Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, "în ceea ce priveşte soluţia legislativă ca judecata să aibă loc în camera de consiliu", excepţie ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 20.858/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 873D/2015. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei. În plus faţă de notele scrise depuse la instanţă, prin care s-a ridicat şi motivat excepţia de neconstituţionalitate, invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2). 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a stabilit că procedura referitoare la soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralităţii şi contradictorialităţii, sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susţinerii apărărilor în faţa judecătorului de cameră preliminară. Deşi verificările prevăzute de art. 341 din Codul de procedură penală se realizează în camera de consiliu, acest lucru nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, ci este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege". CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din data de 24 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 20.858/236/2014, Judecătoria Giurgiu - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, "în ceea ce priveşte soluţia legislativă ca judecata să aibă loc în camera de consiliu". Excepţia a fost ridicată de Viorel Vonica într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de către acesta împotriva Ordonanţei nr. 2.014/P/2014 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a dispus clasarea cauzei privind pe Milian Simedre, cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că judecarea plângerii împotriva ordonanţei de clasare a procurorului în camera de consiliu încalcă dreptul la un proces echitabil. Consideră că publicitatea şedinţei de judecată i-ar oferi garanţiile unui proces echitabil. 7. Judecătoria Giurgiu - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, opinează că soluţia legislativă reglementată prin art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală este constituţională, dreptul la un proces echitabil nefiind încălcat, de vreme ce petentul şi intimatul sunt citaţi la judecată, au posibilitatea de a depune note scrise, se pot prezenta să-şi susţină oral punctele de vedere şi îşi pot angaja apărători. Apreciază că publicitatea şedinţei nu ar oferi mai multe garanţii părţilor. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Avocatul Poporului arată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală. În aceste condiţii apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, "în ceea ce priveşte soluţia legislativă ca judecata să aibă loc în camera de consiliu", care au următorul conţinut: "Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor". 13. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului din perspectiva soluţiei legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor", prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, statuându-se că aceasta este neconstituţională, deoarece contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât atât plângerea petentului, cât şi notele scrise ale procurorului şi ale intimaţilor sunt susceptibile a influenţa soluţia privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acţiunii penale. Drept urmare, procedura referitoare la soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralităţii şi contradictorialităţii, sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susţinerii apărărilor în faţa judecătorului de cameră preliminară. 15. Curtea constată însă că, în prezenta cauză, autorul excepţiei critică, de această dată, dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "în camera de consiliu", întrucât în acest mod se încalcă dreptul la un proces echitabil. 16. Cu privire la această critică, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 702 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 16 ianuarie 2015, şi a constatat că argumentele autorului excepţiei nu pot fi primite, deoarece o astfel de procedură este de esenţa judecătorului de cameră preliminară. Astfel, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, acesta, pe lângă competenţa de a soluţiona plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată şi de a verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror şi soluţionează şi alte situaţii expres prevăzute de lege. Judecătorul de cameră preliminară are competenţe care se circumscriu unei faze preliminare fazei de judecată, în aşa fel încât să fie înlăturată orice posibilitate ca dosarele incorect întocmite să ajungă în faţa judecătorului de fond. Prin urmare, această instituţie novatoare are drept finalitate înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată. Aşa fiind, ţinând seama de obiectul controlului exercitat de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, este evident că acesta nu are caracterul unei judecăţi de fond, ci al unui incident în administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionări a sistemului judiciar. 17. Curtea a reţinut, totodată, că publicitatea, ca principiu al şedinţei de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfăşurarea judecăţii, constituind deopotrivă un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele judecătoreşti. Consacrarea sa este asigurată de dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanţă care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa acestui principiu procesual, statuând că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 are ca scop protejarea justiţiabililor împotriva unei "justiţii secrete" şi vizează dezbaterile propriu-zise ale procesului (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunţată în Cauza Diennet împotriva Franţei, paragraful 33). Cu toate acestea, dreptul la o şedinţă publică nu este absolut, motiv pentru care nu s-ar putea susţine că, după judecarea în fond, instanţa de apel învestită cu plenitudinea de jurisdicţie ar fi ţinută întotdeauna de o audienţă publică, independent de natura problemelor asupra cărora ea ar statua (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Jan Lke Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, şi Hotărârea din 27 martie 1998, pronunţată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39). 18. Or, astfel cum a reţinut Curtea, în cauza dedusă judecăţii nu poate fi pusă în discuţie existenţa acuzaţiei în materie penală, întrucât ceea ce analizează judecătorul de cameră preliminară este legalitatea unei soluţii prin care a fost stinsă acţiunea penală. În ceea ce priveşte faza prealabilă a procesului (ancheta, instrumentarea cazului), instanţa de la Strasbourg a considerat procedurile penale ca un întreg şi, în consecinţă, anumite condiţii impuse de art. 6, precum termenul rezonabil sau dreptul la apărare, pot fi, de asemenea, relevante la acest stadiu al procedurii, în măsura în care echitatea procesului poate fi grav încălcată prin nerespectarea iniţială a acestor condiţii impuse (Hotărârea din 24 noiembrie 1993, pronunţată în Cauza Imbrioscia împotriva Elveţiei, paragraful 36). Cu toate acestea, modul în care se aplică aceste garanţii în cursul anchetei preliminare depinde de caracteristicile procedurii şi de circumstanţele cauzei, iar dacă judecătorul de instrucţie nu trebuie să se pronunţe cu privire la temeinicia unei "acuzaţii în materie penală", atunci este posibil ca anumite garanţii procedurale prevăzute de art. 6 paragraful 1, cum ar fi publicitatea şedinţei, să nu se aplice (Hotărârea din 8 februarie 1996, pronunţată în Cauza John Murray împotriva Marii Britanii, paragraful 62, şi Hotărârea din 6 ianuarie 2010 pronunţată în Cauza Vera Fernandez-Huidobro împotriva Spaniei, paragrafele 108-114). 19. De asemenea, faptul că verificările prevăzute de art. 341 din Codul de procedură penală se realizează în camera de consiliu este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituţională a cenzurat absenţa contradictorialităţii şi oralităţii procedurii instituite în faţa judecătorului de cameră preliminară, în cazul competenţei sale de a soluţiona plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Aşadar, nu au fost identificate motive care să conducă la concluzia că, în măsura în care părţile, subiecţii procesuali principali şi procurorul beneficiază de dreptul de a fi prezenţi în faţa judecătorului de cameră preliminară şi de a-şi susţine oral interesele, absenţa publicului din sala de judecată este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată de Curte prin deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei, din timpul dezbaterilor din şedinţa publică, referitoare la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2), acestea nu pot fi reţinute, întrucât nu au fost invocate în faţa instanţei de judecată şi nu se regăsesc nici în notele scrise depuse la instanţă, prin care s-a invocat şi motivat excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a stabilit, în jurisprudenţa sa, că invocarea în faţa sa, în cadrul unei excepţii de neconstituţionalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legătură cu cel invocat în sesizare şi nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificaţia ridicării unei excepţii direct în faţa Curţii, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionalitate, republicată, ceea ce este inadmisibil. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 20.858/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia "judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu", sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
