Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 718 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 8 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Maria Felicia Amitrioaiei în Dosarul nr. 4.080/117/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 439/2007 , pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.080/117/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale.
Excepţia a fost ridicatã de Maria Felicia Amitroaiei cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 53 din 12 ianuarie 2009, pronunţatã de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4.080/117/2008, având ca obiect asigurãri sociale - recalcularea pensiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat, prin faptul cã prevede condiţia depunerii contestaţiei împotriva deciziei de pensionare la instanţa judecãtoreascã competentã, contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1), art. 24, 51 şi 52 din Constituţie, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã <>art. 87 din Legea nr. 19/2000 ar trebui sã prevadã şi posibilitatea introducerii contestaţiei la organul emitent, avându-se în vedere practica în domeniu, precum şi faptul cã unii dintre contestatori nu deţin cunoştinţe juridice, astfel încât aceştia sunt privaţi de dreptul la apãrare. De asemenea, mai aratã cã de esenţa formulãrii unei petiţii în termen legal este ca aceasta sã fie efectiv exercitatã în interiorul acestui termen.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În realitate, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei vizeazã doar prevederile alin. (1) al art. 87, dispoziţii potrivit cãrora: "Decizia emisã în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi contestatã la instanţa judecãtoreascã competentã în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege contravine urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 51 referitor la dreptul la petiţionare şi art. 52 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. De asemenea, considerã cã este încãlcat şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost analizat de Curtea Constituţionalã prin prisma aceloraşi critici referitoare la asigurarea dreptului unei persoane interesate de a se adresa instanţelor de judecatã pentru apãrarea drepturilor sale legitime, ca şi cele formulate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 439 din 10 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a reţinut cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, în consens şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, "accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, a cãrui exercitare nu ar putea fi condiţionatã prin lege de îndeplinirea unor cerinţe prealabile şi de respectarea unor termene de prescripţie sau de decãdere. Important este ca persoana care se considerã lezatã în drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime sã aibã efectiv posibilitatea de a se adresa instanţei judecãtoreşti competente, iar în cadrul judecãrii cauzei sale sã beneficieze de toate garanţiile şi mijloacele procedurale prevãzute, care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil. Atacarea în justiţie a oricãrui act juridic de dispoziţie poate fi fãcutã în termenele stabilite de lege. În acest sens, textul de lege criticat este în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece prevede posibilitatea titularului dreptului de asigurãri sociale, deci şi a pensionarului, de a ataca decizia casei teritoriale de pensii cu contestaţie introdusã la tribunal în termen de 45 de zile de la data comunicãrii. Acest termen este rezonabil pentru persoana interesatã sã se convingã asupra corectitudinii stabilirii drepturilor sale şi, dacã este cazul, sã conteste decizia de pensionare. De asemenea, în faţa instanţei de judecatã, beneficiazã de toate drepturile procesuale legale".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 51 din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu cele statuate şi prin <>Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, cã sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încãlcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare. Aşa fiind, art. 51 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte art. 52 din Constituţie, referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, Curtea constatã cã, în legãturã cu acesta, autorul excepţiei criticã în realitate o omisiune legislativã, respectiv lipsa posibilitãţii celui interesat de a se adresa organului emitent pentru anularea deciziei de pensionare. Deşi acest fapt nu ar fi fost de naturã sã atragã neconstituţionalitatea textului de lege criticat, Curtea reţine totuşi cã legiuitorul a adãugat, prin articolul unic pct. 3 din <>Legea nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009, un nou alineat la <>art. 87 din Legea nr. 19/2000 , respectiv alineatul (2) prin care se prevede cã "Decizia emisã în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi anulatã, la cererea titularului, în termen de 45 de zile de la comunicare". În atari condiţii, susţinerile autorului excepţiei rãmân lipsite de temei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Maria Felicia Amitrioaiei în Dosarul nr. 4.080/117/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
