Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 718 din 24 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1), (3) si (7) si ale art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 973 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), (3) şi (7) şi ale <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arte Mercato" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.524/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 45.524/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), (3) şi (7) şi ale <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Arte Mercato" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã civilã având drept obiect o contestaţie la o decizie de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 79 alin. (1), (3) şi (7) şi ale art. 287 din Codul muncii încalcã prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la liberul acces la justiţie. În acest sens, se aratã cã, "în cazul litigiilor de muncã, sarcina probei aparţine angajatorului, care, în temeiul liberului acces la justiţie, poate ataca actul unilateral al angajatului de a pune capãt raporturilor sale de muncã prin demisie (în cazul de faţã, printr-o cerere reconvenţionalã), dar, fãrã a şti ce a stat la baza actului unilateral, trebuie sã probeze netemeinicia acestuia. Mai mult, angajatorul nu poate stabili data de la care curge termenul de preaviz, la expirarea cãruia va înceta contractul de muncã, aceastã cerinţã nefiind obligatorie în notificare".
În plus, în legãturã cu art. 287 din Codul muncii, prin raportare la art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, apreciazã cã "este neconstituţionalã obligarea angajatorului de a proba şi alte acte unilaterale ale salariatului, orice argument nefiind potrivit faţã de egalitatea în faţa legii a unor subiecţi".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile art. 79 alin. (1), (3) şi (7) din Codul muncii nu sunt contrare art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitor la liberul acces la justiţie. Dimpotrivã, considerã cã acestea sunt în concordanţã cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, care garanteazã salariaţilor libera alegere a locului de muncã. De asemenea, nici art. 287 din acelaşi Cod nu contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, prin reglementarea sarcinii probei nu se încalcã accesul liber la justiţie al angajatorului, iar, pe de altã parte, "în situaţia în care acesta este reclamant, chiar şi în situaţia formulãrii unei cereri reconvenţionale, atunci îi revine oricum sarcina probei, potrivit prevederilor art. 1169 din Codul civil".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât argumentele autorului excepţiei ţin, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor <>art. 79 din Legea nr. 53/2003 , al cãror conţinut, în opinia acestuia, nu permite angajatorului sã stabileascã momentul de la care curge termenul de preaviz al demisiei angajatului. Reglementãrile privind demisia, ca modalitate de încetare a contractului individual de muncã prin voinţa unilateralã a salariatului, prevãzute la art. 79 din Codul muncii, reprezintã o concretizare a principiului libertãţii muncii, consacrat de art. 41 alin. (1) din Constituţie, şi nu îngrãdesc, în cazul angajatorului, exercitarea dreptului de acces la justiţie, statuat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã. Considerã cã "acesta are posibilitatea ca, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, sã se adreseze instanţelor judecãtoreşti competente în cazul producerii unei pagube materiale, determinate de nerespectarea de cãtre salariat a obligaţiei de notificare a demisiei sau a obligaţiei de continuare a activitãţii pe durata termenului de preaviz, situaţie în care angajatorului, în calitate de reclamant, fie şi în cadrul unei cereri reconvenţionale, îi revine desigur şi sarcina probei, conform regulii generale, prevãzute de art. 1169 din Codul civil, ce dispune cã «Cel ce face o propunere înaintea judecãţii trebuie sã o dovedeascã»". Totodatã, nici <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 nu conţine norme contrare dreptului de acces liber la justiţie, deoarece nu instituie, aşa cum susţine autorul excepţiei, o discriminare pozitivã a salariatului. De altfel, în acest sens a statuat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 494/2004 .
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, reglementãrile cuprinse în art. 79 alin. (1), (3) şi (7) din Codul muncii referitoare la demisie nu încalcã în niciun fel dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, dau expresie principiului constituţional al libertãţii muncii, consacrat de art. 41 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 faţã de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se apreciazã cã nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi nu opresc pãrţile de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil. De altfel, art. 287 din Codul muncii conţine norme de procedurã care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (1), (3) şi (7) şi ale <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 79 alin. (1), (3) şi (7): "(1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţã a salariatului care, printr-o notificare scrisã, comunicã angajatorului încetarea contractului individual de muncã, dupã împlinirea unui termen de preaviz.[...]
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. [...]
