Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 72 din 11 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 8 mai 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Mariana Dumitriu în Dosarul nr. 18.624/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 579D/2013.
La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru Uniunea Naţională a Barourilor din România, avocat Constantin Voicescu, iar pentru partea Baroul Bucureşti, avocat Iosif Friedmann-Nicolescu, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că prevederile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, întrucât nu sunt previzibile, sunt neclare, nu prevăd cum se poate apăra un avocat stagiar care este exclus din profesie şi nu respectă dreptul la apărare, nefiind stabilită procedura pe care trebuie să o urmeze organele de conducere a profesiei pentru aplicarea măsurii excluderii din profesie. În continuare, reluând pe larg cele precizate în notele scrise, susţine că prevederile criticate încalcă principiul previzibilităţii normei juridice, principiul securităţii juridice şi al încrederii legitime, or legislaţia trebuie să fie previzibilă, unitară şi coerentă. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Baroului Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul criticat este clar, precis şi previzibil, iar asemenea reglementări se regăsesc şi în alte statute, cum ar fi cel al notarilor sau al magistraţilor. Referitor la previzibilitate, arată că avocatul stagiar cunoaşte încă de la primirea în profesie faptul că va susţine un examen de definitivat, iar nepromovarea acestuia de trei ori are drept consecinţă excluderea din profesie. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precizează că orice persoană aflată în ipoteza normelor criticate poate contesta pe cale administrativă şi ulterior se poate adresa instanţelor de judecată, existând, astfel, toate garanţiile procedurale şi procesuale. Depune note scrise.
Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece nu are fundament juridic, textul fiind clar şi previzibil, legislaţia în materie fiind cunoscută de orice avocat care susţine examenul de intrare în profesie, constituind chiar materie de admitere. Textul criticat este constituţional, având menirea de a contribui la prestigiul profesiei, astfel încât criticile privesc anumite aspecte de optică ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă pe aspectele ce ţin de interpretarea prevederilor criticate. În ceea ce priveşte critica pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate, arată că prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 se întregesc cu Statutul profesiei de avocat, care, în art. 308, dezvoltă prevederile legale, neputând fi considerate neconstituţionale prin prisma previzibilităţii. Referitor la dreptul la apărare, menţionează că autoarea excepţiei poate utiliza căile legale pentru a contesta actele şi soluţiile care o nemulţumesc, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de dispoziţiile convenţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 18.624/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Mariana Dumitriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind anularea unui act administrativ, respectiv a unei hotărâri prin care a fost exclusă din profesia de avocat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, neîntrunind criteriile de precizie, claritate şi previzibilitate impuse cu valoare de principiu în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu este prevăzută procedura pe care trebuie să o urmeze "organele de conducere ale profesiei" pentru a aplica măsura excluderii, respectiv: nu este precizat în cât timp de la respingerea candidatului la cele trei examinări se poate adopta această măsură a excluderii, nu stabileşte modul prin care se poate constata incidenţa sa într-un anume caz etc.
Prin modul concret de aplicare a măsurii prevăzute la art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 în cauza de faţă, respectiv a excluderii din profesie ca urmare a respingerii de trei ori la examenul de definitivare, fără a se efectua o cercetare prealabilă şi fără a se acorda dreptul la apărare celui propus pentru excludere din profesie, pentru a se putea aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia, se încalcă dreptul la apărare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate, întrucât sancţiunea ce intervine în cazul nepromovării de către avocatul stagiar a trei examene de definitivare, aceea a excluderii din profesie, nu încalcă tratatele internaţionale privind drepturile omului la care statul român este parte şi nici dreptul la apărare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt constituţionale, arătând că avocatura este un serviciu public al cărui specific impune necesitatea reglementarii prin lege a unor condiţii de accedere şi excludere din profesia de avocat. Or, excluderea din profesie a avocatului stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare reflectă grija legiuitorului de a asigura un serviciu de calitate prin persoane bine pregătite profesional. Totodată, soluţia legislativă criticată reprezintă o garanţie legală stabilită în sensul ocrotirii tuturor participanţilor la realizarea justiţiei. Prevederile art. 20 din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauza de faţă.
