Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 711 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) si (2) din Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 590 din 22 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, nr. 341/2004, excepţie ridicatã de Constantin Camburu în Dosarul nr. 34.179/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 34.179/212/2009, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicatã de Constantin Camburu într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, s-au acordat persoanelor care au participat la Revoluţia din 1989 titluri de revoluţionari, recunoscându-li-se astfel, dreptul la onoare. Legea nr. 341/2004 permite doar preschimbarea titlurilor vechi, acordate în baza Legii nr. 42/1990, iar nu acordarea unor titluri noi, astfel încât persoanele care nu au solicitat din motive obiective acordarea de titluri de revoluţionar potrivit Legii nr. 42/1990 nu pot obţine titluri în baza Legii nr. 341/2004.
Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã îşi exprimã opinia în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate, raportat la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Instanţa judecãtoreascã constatã cã nu existã nicio raţiune pentru care persoanele care nu au obţinut titluri de recunoaştere a calitãţii de luptãtor în baza Legii nr. 42/1990, sã nu poatã obţine, în prezent, o asemenea recunoaştere din partea aceloraşi organisme abilitate ale statului, în mod similar persoanelor care au acţionat pânã în momentul abrogãrii respectivei legi. Or, se poate observa cã fiecare dintre aceste categorii de persoane se aflã în aceeaşi situaţie, aceea de luptãtor al Revoluţiei din 1989, astfel cã şi tratamentul juridic aplicabil acestora trebuie sã fie egal sau cel puţin inegalitatea sã fie justificatã pe baze obiective. Pe de altã parte, instanţa judecãtoreascã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (6) din Constituţie. Lipsirea petentului de un titlu care se acordã participanţilor la evenimente ce au marcat istoria ţãrii nu are semnificaţia încãlcãrii dreptului la onoare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nerespectarea termenelor instituite de Legea nr. 42/1990 constituie o lipsã de diligenţã a titularului dreptului, ce nu poate fi invocatã ca argument pentru a susţine încãlcarea principiului nediscriminãrii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, prevederi care au, în prezent, urmãtorul conţinut: "(1) Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţã de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, se instituie urmãtoarele titluri:
a) Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legãturã cu aceasta;
b) Luptãtor pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989:
1. Luptãtor Rãnit - atribuit celor care au fost rãniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legãturã cu aceasta;
2. Luptãtor Reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participãrii la acţiunile pentru victoria Revoluţiei;
3. Luptãtor Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţã vitalã pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apãrat pânã la data judecãrii dictatorului, în localitãţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;
c) Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorificã.
(2) Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calitãţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate încalcã dispoziţiile din Constituţie cuprinse în: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 30 alin. (6) privind limitele libertãţii de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate stabilesc categoriile de titluri pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţã de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, care se acordã avându-se în vedere calitãţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996. Aşadar, prevederile legale criticate nu se referã la acordarea unor noi titluri sau calitãţi de revoluţionar, ci, astfel cum rezultã şi din art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.412/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 10 septembrie 2004, vizeazã doar preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997.
Aceastã soluţie legislativã nu poate fi consideratã contrarã dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, din moment ce se aplicã tuturor destinatarilor normei, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare.
Pe de altã parte, Curtea observã cã persoanele care nu au depus cerere pentru dobândirea calitãţii sau titlului de revoluţionar în termenul legal, prevãzut de Legea nr. 42/1990 şi prelungit succesiv, sunt, fãrã îndoialã, într-o situaţie obiectiv diferitã de cea în care se aflã persoanele care au fãcut demersurile necesare obţinerii unei asemenea atestãri.
Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004), este admisibilã diferenţa de tratament juridic pentru situaţii diferite, când aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, pe baza art. 14 din Convenţie, a statuat cã discriminarea înseamnã a trata diferit, fãrã o justificare obiectivã şi rezonabilã, persoane aflate în situaţii relevant similare. O diferenţã de tratament nu are nicio justificare obiectivã şi rezonabilã, dacã aceasta nu urmãreşte un scop legitim sau dacã nu existã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea pronunţatã în Cauza Şerife Yigit contra Turciei, 2010, paragrafele 68 şi 69).
De altfel, Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, cã "exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã". În aceste condiţii, recunoaşterea calitãţii prevãzute de lege şi, ca urmare a recunoaşterii acestei calitãţi, acordarea unor drepturi, nu pot avea loc sine die, stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesarã pentru instituirea şi menţinerea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile şi a ordinii de drept, specifice unui stat democratic. Lipsa de diligenţã a persoanei îndreptãţite nu se poate constitui într-un argument pentru a susţine încãlcarea principiului nediscriminãrii între persoanele care îşi exercitã dreptul subiectiv în limitele termenului stabilit şi cele care, neglijând prevederile legale, sunt în situaţia de a fi pierdut posibilitatea exercitãrii dreptului. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 889 din 10 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008.
Totodatã, Curtea a reţinut cã nu constituie o discriminare, faptul cã, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective; a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) din Constituţie, Curtea constatã cã prevederile legale criticate nu pot fi considerate ca aducând atingere normelor constituţionale menţionate, din moment ce între soluţia legislativã privind preschimbarea certificatelor de revoluţionar şi libertatea de exprimare, care trebuie exercitatã în limitele prevãzute de Legea fundamentalã, nu existã nicio legãturã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicatã de Constantin Camburu în Dosarul nr. 34.179/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
