Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 71 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 22 februarie 2006
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicatã de Gabriela-Mariana Gaidanov în Dosarul nr. 4.539/2005 al Judecãtoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã, pe de o parte, cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, iar, pe de altã parte, apreciazã cã dispoziţiile legale atacate reprezintã tocmai mãsuri concrete de protecţie socialã a tinerilor, adoptate de stat în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin potrivit art. 47 şi 49 din Legea fundamentalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.539/2005, Judecãtoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. Excepţia a fost ridicatã de Gabriela-Mariana Gaidanov în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect acţiunea în constatarea nulitãţii a unui contract de închiriere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile "<>art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 , modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 83/2003 ", contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în mãsura în care se face distincţie între persoanele care la momentul introducerii cererii de închiriere îndeplineau condiţiile impuse de lege, printre care aceea de a avea vârsta de pânã la 35 de ani, şi cele care, în funcţie de momentul efectiv al aprobãrii cererii nu mai îndeplinesc aceste condiţii, în sensul cã depãşesc limita de vârstã. Menţioneazã cã un rol important în crearea acestei inegalitãţi îl au autoritãţile competente sã hotãrascã asupra cererii de atribuire a unei locuinţe, prin amânarea momentului hotãrârii pânã când solicitantul depãşeşte vârsta de 35 de ani. Textul de lege criticat încalcã şi principiul universalitãţii legii, prevãzut de art. 15 alin. (1) din Constituţie, precum şi obligaţia statului de a asigura, potrivit art. 47 din Legea fundamentalã, un nivel de trai decent cetãţenilor.
Judecãtoria Slobozia apreciazã cã textul legal criticat este constituţional, deoarece instituirea unui criteriu legal de vârstã care sã limiteze accesul persoanelor la acordarea de cãtre stat a unei locuinţe nu este de naturã a încãlca principiul egalitãţii în drepturi al cetãţenilor, fiind totodatã în acord şi cu obligaţia statului de a adopta un regim special de protecţie şi ajutorare faţã de tineri.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textul de lege nu face distincţie între momentul introducerii cererii de închiriere al unei locuinţe şi cel al aprobãrii efective a acesteia, cum susţine autorul excepţiei, legea producându-şi efectele, în mod firesc, la data aplicãrii ei în fiecare caz în parte. "Distincţia" avutã în vedere de autorul excepţiei nu poate privi decât categoriile diferite de persoane care, în funcţie de îndeplinirea criteriului obiectiv referitor la vârstã, se pot încadra sau nu în categoria tinerilor cãrora le este adresat actul normativ criticat. Or, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit în mod constant cã egalitatea nu înseamnã uniformitate, justificãri de ordin obiectiv şi rezonabil impunând aplicarea unui tratament juridic distinct.
Totodatã, din analiza prevederilor legii criticate rezultã cã acestea nu numai cã nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate, dar cã, dimpotrivã, ele constituie chiar mãsuri concrete prin care statul îşi îndeplineşte obligaţiile constituţionale prevãzute de art. 47 şi de art. 49 alin. (1) referitoare la regimul special de protecţie şi de asistenţã în realizarea drepturilor copiilor şi tinerilor, coroborate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Instituirea unei limite de vârstã pânã la care tinerii pot beneficia de locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe destinate închirierii reprezintã opţiunea legiuitorului şi nu instituie discriminãri în raport de nici unul din criteriile expres enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, principiul egalitãţii, consacrat de art. 16 din Legea fundamentalã, impune necesitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane aflate în situaţii deosebite.
Dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 47 din Constituţie, ci, dimpotrivã, prin mãsurile de protecţie socialã pe care le conţin dau expresie acestora.
Totodatã, Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 15 din Constituţie, pretins a fi încãlcate, nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998, modificate prin dispoziţiile <>art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 152/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 21 iulie 2005. Ulterior sesizãrii Curţii cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, pct. 8 al articolului unic din <>Legea nr. 10/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006, a modificat prevederile art. 6^2 alin. (1) din legea criticatã, astfel cã acestea au, în prezent, urmãtoarea redactare: "(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstã de pânã la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, destinate închirierii, şi care pot primi repartiţii în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste."
În motivarea excepţiei se invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalitãţii legii, ale art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi ale art. 47 alin. (1) potrivit cãrora statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 au fost modificate de prevederile pct. 8 al articolului unic din <>Legea nr. 10/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 152/1998 . Astfel, dacã în redactarea anterioarã textul de lege criticat prevedea ca solicitantul sã nu depãşeascã vârsta de 35 de ani la data repartizãrii locuinţei construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, destinate închirierii, în redactarea actualã, textul de lege prevede ca acesta sã nu aibã mai mult de 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea locuinţei. Mai mult, tocmai pentru a fi eliminate posibilele dificultãţi apãrute ca urmare a trecerii unei perioade mari de timp între momentul depunerii cererii şi cel al aprobãrii efective, respectiv al repartizãrii locuinţei, dispoziţiile art. 6^2 alin. (1) prevãd cã solicitantul poate primi repartiţia în cel mult 12 luni de la împlinirea vârstei de 35 de ani.
În consecinţã, Curtea constatã cã, în actuala sa redactare, soluţia legislativã a textului de lege criticat este diferitã de cea iniţialã. Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalitãţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocãrii excepţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a statuat cã excepţia de neconstituţionalitate persistã "cât timp soluţia legislativã de principiu din textul de lege modificat a fost preluatã din textul anterior modificãrii. Dacã însã aceastã soluţie este diferitã de aceea a prevederii legale anterioare modificãrii, chiar dacã interesul urmãrit de cel care a invocat excepţia este acelaşi, Curtea nu se mai poate pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiei legale în noua sa redactare, deoarece ar depãşi limitele sesizãrii." În consecinţã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicatã de Gabriela-Mariana Gaidanov în Dosarul nr. 4.539/2005 al Judecãtoriei Slobozia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
