că o altă interpretare dată textelor criticate încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, prin aplicarea unui tratament juridic diferit unor persoane aflate în situaţii juridice identice. Se susţine că, în acest fel, sunt încălcate şi prevederile art. 4 alin. (2) din Constituţie şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice. Se face trimitere la Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Iakovos Thlimmenos împotriva Greciei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că Legea fundamentală nu garantează exercitarea unui serviciu de interes public, în mod absolut, oricărei persoane şi că totodată condiţia contestată are ca scop garantarea probităţii profesionale a persoanelor ce deţin profesia de executor judecătoresc. Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce solicită numirea în funcţia de executor judecătoresc, fără examen, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea prin aceste dispoziţii a principiului egalităţii în drepturi statuat la art. 16 din Constituţie, la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Avocatul Poporului opinează că dispoziţiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 sunt constituţionale şi că acestea au fost reglementate în vederea asigurării nu numai a unei înalte pregătiri profesionale, ci şi a unei foarte bune reputaţii morale a celor care deţin funcţia de executor judecătoresc. Se mai arată că, pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile, executorii judecătoreşti au nevoie de încrederea opiniei publice şi, în mod special, a justiţiabililor, iar această încredere ar putea fi afectată de existenţa antecedentelor penale şi de lipsa unei bune reputaţii. Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile critice sunt aplicate tuturor persoanelor care solicită admiterea în profesia anterior menţionată, motiv pentru care nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi a celor internaţionale invocate de autorul excepţiei referitoare la egalitatea în drepturi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, care au următorul cuprins:
- Art. 15: "Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
[...]
d) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;".
Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de nediscriminare şi ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum şi dispoziţiilor art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi prevederilor art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice referitoare la egalitatea în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că impunerea de către legiuitor a condiţiei lipsei antecedentelor penale şi a unei bune reputaţii în cazul numirii în funcţia de executor judecătoresc este pe deplin justificată de importanţa socială a activităţii juridice desfăşurate de către persoanele care deţin această funcţie, executorii judecătoreşti fiind învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000. Astfel, executorii judecătoreşti nu fac parte din autoritatea judecătorească, dar activitatea lor, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 188/2000, se află sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. De asemenea, această activitate constituie una din etapele procesului civil, care parcurge două faze: judecata şi executarea silită, cea din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia (a se vedea Decizia nr. 674 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2012, şi Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009). În acest sens este şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în deciziile pronunţate că dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părţi, şi că, într-adevăr, nu ar fi de înţeles ca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale să descrie în detaliu garanţiile procedurii - echitate, publicitate şi celeritate - acordate părţilor şi să nu apere punerea în aplicare a deciziilor judiciare. Executarea unei sentinţe sau a unei hotărâri, indiferent cărei jurisdicţii ar aparţine, trebuie deci considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 (a se vedea Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40).
În aceste condiţii, dispoziţiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 au fost reglementate în vederea asigurării nu numai a unei înalte pregătiri profesionale, ci şi a unei foarte bune reputaţii morale a persoanelor ce deţin funcţia de executor judecătoresc, reputaţie menită să asigure încrederea justiţiabililor în actele îndeplinite de aceştia, încredere ce ar putea fi afectată de existenţa antecedentelor penale, chiar şi a celor care nu au legătură cu exercitarea profesiei.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, magistraţii, implicaţi în faza de judecată a procesului civil, sunt supuşi aceleiaşi rigori, a lipsei antecedentelor penale, aceasta fiind una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi numiţi în funcţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Ştefan Miu în Dosarul nr. 3.400/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