(7) Contractul individual de muncã înceteazã la data expirãrii termenului de preaviz sau la data renunţãrii totale ori parţiale de cãtre angajator la termenul respectiv.";
- Art. 287: "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare."
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã aceasta a fost ridicatã într-o cauzã în care angajatorul a refuzat înregistrarea demisiei salariatului şi ulterior a desfãcut disciplinar contractul individual de muncã al acestuia.
În opinia autorului excepţiei, care în prezenta cauzã este angajatorul, atât art. 79 alin. (1), (3) şi (7), cât şi art. 287 din Codul muncii încalcã art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât "în cazul litigiilor de muncã, sarcina probei aparţine angajatorului, care, în temeiul liberului acces la justiţie, poate ataca actul unilateral al angajatului de a pune capãt raporturilor sale de muncã prin demisie", dar, fãrã a şti ce a stat la baza actului unilateral, trebuie sã probeze netemeinicia acestuia.
Examinând aceste susţineri, Curtea constatã cã ele sunt neîntemeiate şi urmeazã a fi respinse, pentru urmãtoarele considerente:
1. O primã criticã de neconstituţionalitate vizeazã art. 79 alin. (1), (3) şi (7) din Codul muncii, cuprins în secţiunea a 8-a "Demisia" din cap. V "Încetarea contractului individual de muncã". Potrivit art. 55 din Codul muncii, contractul individual de muncã poate înceta "de drept" - lit. a), "ca urmare a acordului pãrţilor, la data convenitã de acestea" - lit. b), precum şi "ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre pãrţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevãzute de lege" - lit. c). Una dintre posibilitãţile de încetare a contractului individual de muncã, ce cade sub incidenţa lit. c) a art. 55, este "Demisia". Aceasta este reglementatã de art. 79 din Cod, care, la alin. (1), defineşte demisia ca fiind "actul unilateral de voinţã a salariatului care, printr-o notificare scrisã, comunicã angajatorului încetarea contractului individual de muncã, dupã împlinirea unui termen de preaviz". Condiţiile în care angajatul poate avea iniţiativa încetãrii contractului de muncã prin demisie sunt prevãzute la alin. (2)-(7) ale aceluiaşi articol şi privesc termenul de preaviz, situaţia contractului de muncã în perioada preavizului, data încetãrii contractului de muncã, precum şi dreptul salariatului de a nu motiva demisia. Ca atare, Curtea constatã cã niciuna dintre dispoziţiile art. 79 din Cod nu justificã susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora, în esenţã, în cazul litigiilor de muncã, angajatorului îi revine sarcina probei, chiar şi în cazul demisiei.
Dimpotrivã, contrar susţinerilor acestuia, alin. (2) al art. 79 prevede expres cã "Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dã dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probã". Aşadar, pentru situaţiile în care, ca în speţã, angajatorul refuzã înregistrarea demisiei, sarcina de a dovedi, prin orice mijloc de probã, iniţiativa de a înceta contractul de muncã prin demisie revine salariatului.
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate referitoare la încetarea contractului individual de muncã pe calea demisiei salariatului nu îngrãdesc, sub niciun aspect, posibilitatea angajatului de a se adresa justiţiei, în condiţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De altfel, susţinerea este contrazisã chiar prin ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal şi sesizarea Curţii cu soluţionarea ei.
2. Aceleaşi critici de neconstituţionalitate sunt formulate de cãtre autorul excepţiei şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 287 din Codul muncii, care prevãd cã "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare".
Curtea constatã cã prevederile art. 287 din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în esenţã, cu aceeaşi motivare - discriminarea şi defavorizarea angajatorului în raport cu salariaţii - şi cu invocarea încãlcãrii accesului liber la justiţie. Astfel, prin <>Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, Curtea, respingând excepţia, a reţinut cã dispoziţiile art. 287 din Cod "reprezintã norme de procedurã care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc prin lege", precum şi cã "salariatul şi angajatorul sunt douã pãrţi ale conflictului de muncã, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferitã justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor raportului juridic de muncã, fiind necesarã şi fireascã obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe".
În lipsa unor elemente noi, de naturã a modifica jurisprudenţa Curţii în materie, cele statuate în decizia indicatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), (3) şi (7) şi ale <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arte Mercato" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.524/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
