Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 11 alin. (1), art. 16, art. 21 alin. (6), (6^1), (8) şi (9), art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Maria Păunescu în Dosarul nr. 20.594/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 395D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că obiectul cauzei în soluţionarea căreia a fost ridicată excepţia îl constituie o cerere adresată Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti de amendare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru neexecutarea unei obligaţii stabilite de o instanţă judecătorească. Or, contestaţiile introduse potrivit Legii nr. 165/2013 se judecă de către tribunale. În acest context, apreciază că textele de lege criticate nu sunt incidente în cauză, nefiind îndeplinită condiţia cerută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 26 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 20.594/302/2013, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 11 alin. (1), art. 16, art. 21 alin. (6), (6^1), (8) şi (9), art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Maria Păunescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de aplicare a unei amenzi civile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca urmare a neexecutării dispoziţiilor unei sentinţe rămase irevocabile prin care această autoritate a fost obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru un imobil (teren şi construcţii aflate pe acesta) imposibil de restituit în natură, pentru care primarul municipiului Piteşti a propus acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 247/2005. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia precizează că, deşi a parcurs în mod legal toate procedurile prevăzute de lege în vederea obţinerii de despăgubiri pentru imobilul expropriat (teren şi construcţii aflate pe acesta), iar instanţa de judecată a sancţionat refuzul instituţiilor statului de a-şi îndeplini obligaţiile legale, se află, totuşi, în imposibilitatea de a primi reparaţiile pecuniare cuvenite într-un termen rezonabil. Susţine că, întrucât se aplică tuturor dosarelor de despăgubire - care nu din culpa persoanelor îndreptăţite nu au fost soluţionate până în prezent - sub aspectul aplicării unei noi proceduri, cu noi termene îndelungate şi noi modalităţi de stabilire a valorii ce trebuie restituită în echivalent, textele de lege criticate sunt contrare principiului predictibilităţii procedurii de retrocedare şi lipsesc de eficienţă juridică toate actele care au fost emise în mod legal anterior intrării în vigoare a legii (titluri de despăgubire, titluri de plată, titluri de conversie, sentinţe rămase irevocabile care trebuie executate silit), ceea ce le conferă caracter retroactiv. 7. Arată că, sub aspectul termenelor, există o discriminare, pe de o parte, între beneficiarii legilor reparatorii în legătură cu care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 care eşalonau pe o perioadă de 10 ani plata despăgubirilor, precum şi cei ai Legii nr. 10/2001 şi ai Legii nr. 247/2005 cărora le-au fost soluţionate dosarele de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi, pe de altă parte, persoanele beneficiare ale unor măsuri reparatorii cărora nu le-au fost soluţionate dosarele de despăgubire până la acel moment. Or, un act normativ nu poate avantaja o anumită categorie de persoane şi dezavantaja o altă categorie, nici chiar pe considerentul unui volum de muncă foarte mare sau al lipsei disponibilităţilor băneşti. 8. Apreciază că, prin instituirea unor termene deosebit de lungi, textele de lege criticate încalcă şi dreptul de acces liber la justiţie, întrucât operează în favoarea instituţiilor abilitate şi în defavoarea persoanelor îndreptăţite, care se află în imposibilitatea de a apela la orice măsură legală până la împlinirea acestora. În acelaşi timp, se nesocoteşte şi cerinţa soluţionării într-un termen rezonabil. 9. Totodată, susţine că se încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, întrucât persoanele beneficiare ale legilor reparatorii cărora până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu li se soluţionaseră cererile vor fi lipsite de o justă despăgubire pentru pierderea dreptului de proprietate un interval de timp îndelungat şi în final vor primi nişte măsuri compensatorii subevaluate, prin raportare la valoarea grilei notariale şi, în unele cazuri, chiar la valoarea minimă din grilă. În opinia sa, refuzul nejustificat al entităţilor implicate în procesul de retrocedare de a emite anumite acte sau de a efectua anumite operaţiuni într-un termen rezonabil reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, întrucât în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României se vorbeşte despre necesitatea urgentă a eficientizării măsurilor legale din materia proprietăţii, de stabilirea unei proceduri previzibile, echitabile, cu caracter de celeritate şi în niciun caz de o prorogare a soluţionării dosarelor de despăgubire. 10. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin intermediul textelor de lege contestate legiuitorul urmărind asigurarea unui cadru organizat, în favoarea petenţilor şi raportat la realităţile economice, financiare şi sociale ale ţării. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât, în baza acestor norme, coroborate cu alte dispoziţii din acelaşi act normativ, cele mai multe acţiuni formulate au fost respinse ca prematur introduse. Arată că s-a acţionat asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificându-se în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Menţionează că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. În ce priveşte art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, precizează că, faţă de reglementarea iniţială care prevedea numai compensarea în puncte, s-a introdus o nouă măsură reparatorie în echivalent, şi anume compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererilor formulate în baza legilor nr. 10/2001, nr. 18/1991 şi nr. 1/2000. Cu toate acestea, apreciază că noile dispoziţii nu au rezolvat decât în parte neconstituţionalitatea acestui text de lege, întrucât acestea nu prevăd şi compensarea cu servicii, aşa cum era prevăzut în Legea nr. 10/2001. Ca atare, textul tinde să genereze discriminări între persoanele îndreptăţite la restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor, persoane care, după intrarea în vigoare a modificărilor, vor beneficia doar de restituirea în natură sau măsura reparatorie în echivalent, care constă în compensarea cu bunuri sau prin puncte, fiind exclusă compensarea cu servicii. În ce priveşte celelalte texte de lege criticate, consideră că acestea nu nesocotesc prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, arată că faptul că legiuitorul a impus noi termene de soluţionare a notificărilor sau a dosarelor aflate în lucru, iar, ulterior, de sesizare a instanţei de judecată, nu aduce atingere principiilor constituţionale invocate. De asemenea, noile dispoziţii pot conduce la acordarea de despăgubiri într-un cuantum diferit faţă de cel stabilit în temeiul legii vechi, dar consideră că această măsură este justificată şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. Subliniază însă că, în opinia sa, dispoziţiile cap. III din Legea nr. 165/2013 privind acordarea de măsuri compensatorii aduc atingere art. 44 din Constituţie, întrucât procedura de acordare a măsurilor reparatorii este nu doar greoaie, ci şi de lungă durată. În plus, aceasta nu conduce la pronunţarea unor soluţii concrete şi finale în perioade scurte de timp în dosarele nerezolvate de ani de zile, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 165/2013 nu aduce în plan legislativ o problemă care până în acest moment nu a mai fost reglementată, ci, dimpotrivă, modifică acte normative vechi, din anul 2001. