Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 71 din 8 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4) si art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 75 alin. (2) si art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Dana Titian - procuror Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi <>art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d), art. 117 alin. 3, art. 149 şi <>art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), <>art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 49 alin. (2) şi <>art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. La apelul nominal rãspund autorul excepţiei, prin reprezentant Ion Antonescu, şi pãrţile Elena Lupu, Ştefan Oprea, Livia Dima, lipsind partea Steluţa Safta-Lambru, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã reprezentantul autorului excepţiei a depus o cerere prin care solicitã scoaterea cauzei de pe rolul Curţii şi înaintarea cãtre Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã, în scopul completãrii dosarului cu anumite înscrisuri a cãror lipsã a constatat-o. Preşedintele acordã cuvântul pe cererea formulatã. Reprezentantul autorului excepţiei şi pãrţile prezente solicitã admiterea cererii. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii. Curtea respinge cererea formulatã de reprezentantul autorului excepţiei. Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond. Reprezentantul autorului excepţiei susţine oral notele scrise depuse la instanţa care a sesizat Curtea Constituţionalã, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Pãrţile prezente solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã prin <>Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra acestei excepţii, în sensul respingerii ei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 august 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4/P/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi <>art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d), art. 117 alin. 3, art. 149 şi <>art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, art. 21 alin. (4), <>art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 49 alin. (2) şi <>art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de reînregistrare a acestui partid politic. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile urmãtoarelor articole din Constituţie: art. 1, 4, 8, 10, 11, 15, 16, 20, 21, 24, art. 27 alin. (1), art. 28, art. 30 alin. (1), (2) şi (3), art. 31, 36, art. 37 alin. (1), art. 40, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1) şi (6), art. 129, 131, 132, 133, 135, 136, 137, art. 142 alin. (1), art. 146, 148, 149, 151 şi art. 154 alin. (1). Autorul invocã, de asemenea, încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii din acte internaţionale ori a actelor internaţionale în integralitatea lor: Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; Protocolul nr. 11 şi Protocolul nr. 12 adiţionale la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; art. 1, 3 şi 5 din primul Protocol adţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; art. 8, 9, 10, 21, 28 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; art. 2, 3, 5 şi 6 din Convenţia internaţionalã privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, precum şi capitolul IV "Solidaritate" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia pentru urmãtoarele motive: sintagma cuprinsã în <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 , potrivit cãreia "vor fi transmise în conformitate cu <>art. 52 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice", "constituie o mare gafã a puterii legislative, care, deşi avea acte normative promulgate în noua ordine de drept, de dupã Revoluţia din 1989, a preferat totuşi un act lovit de nulitate de pe timpul regimului totalitar"; <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 43/2003 "situeazã partidele politice mai presus de lege, contravenind art. 16 din Constituţie"; <>art. 5 alin. (6) din Legea nr. 43/2003 contravine art. 1 şi 56 din Constituţie, întrucât "intenţia de a ascunde identitatea donatorului cotravine grav transparenţei în care trebuie sã vedem cum se alimenteazã şi de cãtre cine conturile unui partid politic"; <>art. 21 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 11, 20, 21, 24, 54, 57, în general, şi ale art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 129, art. 131 alin. (1), art. 133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 148 şi 149 din Constituţie, în special, deoarece "prin acesta puterea legislativã limiteazã drepturile puterii judecãtoreşti, împiedicând justiţiabilii sã beneficieze de dispoziţiile art. 129 din Constituţie cu privire la folosirea cãilor de atac"; <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 încalcã dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 27 alin. (1), art. 37 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1) şi (6), art. 131 alin. (1), art. 133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 148 alin. (2), art. 154 alin. (1) din Constituţie, întrucât "interzic justiţiabililor calea de atac a recursului şi favorizeazã înregistrarea partidelor politice dupã criteriile intereselor de grup"; <>art. 2 din Legea nr. 14/2003 aduce atingere art. 154 alin. (1) raportat la art. 148 alin. (2) din Constituţie "prin omisiunea de a se prevedea, în conţinutul sãu, obligaţia de a promova valorile solidaritãţii". Celelalte texte de lege criticate sunt raportate la articolele din Constituţie, fãrã se arãta în ce constã pretinsa încãlcare a dispoziţiilor din Legea fundamentalã. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar "faptul cã anumite texte de lege nu ar constitui soluţia cea mai bunã pentru reglementarea anumitor raporturi sociale nu poate fi cenzurat pe calea controlului de constituţionalitate". Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare: Autorul excepţiei susţine cã textele criticate din <>Legea nr. 90/2003 încalcã o serie de articole din Constituţie, pe care le enumerã, fãrã a arãta în ce constã aceastã încãlcare. Art. 1 alin. (2) din actul normativ menţionat este în concordanţã cu articolele din Constituţie pretins încãlcate, deoarece numai partidele politice constituite în conformitate cu <>Legea nr. 14/2003 pot beneficia de prevederile <>Legii nr. 90/2003 , şi nu orice organizaţie autointitulatã "partid". Criticile aduse prevederilor <>Legii nr. 43/2003 nu sunt întemeiate, întrucât de scutirea de impozite şi taxe prevãzutã de art. 3 alin. (3) beneficiazã toate partidele politice legal înregistrate, fãrã nici o discriminare. Legiuitorul are libertatea, în concordanţã cu art. 139 din Constituţie, de a stabili impozite şi taxe, precum şi scutirea de la plata acestora. Reglementãrile cuprinse în art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3) şi în <>art. 7 din Legea nr. 43/2003 au ca scop asigurarea unei transparenţe depline în privinţa surselor de finanţare şi a resurselor de care beneficiazã partidele politice, inclusiv prin acordarea de sprijin financiar de la bugetul de stat, sub forma subvenţiei pentru campania electoralã. Prevederile <>art. 11 din Legea nr. 43/2003 au fost abrogate prin <>Legea nr. 90/2003 , astfel încât nu mai pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Dispoziţiile art. 21 alin. (4) şi ale <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, legiuitorul având competenţa de a stabili cãile de atac care sunt puse la dispoziţia pãrţilor într-un proces. <>Art. 75 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 asigurã totala independenţã financiarã a Curţii Constituţionale, deoarece aceasta îşi aprobã propriul buget, pe care îl trimite Guvernului pentru a fi inclus în proiectul bugetului de stat, care este supus şi aprobãrii Parlamentului, fiind exclusã orice ingerinţã din partea Guvernului. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare: Asupra dispoziţiilor art. 21 alin. (4) şi ale <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 65/2004 şi prin <>Decizia nr. 230/2004 , excepţiile fiind ridicate de acelaşi autor. Considerentele reţinute de Curte în aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã. Celelalte dispoziţii legale criticate nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, în raport cu obiectul acesteia, aşa încât excepţia urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare: Dispoziţiile art. 21 alin. (4) şi ale <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 nu aduc atingere art. 21 şi 129 din Constituţie, întrucât accesul la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, dar nu întotdeauna trebuie sã fie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acest sens Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 119/2003, nr. 65/2004 şi nr. 230/2004. <>Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 a fost abrogat prin <>Legea nr. 90/2003 , prin urmare în privinţa acestui text de lege excepţia este inadmisibilã. Celelalte dispoziţii legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei şi ale pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine umãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (2) şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi <>art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 30 ianuarie 2003, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d), art. 117 alin. 3, art. 149 şi <>art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), <>art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, art. 49 alin. (2) şi <>art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Cu privire la textele de lege criticate se impun urmãtoarele observaţii: - la data sesizãrii Curţii Constituţionale, <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 era abrogat expres prin <>art. 12 din Legea nr. 90/2003 , fãrã ca dispoziţiile sale sã fie preluate; - ulterior datei la care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, art. 21, art. 149 şi <>art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au fost abrogate expres prin <>art. 133 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Dispoziţiile art. 21 şi <>art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 nu au fost preluate în conţinutul <>Legii nr. 304/2004 . Dispoziţiile <>art. 149 din Legea nr. 92/1992 au fost preluate cu modificãri şi completãri în <>art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 ; - ulterior datei la care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, dispoziţiile <>art. 117 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 au fost abrogate expres prin <>art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Conţinutul acestuia a fost preluat în <>art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 ; - ulterior datei la care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, dispoziţiile <>art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 92/1992 au fost abrogate expres prin <>art. 72 alin (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004. Conţinutul art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) se regãseşte în <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 , cu excepţia sintagmei criticate de autorul excepţiei, "la recomandarea ministrului justiţiei", care nu a fost preluatã; - la data sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Legea nr. 47/1992 suferise modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 232/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 3 iunie 2004, fiind, prin urmare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Soluţia legislativã cuprinsã în art. 49 alin. (2) şi art. 54 s-a pãstrat în esenţã, fiind cuprinsã în art. 75 alin. (2) şi <>art. 78 din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Ca urmare a modificãrilor legislative menţionate mai sus, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi <>art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) şi <>art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, <>art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, <>art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), <>art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 75 alin. (2) şi <>art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 privitor la statul român, art. 4 privitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 8 referitor la pluralismul şi partidele politice, art. 10 privitor la relaţii internaţionale, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privitor la secretul corespondenţei, art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare, art. 30 alin. (2) privitor la interzicerea cenzurii şi art. 30 alin. (3) referitor la libertatea presei, art. 31 privitor la dreptul la informaţie, art. 36 privitor la dreptul de vot, art. 37 alin. (1) privitor la dreptul de a fi ales, art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 44 privitor la dreptul de proprietate privatã, art. 45 referitor la libertatea economicã, art. 46 privitor la dreptul la moştenire, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 49 privitor la protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 50 referitor la protecţia persoanelor cu handicap, art. 51 privitor la dreptul de