Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 719 din 17 iunie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 si   art. 155 din Legea invatamantului nr. 84/1995 si ale   art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 719 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 si art. 155 din Legea invatamantului nr. 84/1995 si ale art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 588 din 5 august 2008

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 92 alin. (3), <>art. 140 şi 155 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi ale <>art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Laurenţiu Modan în Dosarul nr. 35.638/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei, prin care solicitã acordarea unui termen de judecatã deoarece este în imposibilitate de prezentare din cauza stãrii de sãnãtate. Acesta a anexat la cerere un bilet de trimitere emis de un medic de familie. De asemenea, magistratul-asistent referã asupra notelor scrise depuse la dosar de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, coroborate cu cele ale <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã deoarece aceasta vizeazã aspecte privind aplicarea legii de cãtre instanţa de judecatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 548 din 14 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 35.638/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia contencios administrativ şi fiscal, admiţând recursul împotriva încheierii din 28 noiembrie 2007, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 35.638/2/2005, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 92 alin. (3), <>art. 140 şi 155 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi ale <>art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Laurenţiu Modan în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ privind anularea unui ordin al ministrului educaţiei şi cercetãrii privind neconfirmarea titlului didactic de profesor universitar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor Universitare îşi depãşeşte statutul de organ consultativ, iar Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii "uitã deseori sã-şi mai exercite controlul şi sã-i cenzureze activitatea discreţionarã". În aceste condiţii, încãlcând-se principiul autonomiei universitare, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii a refuzat sã îi acorde autorului excepţiei titlul de profesor universitar, deşi dosarul sãu fusese validat de senatul universitãţii la care îşi desfãşoarã activitatea în calitate de conferenţiar universitar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, iar ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinatã de modul de interpretare şi de aplicare a legii, aspecte care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13, art. 92 alin. (3), <>art. 140 şi 155 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, şi ale <>art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997. Dispoziţiile <>art. 140 alin. (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 au fost modificate prin <>Legea nr. 354/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004.
Prin urmare, dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 84/1995 au în prezent urmãtorul conţinut:
- Art. 13: "Autonomia universitarã este garantatã.";
- Art. 92 alin. (3): "Autonomia universitarã se realizeazã, în principal, prin:
a) stabilirea structurii interne a instituţiei de învãţãmânt superior, conform legii;
b) programarea, organizarea, desfãşurarea şi perfecţionarea procesului de învãţãmânt; stabilirea planurilor de învãţãmânt şi a programelor analitice în acord cu strategiile şi cu standardele naţionale ale dezvoltãrii învãţãmântului superior; organizarea admiterii candidaţilor la studii şi definirea criteriilor de evaluare a performanţelor academice şi profesionale ale studenţilor;
c) proiectarea, organizarea şi stabilirea formelor de învãţãmânt postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreunã cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu alte autoritãţi publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizeazã diplomele şi certificatele proprii emise;
d) selectarea şi promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum şi stabilirea criteriilor de apreciere a activitãţii didactice şi ştiinţifice; acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii;
e) organizarea cercetãrii ştiinţifice şi a documentãrii; organizarea activitãţilor de editare şi de tipãrire; organizarea activitãţilor audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii de învãţãmânt superior şi de cercetare, din ţarã şi din strãinãtate;
f) eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret;
g) stabilirea necesitãţii financiare şi materiale; folosirea fondurilor şi gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; gãsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea şi controlul serviciilor economico-gospodãreşti;
h) soluţionarea problemelor sociale ale comunitãţilor universitare; acordarea burselor de studiu şi de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii;
i) organizarea de manifestãri şi activitãţi ştiinţifice, culturale şi sportive;
j) înfiinţarea de fundaţii, conform legii; stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii;
k) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar.;
- Art. 140: "(1) Ministerul Educaţiei Naţionale se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legii. Ministerul Educaţiei Naţionale, ca organ de specialitate, are rãspunderea de a elabora şi de a aplica politica educaţionalã, în conformitate cu art. 2. Ministerul Educaţiei Naţionale are drept de iniţiativã şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi a resurselor umane din sfera educaţiei şi colaboreazã cu alte ministere implicate în dezvoltarea învãţãmântului.
