Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 713 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 657 din 15 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Marius Ciprian Frunzete în Dosarul nr. 4.466/110/2007 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.854D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.466/110/2007, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Marius Ciprian Frunzete, într-o cauzã având ca obiect o acţiune în anulare în procedura falimentului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile de lege criticate sancţioneazã buna-credinţã a terţului dobânditor şi înfrâng principiul securitãţii raporturilor juridice civile. Astfel, se instituie o prezumţie de rea-credinţã şi fraudã, ceea ce contravine prevederilor art. 44 şi 136 din Legea fundamentalã. Anularea unui act juridic nu se poate justifica prin invocarea unei cauze ulterioare actului, care nu putea fi avutã în vedere de cãtre pãrţi la data încheierii actului, în caz contrar aducându-se atingere principiului neretroactivitãţii legii prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Posibilitatea anulãrii unui drept câştigat fãrã a se dovedi culpa în sarcina pãrţilor, prin raportarea la un eveniment ulterior încheierii actului şi independent de voinţa pãrţilor, are drept consecinţã afectarea încrederii dintre operatorii economici şi încãlcarea libertãţii contractuale ca formã de manifestare a libertãţii economice.
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 79: "Administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.";
- Art. 80: "(1) Administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin urmãtoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizãrile în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã suma pe care creditorul ar putea sã o obţinã în caz de faliment al debitorului este mai micã decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţã care era chirografarã, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plãţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã scadenţa lor fusese stabilitã pentru o datã ulterioarã deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadã de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţã ori de a frauda o persoanã fizicã sau juridicã faţã de care era la data efectuãrii transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilateralã (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.
(1^1) Prevederile alin. (1) lit. d)-f) nu sunt aplicabile actelor încheiate, cu bunã-credinţã, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul sã fi fost de naturã a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiarã a debitorului şi sã nu aibã ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplicã şi actelor juridice încheiate în cadrul procedurii prevãzute de Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc.
(2) Urmãtoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sã fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacã sunt în dauna creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societãţii comerciale ori, dupã caz, din drepturile de vot în adunarea generalã a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comanditã, respectiv o societate agricolã, în nume colectiv sau cu rãspundere limitatã;
b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, dupã caz, din drepturile de vot în adunarea generalã a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativã, societate pe acţiuni cu rãspundere limitatã sau, dupã caz, societate agricolã;
e) cu orice altã persoanã fizicã ori juridicã, deţinând o poziţie dominantã asupra debitorului sau a activitãţii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la universalitate, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 45 referitoare la libertatea economicã, art. 135 alin. (1) referitoare la economia României şi ale art. 136 alin. (5) referitoare la proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã în numeroase cauze s-a pronunţat asupra textelor de lege criticate şi a constatat cã acestea sunt constituţionale.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 361 din 25 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 19 mai 2010, şi prin Decizia nr. 716 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea, în esenţã, a reţinut cã soluţia legislativã criticatã constituie o aplicare, în cadrul procedurii falimentului, a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea paulianã, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii, titularul acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor sãi poate fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauzã. Totodatã, Curtea a reţinut cã, în acest fel, este sancţionatã tocmai reaua-credinţã în exercitarea de cãtre debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacã scopul pãrţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauzã ilicitã, iar potrivit art. 966 din Codul civil acesta nu poate avea niciun efect.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã ducã la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Marius Ciprian Frunzete în Dosarul nr. 4.466/110/2007 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
