Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 713 din 24 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 979 din 7 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ana Ispas în Dosarul nr. 2.674/COM/2004 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.674/COM/2004, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ana Ispas.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 53 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. Astfel, se aratã cã textul de lege criticat contravine principiului potrivit cãruia nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul sãu de proprietate, determinând o limitare a drepturilor constituţionale referitoare la egala ocrotire a proprietãţii şi permiţând o imixtiune nejustificatã în treburile interne ale societãţii comerciale.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã intervenţia instanţei, dincolo de deblocarea activitãţii societãţii comerciale, la cererea unora dintre acţionari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internã a societãţii, aceasta urmând a se realiza în deplinã concordanţã cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rãmân libere sã hotãrascã cu privire la operaţiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condiţiile legii.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate care instituie competenţa instanţei judecãtoreşti de a autoriza convocarea adunãrii generale, în mãsura în care persoanele abilitate nu fac acest lucru, nu conţin norme contrare dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã. Intervenţia instanţei, dincolo de deblocarea activitãţii societãţii comerciale, la cererea unora dintre acţionari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internã a societãţii, aceasta urmând a se realiza în deplinã concordanţã cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rãmân libere sã hotãrascã cu privire la operaţiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condiţiile legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Dacã administratorii nu convoacã adunarea generalã, instanţa de la sediul societãţii va putea autoriza, cu citarea administratorilor şi în conformitate cu art. 331-339 din Codul de procedurã civilã, convocarea adunãrii generale de cãtre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1). Prin aceeaşi încheiere instanţa va stabili data de referinţã prevãzutã de art. 123 alin. (2), data ţinerii adunãrii generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 416 din 11 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 2 decembrie 2003, a statuat cã dispoziţiile <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 53 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a statuat cã, în condiţiile în care înfiinţarea unei societãţi comerciale nu constituie un scop în sine - existenţa acesteia, ca subiect de drept, gãsindu-şi justificare exclusiv prin prisma activitãţii lucrative pe care este ţinutã sã o desfãşoare -, interesul general al societãţii impune şi justificã intervenţia autoritãţii judecãtoreşti, la solicitarea unora dintre acţionarii respectivei societãţi, pentru deblocarea şi reluarea activitãţii sale, întreruptã din cauza lipsei de diligenţã sau a relei-credinţe a unora dintre reprezentanţii conducerii sau a celorlalţi acţionari. Acestui interes general îi dã expresie textul de lege criticat, care instituie competenţa instanţei judecãtoreşti de a autoriza convocarea adunãrii generale, în mãsura în care persoanele abilitate nu fac acest lucru. Aceastã posibilitate conferitã de lege este condiţionatã de nerespectarea dispoziţiilor prevãzute de alin. (1) al art. 119, referitoare la obligaţia administratorilor de a da curs cererii de convocare a adunãrii generale, solicitare care cuprinde dispoziţii ce intrã în atribuţiile adunãrii şi care aparţine acţionarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotã mai micã, dacã în actul constitutiv se prevede astfel.
Pe de altã parte, <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede cã instanţa judecãtoreascã poate hotãrî prin încheiere doar în ceea ce priveşte convocarea adunãrii generale, stabilirea datei de referinţã pentru acţionarii îndreptãţiţi sã fie înştiinţaţi şi sã voteze în cadrul adunãrii generale, a datei ţinerii adunãrii generale, precum şi referitor la desemnarea dintre acţionari a persoanei care o va prezida. Prin urmare, intervenţia instanţei, dincolo de deblocarea activitãţii societãţii comerciale, la cererea unora dintre acţionari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internã a societãţii, aceasta urmând a se realiza în deplinã concordanţã cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rãmân libere a hotãrî cu privire la operaţiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condiţiile legii.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ana Ispas în Dosarul nr. 2.674/COM/2004 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