(2) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii constituie structuri de experţi şi se sprijinã pe organisme consultative, la nivel naţional, alcãtuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul Naţional pentru Reformã a Învãţãmântului, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învãţãmântului Superior, Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învãţãmântului Preuniversitar, Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice din Învãţãmântul Superior, Consiliul Naţional al Bibliotecilor, Consiliul Naţional pentru Formare şi Educaţie Continuã, comisiile naţionale de specialitate pe discipline şi structurile manageriale ale programelor de reformã. Componenţa consiliilor şi regulamentele lor de funcţionare se aprobã prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetãrii. În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii consultã, dupã caz, societãţile ştiinţifice naţionale ale cadrelor didactice, federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramurã, structurile asociative ale autoritãţilor administraţiei publice locale, ca parteneri sociali, şi organizaţiile studenţeşti şi de elevi, recunoscute pe plan naţional.
(3) Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare Ministerul Educaţiei Naţionale constituie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalitãţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional. Ei sunt selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcţioneazã potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.
(4) Consiliul Naţional al Rectorilor se constituie şi funcţioneazã în baza statutului propriu.
(5) În subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale funcţioneazã:
a) Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ca institut de cercetare şi dezvoltare care activeazã în domeniul inovãrii şi reformei sistemului naţional de învãţãmânt;
b) Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar, ca unitate autonomã cu personalitate juridicã. Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar coordoneazã activitatea sportivã a asociaţiilor sportive şcolare şi universitare. Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar se afiliazã la federaţiile internaţionale ale sportului şcolar, respectiv universitar. Cluburile sportive şcolare şi universitare, înfiinţate conform prevederilor art. 40 alin. (1), au personalitate juridicã şi se pot afilia la federaţiile de specialitate. Transferarea sportivilor din aceste cluburi se face în baza reglementãrilor federaţiilor de specialitate, potrivit regimului de transferuri aplicat celorlalte cluburi sportive.";
- Art. 155: "Ministerul Educaţiei Naţionale are obligaţia de a asigura pregãtirea şi perfecţionarea personalului didactic din sistemul naţional de învãţãmânt şi stabileşte, prin organisme de specialitate, standardele naţionale pentru atestarea calitãţii de cadru didactic."
Dispoziţiile <>art. 61 din Legea nr. 128/1997 au urmãtorul conţinut:
- "Art. 61. - (1) Concursul pentru ocuparea posturilor de conferenţiar universitar sau de profesor universitar constã în verificarea îndeplinirii condiţiilor prevãzute de lege, prin analiza dosarului de înscriere la concurs, iar pentru cei care nu provin din învãţãmântul superior, şi din susţinerea unei prelegeri publice, în faţa studenţilor, în prezenţa comisiei de concurs. Tema prelegerii se stabileşte de cãtre comisie şi se anunţã candidatului cu 48 de ore înainte de susţinere.
(2) Comisia de concurs este formatã din decanul facultãţii sau un reprezentant al acestuia, membru în senatul universitar, în calitate de preşedinte, din 4 membri, dintre care cel puţin 2 din afara instituţiei de învãţãmânt superior respective. Comisia de concurs este alcãtuitã din conferenţiari universitari şi din profesori universitari, pentru postul de conferenţiar universitar, respectiv din profesori universitari, pentru postul de profesor universitar. Comisia de concurs se aprobã de cãtre senatul universitar, la propunerea consiliului facultãţii.
(3) Aprecierea candidatului la concursul pentru ocuparea postului didactic de conferenţiar universitar sau de profesor universitar se face prin punctaj, în baza unei grile adaptate specificului catedrei sau departamentului, aprobatã de senatul universitar. Raportul comisiei cuprinde evaluarea activitãţii didactice şi a celei ştiinţifice a candidatului, activitatea extradidacticã în interesul învãţãmântului, precum şi aprecierea asupra prelegerii publice.