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 11 alin. (1), art. 16, art. 21 alin. (6), (6^1), (8) şi (9), art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepţiei rezultă că, în realitate, se critică prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2), art. 11 alin. (1), art. 16, art. 21 alin. (6), (6^1), (8) şi (9), art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut: - Art. 1 alin. (2): "(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III"; - Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."; - Art. 11 alin. (1): "(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016."; - Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7)."; - Art. 21 alin. (6), (6^1), (8) şi (9): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (6^1) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6). [...] (8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv."; - Art. 27 alin. (1): "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2016."; - Art. 31 alin. (1) şi (2): "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar. (2) În aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate."; - Art. 33 alin. (1) şi (2): "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri. (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014."; - Art. 34 alin. (1) şi (2): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni. (2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni."; - Art. 41 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 5.000 lei. [...] (5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21." 16. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, şi art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, mai întâi, că acţiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care enumeră măsurile reparatorii în echivalent ce se pot acorda în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, Curtea constată, în primul rând, că autorul excepţiei nu critică varianta redacţională iniţială, care prevedea compensarea prin puncte ca unică măsură reparatorie, ci în ansamblu modalitatea în care legiuitorul a înţeles să reglementeze măsurile de finalizare a procesului de restituire a imobilelor în discuţie. 18. Sub acest aspect, Curtea reţine că, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, a observat, în jurisprudenţa sa, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, Decizia nr. 1.241 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013, prin care, referindu-se la prevederile titlului VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, dar şi la prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Curtea a constatat că acestea sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aceleaşi consideraţii îşi găsesc justificarea şi în ce priveşte art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. 19. Şi prevederile art. 16 din Legea nr. 165/2013 referitoare la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte sunt criticate dintr-o perspectivă similară. Acestea au mai format, în precedent, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, iar Curtea Constituţională a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, că acestea constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, în acord cu cele reţinute în jurisprudenţa sa, reprezentată de Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, Curtea a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeaşi hotărâre, în cadrul măsurilor cu caracter general sugerate cu titlu orientativ, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvernul român în planul său de acţiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, arătând că o astfel de măsură, cu condiţia să fie realistă şi dublată de un control jurisdicţional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienţei mecanismului de despăgubire. Curtea a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. 20. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului. 21. În ce priveşte prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că acestea au ca obiect probleme referitoare la restituirea terenurilor potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991. Or, litigiul în soluţionarea căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate vizează acordarea de despăgubiri pentru un imobil a cărui revendicare a fost făcută în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin urmare, textul de lege criticat nu are legătură cu cauza, nefiind îndeplinită condiţia impusă de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 22. În ce priveşte prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi, autoarea excepţiei susţine că sunt neconstituţionale, întrucât ar crea inegalităţi între persoanele îndreptăţite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, ţinând cont de faptul că până la apariţia Legii nr. 165/2013 se aplica principiul restitutio in integrum şi se evaluau imobilele la valoarea de piaţă, în timp ce în prezent valoarea imobilelor se stabileşte în funcţie de grila notarială. Curtea s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra unor critici similare, reţinând, de exemplu, prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională obligaţiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, în vederea urgentării şi finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, Curtea a observat că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii învestite. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituţională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. 