petiţionare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 54 referitor la fidelitatea faţã de ţarã, art. 55 privitor la apãrarea ţãrii, art. 56 privitor la contribuţii financiare, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 124 alin. (2) privitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecãtoreşti şi art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecãtoresc al actelor administrative, art. 129 privitor la folosirea cãilor de atac, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public, art. 132 referitor la statutul procurorilor, art. 133 privitor la rolul şi structura Consiliului Superior al Magistraturii, art. 135 privitor la economia României, art. 136 privitor la proprietate, art. 137 privitor la sistemul financiar, art. 142 alin. (1) referitor la Curtea Constituţionalã, art. 146 privitor la atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 148 privitor la integrarea în Uniunea Europeanã, art. 149 referitor la aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord, art. 151 privitor la procedura de revizuire a Constituţiei şi ale art. 154 alin. (1) privitor la conflictul temporal de legi. Autorul invocã, de asemenea, încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii din acte internaţionale ori a actelor internaţionale în integralitatea lor: Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; Protocolul nr. 11 şi Protocolul nr. 12 adiţionale la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; art. 1 privitor la protecţia proprietãţii, art. 3 referitor la dreptul la alegeri libere şi art. 5 privitor la raportarea la convenţie din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; art. 8, 9, 10, 21, 28 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; art. 2, 3, 5 şi 6 din Convenţia internaţionalã privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, precum şi capitolul IV "Solidaritate" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 1 alin. (2) şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, precum şi art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (5), art. 13 alin. (2) şi <>art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale sunt norme juridice care se aplicã partidelor politice care au fost deja înregistrate în condiţiile legii, or cauza în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea cererii de reînregistrare a Partidului Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Anterior datei la care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, dispoziţiile <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 au fost abrogate, iar soluţia legislativã cuprinsã în acestea nu a fost preluatã. Aşa fiind, în temeiul prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã. Dispoziţiile art. 21 şi ale <>art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã au fost abrogate expres dupã data la care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, fãrã ca soluţia legislativã conţinutã de acestea sã fie preluatã, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã. Cu privire la dispoziţiile <>art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 92/1992 , Curtea reţine cã acestea au fost abrogate expres dupã data sesizãrii Curţii Constituţionale, fiind preluate parţial în <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 . Sintagma criticatã de autorul excepţiei nu a fost preluatã, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 92/1992 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã. Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , ale <>art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , ale art. 75 alin. (2) şi ale <>art. 78 din Legea nr. 47/1992 nu au incidenţã în cauzã, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 14/2003 , Curtea constatã cã aceasta vizeazã faptul cã textul de lege, în conţinutul sãu, omite sã prevadã "obligaţia de a promova valorile solidaritãţii". Aşadar, se are în vedere o omisiune legislativã, or, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 2 din Legea nr. 14/2003 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã. Curtea observã cã autorul excepţiei a mai invocat în acelaşi dosar al instanţei de fond, respectiv Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4) şi ale <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 , prevalându-se de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi aceeaşi motivare ca în prezenta cauzã. Astfel, în urma sesizãrii sale, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 230 din 25 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2004, asupra constituţionalitãţii art. 21 alin. (4) şi a <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 , respingând critica de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul cã în jurisprudenţa sa, aşa cum reiese şi din <>Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, Curtea Constituţionalã a statuat cã aceleaşi pãrţi şi pentru aceleaşi motive nu pot reitera excepţia de neconstituţionalitate, întrucât s-ar încãlca autoritatea lucrului judecat, excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (4) şi ale <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã. Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 27 din Legea nr. 14/2003 , potrivit cãrora "În fiecare an preelectoral partidele politice sunt obligate sã-şi actualizeze listele de membri, cu respectarea cerinţelor prevãzute la art. 19 alin. (3) şi (4). Listele actualizate vor fi depuse la Tribunalul Bucureşti pânã la data de 31 decembrie a acelui an", au fost adoptate în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Partidele politice se constituie şi îşi desfãşoarã activitatea în condiţiile legii [...]", fãrã a aduce atingere prevederilor constituţionale şi dispoziţiilor din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei. Scopul acestor prevederi legale este confirmarea, în fiecare an preelectoral, a îndeplinirii uneia dintre condiţiile obligatorii ce privesc înfiinţarea partidului politic, şi anume existenţa numãrului minim al membrilor fondatori şi dispersia teritorialã a acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi <>art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, <>art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, <>art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, art. 2, art. 21 alin. (4) şi <>art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 75 alin. (2) şi <>art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. II. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) şi <>art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. III. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