(4) Preşedintele comisiei de concurs prezintã raportul acesteia în consiliul facultãţii, nominalizând candidatul cu cele mai bune performanţe. Consiliul facultãţii aprobã rezultatul concursului prin vot nominal deschis.
(5) Hotãrârea consiliului facultãţii se prezintã de cãtre decan sau de cãtre un reprezentant al acestuia şi se supune de cãtre rector validãrii senatului universitar cu privire la respectarea criteriilor şi a procedurii de concurs, care se pronunţa prin vot nominal deschis.
(6) Dosarul de concurs, împreunã cu raportul comisiei şi cu documentele însoţitoare, se înainteazã Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care, pe baza analizei acestora, se pronunţã prin vot nominal deschis, în termen de cel mult 90 de zile. În cazul în care un conferenţiar universitar sau profesor universitar susţine concurs pentru un post didactic în aceeaşi specialitate şi pentru acelaşi titlu didactic, dobândit printr-un concurs anterior, nu mai este necesarã confirmarea de cãtre Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
(7) În urma ordinului emis de cãtre ministrul învãţãmântului, numirea pe postul de conferenţiar universitar, respectiv de profesor universitar, se face prin decizia rectorului, începând cu prima zi a semestrului urmãtor celui în care a avut loc validarea concursului în senatul universitar."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 32 alin. (6) privind autonomia universitarã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate reglementeazã, pe de o parte, atribuţiile Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi, pe de altã parte, condiţiile în care o persoanã poate dobândi titlul de profesor universitar.
Astfel, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituţie, autonomia universitarã este garantatã. Dispoziţiile <>art. 13 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 reitereazã prevederile constituţionale, având acelaşi conţinut. Totodatã, potrivit art. 89 din aceeaşi lege, autonomia universitarã constã în dreptul comunitãţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita libertãţile academice fãrã niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţã cu opţiunile şi orientãrile strategice naţionale ale dezvoltãrii învãţãmântului superior, stabilite prin lege, iar, în conformitate cu art. 92 alin. (3) lit. d), autonomia universitarã se realizeazã, în principal, şi prin selectarea şi promovarea personalului didactic, prin stabilirea criteriilor de apreciere a activitãţii didactice şi ştiinţifice şi prin acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii.
Curtea reţine cã normele privind regulile de alegere a organelor de conducere ale instituţiilor de învãţãmânt superior fac parte din secţiunea a 7-a "Autonomia universitarã" (<>art. 89-96) a cap. IX "Învãţãmântul superior" din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi nu contravin principiului constituţional al garantãrii autonomiei universitare, ci, dimpotrivã, dau expresie acestuia.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 61 din Legea nr. 128/1997 , raportatã la prevederile constituţionale ale art. 32 alin. (6), Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã deoarece stabilirea condiţiilor de desfãşurare a concursului pentru ocuparea posturilor de conferenţiar universitar sau de profesor universitar se face de cãtre legiuitor, cu respectarea principiului autonomiei universitare, dispoziţiile criticate neconţinând norme contrare acestuia. În acest sens, comisia de concurs, formatã din conferenţiari universitari, respectiv profesori universitari, se aprobã de senatul universitar, la propunerea consiliului facultãţii. Totodatã, consiliul facultãţii aprobã rezultatul concursului prin vot nominal deschis, iar hotãrârea consiliului facultãţii se prezintã de cãtre decan sau de cãtre un reprezentant al acestuia şi se supune de cãtre rector validãrii senatului universitar.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei potrivit cãrora se încalcã principiul autonomiei universitare prin faptul cã Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii a refuzat sã îi acorde titlul de profesor universitar, deşi dosarul sãu fusese validat de senatul universitãţii la care îşi desfãşoarã activitatea în calitate de conferenţiar universitar, Curtea constatã cã acestea nu pot fi primite întrucât vizeazã aspecte privind aplicarea legii de instanţa de judecatã, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 92 alin. (3), <>art. 140 şi 155 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi ale <>art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, excepţie ridicatã de Laurenţiu Modan în Dosarul nr. 35.638/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016