Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Tudor Pãroiu în Dosarul nr. 4.666/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi de Ana Negruţ în Dosarul nr. 3.573/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei Ana Negruţ a depus la dosar o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea formulatã, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 24 mai 2007, şi pânã în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 329D/2007 şi nr. 802D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 802D/2007 la Dosarul nr. 329D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 februarie 2007 şi 24 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.666/36/2006 şi nr. 3.573/35/P/2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 4 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Tudor Pãroiu şi Ana Negruţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi într-o societate democraticã, art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi ale art. 6 şi art. 13 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv cã nu este în mãsurã sã execute o obligaţie contractualã", deoarece dispoziţiile legale criticate instituie o sancţiune penalã pentru neîndeplinirea unei obligaţii contractuale.
De asemenea, unul din autori aratã cã, deşi a fost trimis în judecatã alãturi de alţi coinculpaţi, numai el a fost condamnat şi, prin urmare, s-a încãlcat principiul egalitãţii, justiţia dovedindu-se pãrtinitoare. În plus, deoarece a primit o pedeapsã penalã în condiţii de discriminare faţã de celelalte persoane trimise în judecatã, considerã cã sancţiunea aplicatã nu este proporţionalã cu situaţia care a creat-o.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece înşelãciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravã infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi. În toate sistemele de drept înşelãciunea sau escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã. Scopul acestor reglementãri este de a asigura încrederea şi buna-credinţã pe care trebuie sã se întemeieze relaţiile sociale cu caracter patrimonial, precum şi de a-i proteja pe cei ce-şi exercitã cu bunã-credinţã drepturile şi libertãţile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece aceastã faptã nu poate fi confundatã cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Aşa fiind, invocarea art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu este pertinentã.
De asemenea, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi trebuie sã decurgã nemijlocit din lege. Or, în speţã, înşelãciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravã infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. În toate sistemele de drept, înşelãciunea sau escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã.
În plus, dispoziţiile legale criticate nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, şi se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 4 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
"Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã o excepţie similarã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de aceste argumente, Curtea mai constatã cã o parte din critici nu constituie veritabile motive de neconstituţionalitate, ci, reprezintã nemulţumiri ale autorului excepţiei în legãturã cu pedeapsa aplicatã. Or, aspectele ce ţin de individualizarea pedepsei, de temeinicia şi legalitatea acesteia nu pot forma obiectul controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional, care nu are menirea de a verifica constituţionalitatea unei hotãrâri judecãtoreşti, ci numai constituţionalitatea legilor, tratatelor, regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Tudor Pãroiu în Dosarul nr. 4.666/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi de Ana Negruţ în Dosarul nr. 3.573/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
