Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 711 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 412 din 17 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 47.338/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, având în vedere <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2008 pronunţatã în Dosarul nr. 47.338/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Ministerul Justiţiei în cauza ce are ca obiect judecarea unor cereri privind drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã <>art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este neconstituţional, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 126 alin. (6) şi art. 146 lit. a) şi c) din Constituţie, "în mãsura în care este interpretat în sensul cã se dã în cãderea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii atribuţia de a reţine încãlcarea principiului egalitãţii în faţa legii prin examinarea şi cenzurarea soluţiilor cuprinse în legi, ordonanţe şi acte administrative cu caracter normativ".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã prevederile <>art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale, în mãsura în care sunt interpretate cã ele conferã Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii prerogativa de a anula sau refuza aplicarea unor acte normative, considerând cã sunt discriminatorii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, cu referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
(1) Persoana care se considerã discriminatã poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data sãvârşirii faptei sau de la data la care putea sã ia cunoştinţã de sãvârşirea ei.
(2) Consiliul soluţioneazã sesizarea prin hotãrâre a Colegiului director prevãzut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusã potrivit alin. (1), persoana care se considerã discriminatã are dreptul sã solicite înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminãrii.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune mãsurile specifice constatãrii existenţei discriminãrii, cu citarea obligatorie a pãrţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigurã confirmarea primirii. Neprezentarea pãrţilor nu împiedicã soluţionarea sesizãrii.
(5) Acţiunea de investigare întreprinsã de Colegiul director se desfãşoarã la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesatã are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminãri directe sau indirecte, iar persoanei împotriva cãreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi cã faptele nu constituie discriminare. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probã, inclusiv înregistrãri audio şi video sau date statistice.
(7) Hotãrârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizãri se adoptã în termen de 90 de zile de la data sesizãrii şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotãrârea, numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor, obiectul sesizãrii şi susţinerile pãrţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotãrârii Colegiului director, modalitatea de platã a amenzii, dacã este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.
(8) Hotãrârea se comunicã pãrţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicãrii.
(9) Hotãrârea Colegiului director poate fi atacatã la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotãrârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã au fost încãlcate dispoziţiile art. 1 alin. (4) referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecãtoresc al actelor administrative şi ale art. 146 lit. a) şi c) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate în cauzã, Curtea reţine cã prin <>Decizia nr. 997/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, s-a pronunţat din perspectiva aceloraşi critici de neconstituţionalitate cu cele existente în cauza de faţã. Prin aceastã decizie a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se cã dispoziţiile <>art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale, în mãsura în care sunt interpretate în sensul cã acordã Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii competenţa ca, în cadrul activitãţii sale jurisdicţionale, sã anuleze ori sã refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând cã sunt discriminatorii, şi sã le înlocuiascã cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constatã cã - în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 - sunt aplicabile prevederile <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, referitoare la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate în cazul în care prevederile supuse controlului de constituţionalitate au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã. Întrucât încheierea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã este din 23 iunie 2008, iar decizia Curţii Constituţionale prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) a fost publicatã la data de 18 noiembrie 2008, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege a devenit inadmisibilã.
II. Curtea constatã cã asupra prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 s-a mai pronunţat, însã din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate decât cele existente în cauza de faţã, prin <>Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, decizie prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în mãsura în care din acestea se desprinde înţelesul cã instanţele judecãtoreşti au competenţa sã anuleze ori sã refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând cã sunt discriminatorii, şi sã le înlocuiascã cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ţinând cont de acestea, Curtea constatã cã în cauzã nu sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, referitoare la inadmisibilitatea excepţiei în cazul în care prevederile supuse controlului de constituţionalitate au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã, deoarece criticile autorului excepţiei sunt diferite faţã de cele avute în vedere în <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008 .
În consecinţã, analizând criticile formulate referitoare la alin. (1), (2), (4) - (10) ale <>art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , Curtea reţine cã acestea sunt neîntemeiate, aşa cum a statuat prin <>Decizia nr. 997/2008 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 47.338/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (1), (2), (4)-(10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
