Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 709 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 532 din 28 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Liliana Veronica Nagy în Dosarul nr. 1.610/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.741D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 şi nr. 4.138D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Vasilica Bumbar în Dosarul nr. 2.647/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã, de Nicolae Zârnã în Dosarul nr. 26.889/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi de Maria Popescu în Dosarul nr. 4.277/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.741D/2010, nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 şi nr. 4.138D/2010, având în vedere cã acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 şi nr. 4.138D/2010 la Dosarul nr. 3.741D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 august 2010, pronunţatã de Tribunalul Arad - Secţia civilã în Dosarul nr. 1.610/108/2010, prin încheierile din 20 septembrie 2010 şi 1 octombrie 2010, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilã în dosarele nr. 2.647/101/2010 şi nr. 4.277/101/2010, ca şi prin Încheierea din 10 septembrie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã în Dosarul nr. 26.889/3/2010, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Liliana Veronica Nagy, Vasilica Bumbar, Maria Popescu şi Nicolae Zârnã în cauze civile având ca obiect acordarea de despãgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textele legale criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, deoarece ordonanţa de urgenţã menţionatã se aplicã şi situaţiilor în care existã o hotãrâre pronunţatã de prima instanţã, care, deşi nu este definitivã, este legalã şi temeinicã în raport cu legislaţia aflatã în vigoare la momentul pronunţãrii acesteia. Pentru a fi respectat principiul neretroactivitãţii legii este necesar ca legea civilã aplicabilã cauzei sã fie legea în vigoare la momentul introducerii cererii pentru obţinerea de despãgubiri. Sunt invocate în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 şi Decizia nr. 52/2007 pronunţatã în soluţionarea recursului în interesul legii de cãtre Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Autorii considerã cã prin adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 s-au creat premisele apariţiei mai multor categorii de beneficiari, în raport cu criteriul exclusiv al momentului sesizãrii instanţei judecãtoreşti prin cererea pentru obţinerea de despãgubiri. Se creeazã astfel o vãditã discriminare între persoane condamnate pe nedrept, în funcţie de existenţa sau inexistenţa unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi în funcţie de celeritatea cu care au fost soluţionate cererile de cãtre instanţele de judecatã. Astfel, existã persoane care au obţinut despãgubiri juste, apreciate de instanţele judecãtoreşti, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã, iar persoanele care au obţinut în primã instanţã despãgubiri sau vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despãgubiri plafonate, derizorii, simbolice, faţã de cele deja acordate pânã la momentul intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. În aceastã din urmã situaţie nu este respectatã nici regula reparãrii integrale a prejudiciului, judecãtorul cauzei fiind constrâns, în aprecierea cuantumului despãgubirilor, de limitele impuse de ordonanţa de urgenţã.
Principiul egalitãţii în drepturi este înfrânt şi prin crearea unor situaţii juridice discriminatorii pentru foştii deţinuţi politici în raport cu persoanele arestate în prezent, conform dreptului comun, care, în condiţiile Codului de procedurã penalã, pot solicita despãgubiri fãrã ca procedura judiciarã sã fie îngrãditã de existenţa unor plafoane prestabilite în mod administrativ.
Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminãrii, protecţia proprietãţii, autorii susţin cã, prin plafonarea cuantumului despãgubirilor acordate pentru prejudiciile morale suferite, se încalcã art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În opinia autorilor excepţiei, ordonanţa menţionatã afecteazã drepturi şi libertãţi fundamentale şi a fost adoptatã fãrã a exista acea situaţie extraordinarã a cãrei reglementare sã nu poatã fi amânatã şi fãrã ca urgenţa sã fie motivatã în cuprinsul ordonanţei.
În fine, apreciazã cã actul normativ criticat este folosit "ca mijloc de intervenţie în procese în care statul este parte", fiind contrar principiului separaţiei puterilor în stat, prin interferenţa puterii executive în atribuţiile ce aparţin puterii legislative şi celei judecãtoreşti.
Tribunalul Arad - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã. Dispoziţiile legale criticate ca neconstituţionale stabilesc criterii de determinare a cuantumului prejudiciului moral încercat, un plafon maxim de acordare a unor asemenea despãgubiri în acord cu posibilitãţile bugetare ale economiei naţionale, cu respectarea autoritãţii de lucru judecat dobândite de hotãrârile definitive, fãrã a fi discriminatorii şi fãrã a încãlca dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilã considerã cã dispoziţiile art. I pct. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 vin în conflict cu art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, iar dispoziţiile art. II din acest act normativ încalcã art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Prin Adresa înregistratã cu nr. 2.863 din 10 mai 2011, Curtea Constituţionalã a solicitat instanţei judecãtoreşti exprimarea opiniei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având urmãtorul conţinut:
- Art. I pct. 1: "Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
<<a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;>>.";
- Art. II: "Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã şi limitele acestora şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminãrii şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale.
În aceste condiţii, Curtea observã cã în prezenta cauzã sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Liliana Veronica Nagy în Dosarul nr. 1.610/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã, Vasilica Bumbar în Dosarul nr. 2.647/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã, Nicolae Zârnã în Dosarul nr. 26.889/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi de Maria Popescu în Dosarul nr. 4.277/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