În realitate, aspectele vizate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate privesc interpretarea şi aplicarea prevederilor Statutului profesiei de avocat, prin deciziile şi hotărârile emise de Consiliul Baroului, aspecte care excedează controlului de constituţionalitate şi se supune unui alt fel de control.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care are următorul cuprins: "(6) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" şi art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, este menţionat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin prisma art. 20 din Constituţia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
I. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, sens în care este Decizia nr. 345 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 31 octombrie 2013.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat referitoare la dobândirea calităţii de avocat, primirea în profesia de avocat se realizează numai în baza unui examen organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, iar la începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar, cu excepţiile prevăzute de lege.
După efectuarea stagiului, avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare [art. 18 alin. (5) din Legea nr. 51/1995], iar avocatul stagiar respins de 3 ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie [art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995].
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin statutul profesiei.
Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza unui examen organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, anual şi la nivel naţional, potrivit Legii nr. 51/1995 şi Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.
II. Din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că aceasta este nemulţumită, pe de o parte, de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi de deciziile emise, în temeiul acestor dispoziţii, în cauza de faţă. Pe de altă parte, consideră că îi este încălcat dreptul constituţional la apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut ca atare de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin prisma art. 20 din Constituţia României.
1. În ceea ce priveşte criticile referitoare la modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită, pe de o parte, de conţinutul normelor criticate, respectiv de faptul că acestea nu sunt dezvoltate în sensul dorit de aceasta, iar, pe de altă parte, de interpretarea şi aplicarea prevederilor legale la speţa dedusă judecăţii. Or, astfel cum a reţinut constant instanţa de contencios constituţional, legiferarea este atributul exclusiv al puterii legiuitoare, iar celelalte aspecte sunt probleme ce ţin exclusiv de competenţa instanţelor de judecată.
2. Curtea reţine că Legea nr. 51/1995 stabileşte cadrul general pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, iar potrivit art. 60 alin. (2), Uniunea Naţională a Barourilor din România este persoană juridică de interes public, legiuitorul lăsând în sarcina acesteia, prin structurile şi organele de conducere, să adopte statutul profesiei, "în conformitate cu prevederile prezentei legi" [art. 64 alin. (1) lit. d)], precum şi hotărâri în interesul profesiei "cu respectarea legii" [art. 66 lit. s)]. În acest sens este Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011.
Astfel, în Statutul profesiei de avocat sunt dezvoltate şi prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, criticate în cauza de faţă. Art. 308 din Statutul profesiei de avocat prevede că "(1) La sfârşitul perioadei de stagiu, avocatul este obligat să susţină examenul de definitivare. (2) Avocatul stagiar declarat respins sau care nu s-a prezentat la examenul de definitivat, precum şi cel care nu a promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A. sunt înscrişi din oficiu în următoarea sesiune a examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. (3) Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3 sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. va fi exclus din profesie."
Aşadar, Statutul profesiei de avocat este un act administrativ normativ, emis în vederea organizării şi executării în concret a legii, în virtutea căruia iau naştere, se modifică sau se sting raporturi juridice. Ca atare, este supus controlului de legalitate, pe calea contenciosului administrativ, în conformitate cu normele de principiu prevăzute la art. 126 alin. (6) din Constituţie. Acelaşi regim îl urmează şi deciziile şi hotărârile adoptate de structurile şi organele de conducere stabilite prin Legea nr. 51/1995, care sunt acte asimilate actelor administrative.
Raportat strict la susţinerea autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare, "prin modul concret de aplicare a măsurii prevăzute în cazul excluderii din profesie ca urmare a respingerii de trei ori la examenul de definitivare", se constată că această critică nu poate fi reţinută, întrucât, chiar dacă nu se prevede în mod expres în legea specială, persoana aflată în ipoteza normei criticate se poate adresa, potrivit regulilor de drept comun, instanţelor judecătoreşti pentru a stabili legalitatea şi temeinicia modului în care a fost exclusă din profesie, aspect care reiese chiar din prezenta cauză.
Ca atare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate are la îndemână toate garanţiile procedurale şi procesuale referitoare la căile de atac prevăzute de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale pentru a contesta actele prin care a fost exclusă din profesie, putând să îşi formuleze apărările pe care le consideră necesare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Dumitriu în Dosarul nr. 18.624/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 11 februarie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