23. Acelaşi raţionament este valabil şi în ceea ce priveşte art. 21 alin. (6^1) din Legea nr. 165/2013, referitor la evaluarea prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială atunci când nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri. 24. Curtea observă, în continuare, că autoarea excepţiei nu formulează, cu privire la prevederile art. 21 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013, critici explicite ori susţineri individualizate cu privire la acestea, aprecierile generale referitoare la ansamblul Legii nr. 165/2013 neputându-se constitui în veritabile argumente în sensul neconstituţionalităţii acestora. Prin urmare, excepţia având ca obiect aceste texte de lege apare ca nemotivată, urmând să fie respinsă ca inadmisibilă, din perspectiva art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. 25. În ceea ce priveşte prevederile art. 27 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, referitoare la modalitatea şi termenele de valorificare a punctelor acordate prin decizia de compensare, Curtea observă că nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât obiectul acesteia îl constituie acţiunea introdusă împotriva neexecutării de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a dispozitivului deciziei civile prin care a fost obligată să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru autorul excepţiei. De aceea, în lipsa unei astfel de decizii, nu pot fi reţinute criticile cu privire la termenul de la care pot fi valorificate punctele acordate prin decizia de compensare. Eventuala incidenţă a textelor legale criticate ar putea fi apreciată abia ulterior emiterii deciziei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor). (A se vedea, în sensul acestei soluţii, şi Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014.) 26. Un raţionament similar justifică respingerea ca inadmisibilă şi a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 care stabilesc că plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Aceasta deoarece, astfel cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei, autoarea excepţiei nu se află în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de textul de lege citat. Tot astfel prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 5.000 lei, nu sunt nici ele incidente în cauză, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă. 27. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, potrivit art. 33 din Legea nr. 165/2013, entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. Or, faţă de împrejurarea că autoarea excepţiei se află în etapa punerii în executare silită a hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită decizia conţinând titlul de despăgubire, rezultă că etapa administrativă desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege a fost depăşită prin soluţionarea notificării formulate de aceştia. Prin urmare, art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu mai este incident în cauză, astfel că, ţinând seama de prevederile potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, acestea neavând legătură cu cauza. 28. În ce priveşte art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 potrivit căruia dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni, este de reţinut că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, Curtea a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că această decizie a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă. 29. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că acestea vizează dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Or, în cauza de faţă este vorba despre un dosar înregistrat la Secretariatul fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate. Prin urmare, aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 30. În ce priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21 din lege, Curtea reţine că acestea reglementează situaţia care se regăseşte chiar în speţa de faţă, în care, printr-o hotărâre judecătorească ce era deja definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-a stabilit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligaţia de a emite titlul de despăgubire în 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. 31. În acelaşi timp, însă, Curtea observă că, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită titlul de despăgubire (prin Decizia nr. 1.147 din 2 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea recursului formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei prin care a fost admisă acţiunea) a intrat în vigoare, la 15 martie 2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, prin care s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, adică până la 15 septembrie 2012, iar mai apoi, prin Legea nr. 117/2012 de aprobare a ordonanţei de urgenţă menţionate, până la 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005. Faţă de această împrejurare, autoarea excepţiei critică faptul că i se vor aplica noi modalităţi de calcul, fiind lipsite de eficienţă juridică toate actele care au fost emise în mod legal anterior intrării în vigoare a legii, inclusiv sentinţele rămase irevocabile. 32. Pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, Curtea a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012, că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară necesară până la adoptarea de măsuri în vederea reformării legislaţiei în domeniu şi a modului în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie. Curtea a reţinut că s-a avut în vedere adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncţionalităţi ale mecanismului de restituire sau de despăgubire şi care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. 33. Curtea Constituţională a apreciat, cu acelaşi prilej, că Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu a negat existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu a refuzat punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic de la acel moment, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar. Guvernul român nu a refuzat executarea hotărârilor judecătoreşti, ci a suspendat, pentru o perioadă de timp, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 fiind motivată şi de dificultăţile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti în această materie, generate de inexistenţa, la acel moment, a unui mecanism instituţional şi legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptăţite la acordarea despăgubirilor. 34. În plus, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea exemplu fiind Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 sau Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014). Ca atare, nu pot fi reţinute criticile referitoare la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Păunescu în Dosarul nr. 20.594/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (6) şi (6^1) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 11 alin. (1), art. 21 alin. (8) şi (9), art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. III. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
