Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 711 din 24 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 973 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 6 din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de David Zalekov în Dosarul nr. 10.409/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 10.409/2005, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 6 din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de David Zalekov cu ocazia soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 56 şi ale art. 136 alin. (4) din Constituţie. Aratã cã textele de lege criticate instituie o limitare nejustificatã a dreptului de proprietate, deşi prevederile din Legea fundamentalã stipuleazã în mod imperativ cã "orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale".
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã raţiunea legiuitorului a fost aceea de a crea un regim juridic de protecţie în beneficiul chiriaşilor în cazul imobilelor naţionalizate şi redobândite de foştii proprietari.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã finalitatea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 a fost aceea de a reglementa situaţia contractelor de închiriere a imobilelor cu destinaţia de locuinţe, în scopul prevenirii unor stãri litigioase între chiriaşi şi proprietari, iar reglementarea adoptatã de legiuitor are caracterul unor mãsuri de protecţie a chiriaşilor, cu caracter temporar.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi autorul excepţiei se referã la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 6 din Legea nr. 241/2001 , se constatã cã aceastã lege aprobã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , modificând art. 1 şi 6 din aceasta. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 şi 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, precum şi cele folosite de aşezãmintele social-culturale şi de învãţãmânt, de partide politice, de sindicate şi de alte organizaţii neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform <>Legii nr. 17/1994 şi aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, se prelungesc de drept pentru o perioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a acesteia, în aceleaşi condiţii, cu excepţia nivelului chiriei.";
- Art. 6: "În cazul contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea prevederilor <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi desfiinţate prin hotãrâre judecãtoreascã, proprietarul recunoscut de justiţie va încheia cu persoanele care au cumpãrat locuinţa în baza <>Legii nr. 112/1995 şi care o ocupã efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadã de 5 ani."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii, indiferent de titular, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare şi art. 136 alin. (4) referitoare la inalienabilitatea bunurilor proprietate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 56 din Constituţie se referã la contribuţiile financiare ale cetãţenilor, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, în acest context, orice alte prestaţii fiind interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale. De asemenea, Curtea constatã cã alin. (4) al art. 136 din Legea fundamentalã se referã la faptul cã bunurile proprietate publicã sunt inalienabile, în condiţiile legii organice, ele putând fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice, concesionate ori închiriate, sau date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã.
Astfel, Curtea reţine cã cele douã texte din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei nu au incidenţã în cauza dedusã controlului de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor <>art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003 a statuat cã instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvãri diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii în faţa legii. Curtea a reţinut cã statul, chemat sã medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoanã fizicã şi chiriaş, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificãrii atributelor dreptului sãu de proprietate, îngrijindu-se totodatã de protecţia celui de-al doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigenţe rezonabile fãrã a cãror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat sã elibereze locuinţa.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea a statuat cã legiuitorul este îndreptãţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sã ţinã seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cãrora trebuie sã le asigure dreptul la o locuinţã, realizând un echilibru între cele douã comandamente constituţionale.
Motivele care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru aceleaşi raţiuni expuse mai sus nu se poate reţine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de David Zalekov în Dosarul nr. 10.409/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
