Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 716 din 9 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi ale art. 20 cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 114 din 12 februarie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a prevederilor art. 20 cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Voicu Tudorică şi Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.209/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 565D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciind că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă exclusiv art. 4 din Legea nr. 165/2013, arată că analiza constituţionalităţii acestui text nu se poate disocia de alte texte normative, astfel că, în concordanţă cu cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei. În subsidiar, în măsura în care Curtea nu va reţine acelaşi obiect al excepţiei, consideră că în prezenta cauză îşi menţin valabilitatea argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, astfel că solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, şi, respectiv, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 20 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.209/2/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a prevederilor art. 20 cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Voicu Tudorică şi Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs promovat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (fostă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva unei sentinţe prin care aceasta a fost obligată ca, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinţei judecătoreşti şi după expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, să efectueze controlul de legalitate asupra Dispoziţiei primarului general al municipiului Bucureşti nr. 11.117/07.01.2009 şi, după caz, să transmită dosarul către un evaluator şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire sau să emită decizia de restituire în natură a imobilului revendicat.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 4 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiţie, alin. (2) privind neîngrădirea prin lege a acestui drept şi alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, deoarece acestea determină aplicarea legii noi în cadrul unui recurs, iar în acest mod justiţiabilul este privat de o judecată în fond, având ca temei de drept Legea nr. 165/2013. Se mai arată că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc căile de atac în justiţie împotriva deciziilor emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, precum şi competenţa materială şi teritorială a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care art. 20 cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 stabileşte în continuare competenţa materială şi teritorială a instanţei de contencios administrativ în ceea ce priveşte contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, menţinerea unui atare sistem paralel de control judiciar este discriminatorie, deoarece "în recurs nu se poate formula o cerere de contestare a cuantumului despăgubirilor acordate." Se mai arată că dreptul de acces la justiţie s-a născut înainte de intrarea în vigoare a legii noi, astfel încât condiţionarea acestuia de respectarea termenelor instituite prin art. 35 din Legea nr. 165/2013 este neconstituţională.
7. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 20 cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005, se arată că aceste prevederi legale sunt norme de procedură, care au rolul de a asigura respectarea normelor substanţiale cuprinse în art. 16 din acelaşi act normativ. Se mai susţine că, având în vedere că prevederile art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt în prezent abrogate, menţinerea căii de atac în justiţie, în temeiul art. 20 din acelaşi act normativ, este iluzorie, de vreme ce nu mai este recunoscut de legea nouă însuşi dreptul substanţial protejat, respectiv dreptul la despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse la dosare, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost Curtea Constituţională sesizată, îl constituie prevederile art. 4 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Analizând încheierea de sesizare şi motivarea autorilor excepţiei, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 20 din titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Textele de lege criticate prevăd următoarele:
- Art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (..) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.";
- Art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005: "(1) Competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanţei reşedinţei sale din ţară sau, după caz, instanţei domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reşedinţă în România şi nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.
(2) Hotărârea pronunţată de prima instanţă poate fi atacată cu recurs. Recursul suspendă executarea."
14. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiţie, alin. (2) privind neîngrădirea prin lege a acestui drept şi alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, deoarece acestea determină aplicarea legii noi în cadrul unui recurs.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. În jurisprudenţa sa referitoare la dispoziţiile Legii nr. 165/2013, Curtea Constituţională a analizat în prealabil incidenţa textelor de lege criticate asupra soluţionării litigiilor în care aceasta a fost invocată, ca una dintre condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
16. În acest sens, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea unui recurs declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) împotriva unei sentinţe judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin care aceasta a fost obligată să emită, după caz, în favoarea reclamanţilor, fie decizia reprezentând titlul de despăgubire, fie decizia de restituire în natură a imobilului revendicat.
17. În acest context, Curtea reţine că dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 reglementează căile de atac ce pot fi formulate împotriva deciziilor emise de autorităţile competente cu respectarea prevederilor art. 33 şi ale art. 34, precum şi împotriva refuzului acestor instituţii de a emite decizia în cadrul aceloraşi termene. Raportat la circumstanţele specifice litigiului în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în soluţionarea acestor cauze, nefiind întrunită ipoteza emiterii sau refuzului emiterii deciziei de compensare către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, după parcurgerea termenului prevăzut de art. 34. De altfel, această ipoteză nici nu putea fi realizată, din moment ce acţiunile de chemare în judecată au fost promovate anterior adoptării Legii nr. 165/2013, adică sub imperiul Legii nr. 247/2005, care nu prevedea în sarcina autorităţii competente niciun termen de soluţionare a cererilor de despăgubire. În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, această excepţie urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
18. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, Curtea, analizând o excepţie de neconstituţionalitate identică sub aspectul obiectului şi al motivării, a arătat, prin Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, că Legea nr. 247/2005 nu reglementa un termen înăuntrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel că, în lipsa oricărui răspuns cu privire la emiterea unei astfel de decizii, persoanele îndreptăţite la restituire au promovat, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, acţiuni în instanţă pentru obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia menţionată, acţiuni nesoluţionate la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, act normativ care a instituit o nouă procedură de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare. Soluţionarea acestei situaţii tranzitorii a fost realizată de către instanţele judecătoreşti prin recurgerea la aplicarea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acestui text de lege, pentru soluţionarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se stabileşte un termen de 60 de luni, respectiv de 36 de luni, pentru dosarele de fond funciar, de la data intrării în vigoare a legii. Însă, în legătură cu acest text de lege, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi a constatat că termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Aşadar, pronunţând această decizie, Curtea a admis implicit că instanţele de judecată învestite cu soluţionarea acţiunii în contencios administrativ ce are ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea autorităţii administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, în temeiul Legii nr. 247/2005, vor soluţiona pe fond aceste acţiuni, procedând, dacă este cazul, la obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei referitoare la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013. În consecinţă, cauzele aflate pe rolul instanţelor de contencios administrativ, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, vor fi soluţionate în temeiul art. 19 şi al art. 20 din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005.
19. O altă concluzie reflectată în Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014 este aceea că prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, referitoare la obligaţia instanţei judecătoreşti de a se pronunţa asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, în cazul în care se exercită calea de atac prevăzută de alin. (1) şi (2) ale art. 35, şi de a dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013, nu sunt aplicabile în cadrul soluţionării acestor tipuri de cauze, respectiv cauzelor aflate pe rolul instanţelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire. Instanţa de contencios administrativ învestită, în temeiul art. 20 din Legea nr. 247/2005, cu soluţionarea cererii privind obligarea autorităţii administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, potrivit Legii nr. 247/2005, va soluţiona pe fond această acţiune şi va obliga, după caz, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de despăgubire prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013. Prin urmare, Curtea a reţinut că, prin prisma celor statuate mai sus, susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la ineficienţa normativă a dispoziţiilor art. 20 din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005, în contextul existenţei, în opinia acestora, a unei căi de atac cu aceeaşi finalitate juridică, reprezentată de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, sunt neîntemeiate.
20. Curtea constată că, pentru identitate de raţiune, argumentele la care s-a făcut referire, reţinute prin Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Voicu Tudorică şi Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.209/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti, şi constată că dispoziţiile art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
